Glucidele se mai numesc și carbohidrați sau hidrați de carbon.

Glucidele sunt
catalogate ca macronutrienți, alături de lipide și proteine. Carbohidrații sunt
definiți ca polihidroxialdehide sau polihidroxicetone reducătoare. De asemenea, ei
mai sunt descriși ca niște substanțe, care prin intermediul hidrolizei eliberează
polihidroxialdehide sau polihidroxicetone. În general, glucidele sunt substanțe
formate doar din carbon, hidrogen și oxigen.

Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel constituind

baza sursei de energie pentru corpul nostru. Acestea se descompun ușor, fiind
acceptate de metabolismul nostru fără probleme.

Clasificarea glucidelor

Glucidele se divid în 3 clase:

–          monozaharide sau oze;

–          oligozaharide (dizaharidele sunt cele mai importante oligozaharide);

–          polizaharide.

Oligozaharidele și polizaharidele fac parte din clasa ozidelor.

Monozaharidele

Monozaharidele sunt glucide reducătoare nehidrolizabile. Monozaharidele pot fi

numite aldoze, în cazul în care sunt polialcooli de aldehide, sau cetoze, dacă sunt
polialcooli de cetone.

În funcție de numărul atomilor de carbon, ozele se împart în:

–          peptoze: riboza, xiloza (se găsește în rădăcinoase și fructe), arabinoza;

–          hexoze: fructoza, glucoza, galactoza.

Glucoza este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea mai
importantă deoarece se găsește în sânge în cantitate de aproximativ 1 gram pe litru.

Dizaridele

Dizaharidele apar în urma condensării a doua molecule monozaharidice;

Cele mai importante dizaharide sunt:

–          zaharoza, rezultată în urma condensării unei molecule de glucoză cu o

moleculă de fructoză;

–          lactoza, rezultată din condensarea glucozei cu galactoza;

–          maltoza, rezultată din condensarea a două molecule de glucoză.

Zaharoza este cel mai cunoscut dizaharid. Zahărul din lapte se numește lactoză și
este singurul zaharid de origine animală.

Polizaharidele

Polizaharidele au în constituția lor peste zece unități monozaharidice.

Cele mai importante polizaharide sunt:

–          amidonul;

–          glicogenul;

–          celuloza.

Amidonul se găsește în cartofi, cereale, rădăcinile unor plante și este compus din
amilază și amilopectină. Glicogenul este forma de stocare a glucidelor. Celuloza
este foarte rezistentă la hidroliza enzimatică sau acidă. Ea nu este digerată de către
organism și este eliminată ori dezintegrată prin fermentație microbiană. Există
celuloza moale, care poate fi descompusă parțial de către organism. Aceasta se
găsește în morcovi, piersici, sfeclă, caise, prune.

Pe lângă acestă clasificare, carbohidrații mai sunt grupați în glucide simple și

glucide complexe.

Glucidele simple (glucide rele) cuprind monozaharidele și dizaharidele, iar restul

de oligozaharide și polizaharidele fac parte din glucidele complexe (glucide bune).
Carbohidrații simpli sunt absorbiți de către organism, ulterior fiind transformați în
sursă de energie. Față de aceștia, carbohidrații complecși sunt transformați în
glucide simple prima dată și doar ulterior sunt absorbiți. Carbohidrații complcși se
absorb într-un timp mai îndelungat, astfel ei aduc o serie de beneficii organismului:
sațietate îndelungată, evitarea creșterii glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă,
influențează pozitiv colesterolul HDL, scăzând numărul bolilor cardiovasculare

Rolul glucidelor în organism

Glucidele reprezintă cea mai importantă sursă de energie, ele sunt vitale
funcționării celulelor și, în special, a creierului (glucoza este singurul substrat
energetic al creierului). De asemenea, glucidele participă la transportul,
solubilizarea și metabolizarea hormonilor. Pe lângă acestea, ele mai sunt folosite la
formarea lipidelor, iar sub formă de glicogen, asigură rezerva de energie necesară
organismului.

Sursele glucidelor

În mod normal, glucidele se găsesc predominant în alimentele dulci. Glucidele nu

se află în cantități semnificative în produsele de origine animală, excepție fiind
laptele (lactoza). Alimentele de origine vegetală conțin cea mai mare cantitate de
glucide, sursa cea mai importantă fiind cerealele. Cerealele conțin 70% glucide.
Lând în calcul faptul că procentul de glucide scade pe măsură ce crește cantitatea
de apă, pâinea conține un procent de 50% glucide, la fel ca și leguminoasele
uscate. Un procent mai scăzut de glucide găsim în varză și cartofi; acestea conțin
20% glucide. În general, fructele și legumele conțin în jur de 10% glucide.

Având în vedere că glucidele poti fi simple sau complexe, cele simple sunt
considerate carbohidrați răi, iar cele complexe carbohidrați buni. În mod normal,
carbohidrații simpli, adică cei răi, se găsesc în preparate/alimente care conțin făină
albă și/sau zahăr.

CARBOHIDRAȚI BUNI:

Cereale integrale
Fructe
Legume
Orzul
Lintea
Orezul brun
Năutul
Fasolea
Biscuiții de ovăz
Pâine integrală
CARBOHIDRAȚI RĂI:

Cereale rafinate
Gogoșia
Biscuiți
Chipsuri
Băuturi acidulate
Prăjituri
Siropuri extrase din dulceață
Pâine albă

Recomandări nutriționale

Cantitatea de glucide depinde de vârstă și de activitatea fizică desfășurată. Este

recomandat consumul unei cantități de 303-586 grame glucide pentru bărbați și
257-462 grame pentru femei. Cantitatea de glucide consumată zilnic nu ar trebui să
depășească 57% din numărul de calorii consumate în ziua respectivă.

Ne putem da seama de procentul glucidic pe care trebuie să-l consumăm dacă știm
procentele de lipide și proteine ingerate în ziua respectivă.

La copii, necesarul de carbohidrați trebuie să fie asigurat în mare parte de legume,

fructe și cereale. Prin urmare, se recomandă evitarea dulciurilor concentrate,
precum ciocolata, bomboanele.

Aportul glucidic scăzut

Aportul glucidic scăzut duce la hipocalcemie, care se manifestă prin durere de cap
(cefalee), somnolență, scăderea memoriei. De asemenea, apare dezechilibrul acido-
bazic, iar organismul nu mai are capacitatea de a-și asigura arderea grăsimilor și de
a acoperi necesarul caloric zilnic.

Aportul glucidic crescut

Aportul exagerat de glucide poate duce la obezitate deoarece glucidele consumate

nu sunt folosite drept sursă de energie, astfel transformându-se în țesut adipos
subcutanat. De asemenea, nivelul crescut de carbohidrați determină hiperlipemie,
hiperglicemie, insulinism. În unele cazuri, zahărul în cantități mari poate provoca
diaree. Aportul glucidic crescut poate afecta ficatul, rinichii, tubul digestiv și alte
organe.