 Paralelismul compozițional în operele vierene:

1. „Părul Mamei” – antiteza dintre lumină (ex: „Parcă tot ploua cu

soare”) şi întuneric („Bătea negru ca furtuna”);
2. „Tu”- repetiția „Să văd ce-i zice tu” generează atitudinea eului liric
față de persoana iubită.
3. „Lacrima”-repetiția substantivului „Lacrima” ;
4. „În limba ta”- laitmotivul limbă „În aceeași limbă/Toată lumea
plânge,/În aceeași limbă/Râde un pământ”;
5. „Mi-e dor de tine, mamă”- repetiția versului „Mi-e dor de tine, mamă”;
6. „O mie de clopote”- refrenul „În limba mea sunt toate florile,/În limba
mea sunt toate culorile,/În limba mea sunt toate stelele,/În limba mea
sunt toate misterele!
 Speciile lirice abordate de Grigore Vieru:
1. Descântec- „Descântec de dragoste”;
2. Rugăciune- „Rugă”;
3. Imn- „Imn”;
4. Ghicitoare- „Ghicitoare fără sfârșit”;
5. Imprecații-„Blestem de dragoste”;
6. Sorcova- „Sorcova după război”;
7. Meditații- „Ars poetica” , „Legământ”;
8. Odă-„Eminescu”;
9. Pastel- „Satu meu”;
10.Poem- „Poem”;
11.Doină- „Doină”;
12.Baladă –„Baladă Mică”, „Cămășile”;
13.Cântec de dor- „Pădure, verde pădure”.
 Încadrarea în specie a poeziei „Legământ”:
Opera „Legământ” de Grigore Vieru este o meditație. Consider
astfel, deoarece poetul își exprimă direct gândurile asupra lumii și a
vieții (Știu:cândva, la miez de noapte,/Ori la răsărit de
Soare,/Stinge-mi-s-or ochii mie”), generând acestea în sufletul
poetului melancolie(„...Să citească mai departe/ Ce n-a dovedit nici
tata.”), tristețe(„Iar de n-au s-auză dânșii/ Al străvechii slove
bucium/ Așezați-mi-o ca pernă/ Cu toți codrii ei în zbucium”). De
asemenea, atestăm dorința cea mai mare al acestuia de a lăsa cartea
deschisă, acel tărâm plin de adevăr și istorie(„Ci să nu-mi închideți
cartea/ Ca pe recile-mi pleoape”).