Specificul metodelor de învatare

utilizate în educaţia muzicală

Didactica aplicată utilizează metodele de invatare într-o ordine flexibilă, în

funcţie de calea inductiv-deductivă pe care o alege profesorul prin limbaje orale,
sau cele ce vehiculează limbaje audio-vizuale, cromatice, scrise sau din sfera
lăuntrică
1. Dialogul: de examinare, de tip euristic, de dezbatere
Dintre metodele ce apelează la limbajul oral primul, în ordinea unei comunicări
active cu elevul, este dialogul sau conversaţia didactică fiind o metodă care
valorifică rezultatul alternanţei dintre întrebările şi răspunsurile date de profesori şi
elevi. Dialogul poate fi plasat ca moment introductiv într-o lecţie, cu rol
desondare aperceptivă a cunoştinţelor, deprinderilor, atitudinilor pentru ca
profesorul să poată construi predarea sau consolidarea etc., pe un teren de
cunoaştere a realităţii din clasa de elevi.
Metoda expunerii şi a demonstraţiei (prezentarea definiţiilor şi
caracteristicilor): a) fie a fiecărui gen în parte urmat de treapta 2 (redescoperirea);
b) fie a celor trei genuri.
Dialogul mai poate fi plasat şi pe parcursul predării pentru ca profesorul să
se încredinţeze că cele predate au fost corect însuşite şi să-şi adapteze metodele şi
chiar secvenţele activităţii în funcţie de ce a observant
Dialogul mai poate fi plasat şi în încheierea activităţii didactice ca o
evaluarea cu aspect oral, de esenţializare şi sistematizare a celor mai importante
probleme ale subiectului propus.
Dialogul sau conversaţia didactică poate să aibă următoarele forme: dialog
(conversaţie) de examinare, numit şi catehetic (catihis = carte cu întrebări şi
răspunsuri inflexibile pe care un elev trebuia să le memoreze fără modificări în
învăţământul medieval religios). Acest tip de dialog poate fi utilizat în ora de
educaţie muzicală numai în situaţia limită când e vorba de verificarea stocului de
termeni din vocabularul de specialitate necesar orei de educaţie muzicală la orice
ciclu curricular. Se pune aici problema întrebărilor ce trebuie să aibă calităţile de
a fi scurte, concrete, logice.
Exemple de întrebări incorecte (A) şi corecte (B):
A) Caracterizează această audiţie. (Ce observaţi în această audiţie muzicală?)
B) Caracterizează audiţia din punct de vedere al raportului dintre melodie şi
acompaniament sau a uniformităţii tempo-ului, al apelării la influenţe populare:
melodice, ritmice de acompaniament etc
 Întrebările din metoda dialogată, riguros dirijată, pot apela în câteva cazuri
la categoria de întrebări erotematice, adică cele cu răspunsuri incluse într-o
anumită proporţie.
La acest set de întrebări se poate apela la câteva cazuri:
– în situaţia în care elevul din primele cicluri curriculare nu are experienţa
răspunsurilor ce presupun capacitatea de analiză şi sinteză amplă;
– în situaţia când un elev sau un lot de elevi are această capacitate dar este obosit şi
nu se poate
Întrebările din cadrul metodei dialogate – aduc sau duc spre elemente
complexe aflate în conflict, care necesită un set de răspunsuri, cer mai mult timp şi
apelează la raţionamente combinatorii şi la procedee interdisciplinare şi fac parte
din categoria întrebărilor problemă.