METODE INTERACTIVE

PENTRU UN ÎNVĂŢĂMÂNT EFICIENT

 
Prof. Gabriela Gorgan,
Şcoala Gimnazială Petriş, jud. Bistriţa Năsăud
 
MOTTO:
« Dacă îmi spui o să uit, dacă îmi arăţi o să ţin minte, dar dacă mă implici o să
înţeleg.  » Anonim.
 
Şcoala contribuie tot mai mult la modelarea personalităţii şi la cultivarea trăsăturilor
ei. În întreaga operă de formare a omului nou, a personalităţii sale, un rol important, uneori
chiar decisiv, îl au primii ani de şcoală.
Şcolii primare îi revine sarcina de a forma primele deprinderi de muncă intelectuală.
De aceea, este necesar ca învăţătorul să fie preocupat în permanenţă de perfecţionarea
metodelor şi procedeelor de predare-învăţare, a stilului de muncă în general, pentru
optimizarea procesului instructiv-educativ .
Cadrul didactic trebuie să fie animat de o puternică receptivitate faţă de tot ce este nou
si important în specialitatea sa şi în pedagogie, iar în practică să dovedească un efort continuu
spre autodepăşire, pentru a face faţă sarcinilor pe care le ridică învăţământul.
Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie
la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ – participativ
şi o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.
Caracteristicile metodelor interactive:
sunt atractive;
        stimulează implicarea activă în sarcina didactică;
        stimulează iniţiativa;
        asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor;
        asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare;
        valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor;
        acţionează asupra gândirii critice a elevilor;
        elevii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;
         promovează învăţarea prin cooperare;
        copiii învaţă să argumenteze acţiunile;
        îi învaţă pe elevi să comunice între ei şi să asculte părerile celor din jur.
 
BRAINSTORMINGUL SAU CIORCHINELE DE IDEI
O strategie care oferă posibilitatea de a-i pune pe elevi în situaţia de a se gândi la o
temă pe care o vor întâlni în text şi de a face asociaţii în legătură cu aceasta.
* Dacă, de exemplu, se citeşte un text despre primăvară, li se cere elevilor să se
gândească la idei, sentimente, evenimente pe care le pot asocia acestui anotimp.
* Se realizează un ciorchine de idei reţea care să sintetizeze ideile exprimate de ei.
 
JOCUL ANTICIPARILOR
Se aplică în etapa de prelectură.
* Pornind de la titlul textului sau de la un fragment scurt care se citeşte, elevii sunt
întrebaţi despre ce cred ei că este vorba în text şi ce îi face să se gândească la o această
anticipare.
* Li se pot oferi câteva variante de răspuns, iar ei să aleagă varianta pe care o
consideră corectă.
 
LECTURA PREDICTIVA
* Presupune citirea fragmentată a textului, făcută de către profesor/învăţător, care îi
întreabă pe elevi ce cred că se va întâmpla mai departe şi de ce cred că se va întâmpla un
anume lucru.
* Pe parcurs se întocmeşte o hartă a predicţiilor care constă în confruntarea
evenimentelor relatate de text cu ipotezele relatate anterior
 
CIORCHINELE
Este un organizator grafic prin care se evidenţiază într-o reţea conexiunile dintre ideile
despre un subiect . Tehnica încurajează elevii să gândească liber şi deschis, să-şi organizeze
cunoştinţele, putând fi folosită atât ca metodă de predare-învăţare cât şi ca metodă de fixare.
Ciorchinele este o activitate de scriere eficientă, determinându-i pe elevii mai puţin
motivaţi să lucreze. Poate fi nedirijat, când elevii notează toate ideile posibile într-o reţea
realizată de ei şi semidirijat, când învăţătorul stabileşte nişte criterii pe baza cărora elevii vor
completa ciorchinele.
Avantaje:
        nu se critică ideile propuse;
        poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare prealabilă a categoriilor
de informaţii aşteptate de la elevi;
        se poate aplica individual, în perechi sau în grup;
        se poate aplica în orice moment al lecţiei;
        solicită gândirea şi capacitatea de a realiza analize, sinteze şi comparaţii.
 
METODA CADRANELOR
Prin trasarea a două perpendiculare, pe tablă sau în caiet, se obţin patru cadrane.
*Cadranele cu expresii atitudinale se pot completa frontal, pe grupe şi individual.
*Elevii pot primi fişe individuale în care vor avea de completat cadranele:
I. Am admirat…. II. Dezaprob….
III. N-am înţeles… IV. Am învăţat….
Sau fişe pe grupe, în acest caz fiecare grupă fiind solicitată să găsească în text cât mai
multe răspunsuri pentru un singur cadran pe care trebuie să-l completeze
Avantaje:
        stimulează atenţia si gândirea;
        scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;
        conduce la sintetizare/esenţializare;
        uşurează asimilarea de noi cunoştinţe;
        se poate folosi la cu succes la orele de recapitulare şi consolidare;
        se poate folosi în diferite momente ele lecţiei;
        stimulează interesul elevilor pentru activitatea didactică.
 
PROCESUL LITERAR
*Este un joc de rol cu caracter general care presupune o dezbatere de pe poziţii
extreme (acuzare – apărare) a unor aspecte problematice dintr-o operă literară.
*Are o valoare constructivă mai mare atunci când este realizat pe baza unor alocuţiuni
gândite şi redactate de elevi.
 *Aceştia vor emite opinii personale cu privire la personajele incriminate, izvorâte din
contactul direct cu textul literar.
 
PROCESUL JUDICIAR
Împărţiţi-vă în 2 grupuri: acuzatorii şi apărătorii.
*Simulaţi un proces judiciar în care învinuitul ar fi Garoffi, băiatul care a lovit în ochi
pe bătrân cu bulgărele de zăpadă şi nu-şi recunoaşte fapta.
* Folosiţi expresiile:
Apărătorii
Vă rog să-mi permiteţi...
Nu cred că...
De unde să ştie băiatul că...
El nu este vinovat...
Mi-e milă de băiat, căci...
Îi este teamă să...
Fapta sa nu este atât de gravă, de aceea, rog...
Acuzatorii
Cer pedepsirea...
Îl acuz pe ...
Vă aduceţi aminte cum...
Este adevărat că..., dar...
Fapta sa este o ...
Ceea ce a făcut este foarte ....căci ..., deci cer să...
 
CUBUL
Metoda cubului este folosită pentru explorarea unui subiect din mai multe
perspective . Ea oferă posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare abordării complexe şi
integratoare.
Avantaje:
-determină participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în
rezolvarea sarcinilor;
-permite diferenţierea sarcinilor de învăţare ;
-formează deprinderi de muncă intelectuală;
-stimulează gândirea logică a elevilor ;
 -creşte responsabilitatea faţă de învăţare şi faţă de grup;
-sporeşte eficienţa învăţării (elevii învaţă unii de la alţii );
-familiarizează elevii cu cercetarea ştiinţifică;
-formează abilităţi de comunicare şi cooperare .
Limite:
-rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp;
-se creează un zgomot oarecare ;
-facilitează erori în învăţare;
-nu există un control precis asupra cantităţii/calităţii cunoştinţelor dobândite de fiecare
elev.
 
COPACUL IDEILOR
Tehnica numită ,,copacul ideilor” presupune munca în grup. Este o metodă grafică în
care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală. De la acest
dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate cunoştinţele evocate. Foaia pe
care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului şi fiecare elev are
posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă de activitate în grup este
avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a
cunoştinţelor.
 
CVINTETUL
Metoda cvintetului pune accent pe forţa elevului, contribuind la formarea capacităţii
de a rezuma şi sintetiza informaţiile, de a surprinde complexitatea unor idei, sentimente şi
convingeri în câteva cuvinte.
Cvintetul este o poezie care impune sintetizarea informaţiilor/conţinuturilor dintr-un
text în exprimări clare, care descriu sau prezintă reflecţii asupra temei date sau subiectului dat.
Este o poezie de 5 versuri a cărei construcţie are la bază anumite reguli pe care elevii trebuie
să le respecte, iar timpul de întocmire este de 5-7 minute.
Activitatea porneşte de la un cuvânt-cheie din lecţia zilei respective sau din lecţia
anterioară, iar elevii, în timpul dat, trebuie să dovedească receptivitatea la cele discutate în
clasă, bazându-se pe capacităţile lor de creaţie.
Regulile de întocmire a unui cvintet:
-primul vers este format din cuvâtul tematic (un substantiv);
 -al doilea vers este format din două cuvinte (adjective care să arate însuşirile
cuvântului tematic );
-al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerun ziu care să exprime acţiuni
ale cuvântu lui tematic);
-al patrulea vers este format din patru cuvinte ce formea ză o propoziţie prin care se
afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic);
-al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt, care sintetizează tema/ideea.
Avantajele metodelor moderne:
        transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;
        este coparticipant la propria formare;
        angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
        asigură elevului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă;
        dezvoltă gândirea critică ;
        dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
        permite evaluarea propriei activităţi.
Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării
ştiinţifice, antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor .
Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţiei
pentru învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de
obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile formării capacităţii copiilor de a interacţiona
şi de a comuni ca, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.
Prin măiestria şi priceperea de care dăm dovadă putem dezvolta creativitatea la elevi,
dar putem ajunge si la o autostimulare a creativităţii.

“Spre deosebire de metodele tradiţionale – precizează profesorul Ion T. Radu – care

realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi de regulă cu o arie mai
mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare
prezintă cel puţin două caracteristici:
− pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legatură cu
instruirea/învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta;
 − pe de altă parte ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată,
care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în
planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.” (op. cit., pp. 223–224)
Acestea sunt:

 portofoliul;
 hărţile conceptuale;
 proiectul;
 jurnalul reflexiv;
 tehnica 3-2-1;
 metoda R.A.I.;
 studiul de caz;
 observarea sistematică a activităţii şi a com-portamentului elevului;
 fişa pentru activitatea personală a elevului;
 investigaţia;
 interviul;
 înregistrări audio şi/sau video.

Întregul proces de învăţământ reprezintă o vastă acţiune de modelare a

personalităţii copilului (psihice şi fizice), ce are loc într-o ambianţă specifică, şcolară,
în care operează maximum de intensitate, conţinuturi (valori) ştiinţifice, literar-
artistice, tehnice, practice şi etice etc., selecţionate şi structurate în acest scop, până
ce acestea din urmă se personalizează, devenind un bun personal al elevului.
În procesul de învăţământ profesorul, ca şi elevii, acţionează prin intermediul
unor metode de predare şi învăţare. Calitatea muncii lor este în funcţie de aceste
metode, ele constituind o sursă însemnată de creştere a capacităţii şi eficienţei
învăţământului. Aplicându-se metode deosebite, se obţin diferenţe esenţiale în
pregătirea elevilor. Nu există activitate de predare şi învăţare care să nu includă cu
necesitate în structura ei un anumit fel de a se proceda, o anumită tehnică de
execuţie, de realizare a acţiunii respective.
Metoda include în structura ei o suită echivalentă de procedee. Valoarea şi
eficienţa unei metode rezidă în calitatea şi eficienţa acestor procedee pe care ea le
înglobează.
În cadrul unei metode, procedeele pot varia ca număr şi poziţii, îşi pot schimba
locul fără să afecteze scopul urmărit. Varietatea procedeelor face metoda mai
atractivă, mai interesantă şi mai eficace. Între metodă şi procedeu relaţiile sunt
dinamice; metoda poate deveni ea însăşi procedeu în cadrul unei alte metode; tot
aşa, un procedeu poate fi la rang de metodă la un moment dat. De exemplu:
demonstrarea unui fenomen, prezentarea unei planşe, a unei machete tehnice poate
constitui un simplu procedeu în cadrul metodei povestirii, explicaţiei, descrierii sau
conversaţiei euristice. Invers, explicaţia poate deveni un procedeu în cadrul
demonstraţiei unui fenomen etc.
Ansamblul metodelor de predare şi învăţare utilizate constituie ceea ce se
numeşte metodologia procesului de învăţământ. Aceasta are un caracter dinamic, se
distinge prin flexibilitate, supleţe, permanentă deschidere la înnoire, preocupare de
racordare la cerinţele actuale ale învăţământului.
În ultimele decenii a crescut interesul pentru aşa-numitele metode activ-
participative. Sunt considerate activ-participative toate acele metode care sunt
capabile să mobilizeze energiile elevului, să-i concentreze atenţia, să-l facă să
urmărească cu interes şi curiozitate lecţia, să-i câştige adeziunea logică şi afecţiunea
faţă de cele nou învăţate, care-l îndeamnă să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea,
puterea de anticipare, memoria etc. Aceste metode pun mai mult accentul pe
cunoaşterea operaţională, pe învăţarea prin acţiune, prin manipulare în plan manual
şi mintal a obiectelor, acţiunilor etc
Clasificarea metodelor în active şi pasive nu are o justificare psihologică,
asocierea dintre modern şi activ este de cele mai multe ori artificială. Totul depinde
de condiţiile concrete în care este aplicată acea tehnologie (metodă sau mijloc) şi de
modul în care este folosită şi dirijată de către profesori. ,,Niciun mijloc, oricât de
perfecţionat ar fi el, şi nicio metodă, oricât de modernă ar fi ea, nu au o forţă
activatoare imanentă, în sine, ele pot însă impune şi determina o participare activă
din partea celui care învaţă’’ - Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului - .
Activizarea rezultă din aportul constructiv al subiectului la procesul propriei
formări, presupunând în acelaşi timp interferenţa dintre cei doi parametri: procesele
cognitive (senzaţii, percepţii, reprezentări, imaginaţie, memorie, gândire, inteligenţă
etc.) şi factorii nonintelectuali (trebuinţe, intenţii, stări afective, interese, nivel de
aspiraţii, atitudini, trăsături caracteriale
Metode, tehnici şi procedee activ-participative de eficientizare a învăţării.
a.Metode care apartin preponderent descoperirii dirijate:

1. invatare prin cooperare;

2. conversatia euristica;
3. observatia didactica;
4. instruirea programata;
5. studiul de caz;

b.Metode de descoperire propriu-zisa:

1. descoperirea didactica;
2. exercitiul euristic;
3. brainstormingul;
4. metoda modelarii;
5. problematizarea;

Învăţarea prin cooperare (ÎPC) reprezintă modul de organizare a activităţii

didactice pe grupuri mici, astfel încât – lucrând împreună – elevii îşi maximizează
atât propria învăţare, cât şi a celorlalţi colegi.
Cercetările arată că elevii care realizează sarcini de învăţare prin cooperare în
grup tind să aibă:
- performanțe școlare mai bune;
- un număr mai mare de competenţe sociale pozitive;
- o mai bună înţelegere a conţinuturilor şi deprinderilor pe care şi le formează.

Conversația euristică este o metoda dialogala, de incitarea elevilor prin intrebari

si are la baza maieutica socratica, arta aflarii adevarului printr-un sir de intrebari
oportun puse;
▪ elevii sunt invitati sa realizeze o incursiune in propriul univers cognitiv si sa faca o
serie de conexiuni care sa faciliteze dezvaluirea de noi aspecte ale realitatii;
▪ metoda conversatiei socratice solicita inteligenta productiva, spontaneitatea si
curiozitatea lasand elevilormai multa libertate de cautare;
▪ punerea unei probleme contribuie la aparitia motivului cognitiv, iar metoda de
rezolvare sfarseste sa fie adoptata de elev ca o valoare intelectuala proprie, care
incepe sa-i motiveze activitatea ulterioara, sa-i creeze cadrul si orientarea;
▪ propozitia interogativa se situeaza la granita dintre cunoastere si necunoasteresi de
aceea functioneaza activ in orice situatie de invatare;
▪ intrebarile anticipeaza in planul gandirii , operatiile de efectuat, mijlocesc trecerea
de la o operatie la alta, schimba directia gandirii, fac trecerea de la o cunoastere
imprecisa si limitata, la o cunoastere precisa si completa;
Observația didactică este urmarirea atenta a unor obiecte si fenomene de catre
elevi, fie sub indrumarea cadrului didactic ( observatie sistematica ) fie in mod
autonom ( observatia independenta ), in scopul depistarii unor aspecte ale relitatii si
al intregirii unor informatii;

▪ observatia are o valoare euristica si participativa, intrucat ea se bazeaza pe (si

dezvolta) receptivitatea elevilor fata de fenomenologia existentiala;

▪ prin observatii, se urmaresc explicarea descrierea si interpretarea unor fenomene

din perspectiva unor sarcini concrete de invatare, exprimarea si explicitarea
rezultatelor observatiilor cu ajutorul unor suporturi materiale ( referate, tabele,
desene, grafice );

▪ aceasta metoda conduce si la formarea unor calitati comportamentale cum ar fi

consecventa, rabdarea, perseverenta, perspicacitatea si imaginatia;
Exercițiul euristic constitute o modalitate de efectuare a unor operatii si actiuni
mintale sau motrice, in chip constient si repetat, in vederea achizitionarii sau
consolidarii unor cunostinte si abilitati;
▪ are un caracter algoritmic prin aceea ca presupune anumite secvente riguroase,
prescrise, ce se repeta intocmai;
▪ exercitiul euristic presupune deci o suita de actiuni ce se reiau relativ identicsi care
determina aparitia unor componenete actionale automatizate ale elevilor;
▪ pe langa formarea si consolidarea unor deprinderi, exercitiul euristic poate realiza si
alte sarcini precum:
- adancirea intelegerii notiunilor, regulilor, teoriilor si principiilor invatate;
-consolidarea insusirilor si deprinderilor insusite;
- dezvoltarea operatiilor mintale si constituirea lor in structuri operationale;
- sporirea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor,si deprinderilor;
- prevenirea uitarii si evitarea tendinte lor de interferenta (confuzie);
- dezvoltarea unor trasaturi morale, de vointa, character
Brainstormingul nu este practic o metoda didactica, ci o metoda de stimulare a
creativitatii ce se poate insinua in discutii, dezbateri si in general atunci cand se
urmareste formarea la elevi a unor calitati imaginative, creative si chiar a unor
trasaturi de personalitate (spontaneitae, altruism );
▪ metoda asaltului de idei are drept caracteristica separarea procesului de producere
a ideilor de procesul de valorizare, de evaluarea acestora care are loc ulterior;
▪ este supranumita metoda evaluarii amanate sau filozofia marelui DA, intrucat, pe
moment , este retinuta orice idee, se accepta totul, nu se respinge nimic;
▪ in general o sedinta de brainstorming incepe prin enuntarea unei probleme, dupa
care, in mod spontan, se emit solutii, fara preocuparea validitatii acestora;
▪ nimeni nu are voie sa critice, sa contrazica, sa ironizeze, sa amendeze ideile
colegilor, vor fi antrenati chiar si membrii “cuminti” ai grupului, pentru a li se da sansa
de a se manifesta
▪ cadrul didactic care initiaza momentul didactic de tip brainstorming trebuie sa
probeze tact pedagogic si sa propuna spre rezolvare probleme care prezinta un
interes real;
▪ evaluarea propriu-zisa a solutiilor preconizate se realizeaza dupa un anumit timp,
prin compararea si selectarea ideilor valabile sau prin combinarea acestora in

complxe explicative sau operationale adecvate pentru problema propusa ;

PROBLEMATIZAREA denumita si predare prin rezolvare de probleme sau
predare productiva de probleme, problematizarea reprezinta una dintre cele mai utile
metode prin potentialul ei euristic si activizator;
▪ metoda consta in crearea unor dificultati practice sau teoretice, a caror rezolvare sa
fie rezultatul activitatii proprii de cercetare, efectuate de subiect;
▪ problematizarea impune mai multe momente: un moment declansator, unul
tensional si unul rezolutiv;
▪ recurgerea la aceasta metoda implica respectarea unor conditii, existenta la elev, a
unui fond aperceptiv suficient, dozarea dificultatilor in functie de o anumita gradatie,
alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei in lectie, manifestarea
unui interes real pentru rezolvarea problemei;
▪ problematizarea presupune si antrenare plenara a personalitatii elevilor, a
componenetelor intelectuale, afective si volitionale;
▪ valoarea formativa a acestei metode este indiscutabila, se consolideaza structuri
cognitive, se stimuleaza spiritul de explorare, se formeaza un stil activ de munca, se
cultiva autonomia si curajul in afisarea unor pozitii proprii;
• Bibliografie
• 1. Jurcau, Nicolae, Pedagogie si Psihologie, Editura U.T. Press Cluj – Napoca,
2008 ;
• 2. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2006 ;
• 3. Dulamă, M. E., Metode, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura
Clusium, 2002 ;
• 4. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihopedagogie, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 2004 ;
• 5. Găvenea, Ax.,Cunoaşterea prin descoperire în învăţământ, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975 ;
• 6. Gherghescu, J., Gherghescu L.N., Stratulat A., Pleşu C.C.,
Interdisciplinaritatea – Teorie şi practică,Editura Sfera, 2007 ;
• 7. M.E.N. – C.N.C., Ghid metodologic de aplicare a programelor de abilităţi
practice şi Educaţie tehnologică, Editura Corint, Bucureşti, 2001 ;
• 8. Singer, M., Voica, C., Didactica ariilor curriculare Matematică şi ştiinţele
naturii şi tehnologii, Unitatea de management a PIR, Bucureşti, 2005 ;
• 9. Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura Polirom, Iaşi,
1999 ;