PROIECTUL ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE

,, SALVAȚI PLANTELE VERNALE !”

SCENETA : FLORĂREASA

(personaje: soarele, grădinarul, florăreasa, vioreaua, floarea de colți, bujorul de

pădure, toporașul, ghiocelul, macul)

SOARELE: - Bună dimineața, păsărilor!

Bună dimineața, copiilor!
Bună dimineața, florilor!
Bună dimineața, tuturor!

VIOREAUA: - Buna dimineața, soare!

Dă-mi căldură să cresc mare,
Apă bună, pot să beau
Doar căldura ta o vreau.

FLOAREA DE COLȚ: - Cât de bine eu mă simt

Curat aer eu respir,
Stâncile -nalte, semețe
Se scaldă în frumusețe.

BUJORUL DE PĂDURE: - Soarelui zâmbesc cu drag

Din zori, voie bună-mi fac
Reavăn pământ mă hrănește
Și aici mă încălzește.

(o fetiță îmbrăcată în haine naționale își pregătește coșul pentru flori)

AUTORUL: - S-a trezit de dimineață

Și frumoasa florăreasă
A luat coșul în mână
Și-a pornit cu el la luncă.
GRĂDINARUL: - Încotro, dragă florăreasă,
Ai pornit-o de cu zori?
Florile sunt adormite,
Să nu le trezești din somn!

FLORĂREASA: - Am pornit spre frumoasa luncă

Unde cresc gingașe flori
Să fac buchețele multe,
Să le-mpart la trecători.

(florile stau jos, florăreasa vede o floare, se apleacă spre aceasta.)

FLORĂREASA: - O, ce mândră floare!

Dar ieri mi se pare
Că nu te-am zărit!

TOPORAȘUL: - Chiar azi am înflorit

Sunt și eu un toporaș
Mititel și drăgălaș
Și departe, în vâlcea,
Se simte mireasma mea.
(către sală)
FLORĂREASA: - Ah, ce mult, foarte mult îmi place
Toporașul acesta.
Să îl tai, să-l pun în vază
Pe măsuță-n casa mea.
(toporașul speriat se roagă...)
TOPORAȘUL: - Nu, ah nu, lasă-mă, copilă
Nu mă rupe de aici,
Căci eu rupt și pus în coș
Nu mai sunt așa frumos.

FLORĂREASA: - Să știi, că ai dreptate

Și te las dragul meu în pace
Să se bucure de tine
Toți copilașii din lume.

(merge mai departe)

- Iat-acum îmi apare –n cale

Un bujor, un Făt-Frumos.
Vino-n coșul meu, aici,
Nu te ține - așa fălos!
( bujorul îngrijorat )
BUJORUL DE PĂDURE: - Nu, ah nu, lasă-mă, copilă,
Nu mă rupe de aici
Căci eu rupt și pus în coș
Nu mai sunt așa frumos.
FLORĂREASA: - Dacă mă uit eu mai bine
Aici, ție-ți stă mai bine.
Dar iată-un ghiocel cu petală albă
S-a trezit din somn abia.
Am să-i tai eu tulpinița
Și am să-l duc în casa mea.

GHIOCELUL: - Nu, ah nu, lasă-mă, copilă

Nu mă rupe de aici
Floarea mea e gingașă, subțire
N-aș dori să fiu o amintire
În legenda despre mărțișor.
Ori în Cartea Roșie-a Moldovei...
Cum va fi meleagul fără flori?
FLORĂREASA: - Într-adevăr pustiu, plictisitor...

Dar iată macul s-a aprins la față

Cine l-o fi supărat
Să îl pun în coș la mine
Și așa l-am împăcat.
MACUL: - Fie-ți milă, copilă dragă,
Nu mă lua de lângă mamă
Nu mă rupe, nu mă pune-n coș
Eu aici sunt mai frumos.
Lângă muma mea cea bună
Lângă muma mea natură.
SOARELE: - Dragă, florăreasă
Lasă florile să trăiască
Să se bucure și ele
De-o frumoasă viață.
( toate florile îi es în față)
FLORILE: - Cum ai tu dreptul la viață
Și noi avem dreptul să trăim!
FLORĂREASA: - Da! Și voi aveți dreptul la viață
Da! Și voi trebuie să trăiți.
UN COPIL: - De-a pururi florile să le iubim
Mereu cu drag să le păzim
Să fie pace-n ochii tuturor
Și florilor –un inm nemuritor.

UN COPIL : Eu pentru tine mă rog, acum, natură

Stau în genunchi, în iarba-naltă,

Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să supravieţuieşti 
În lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-ţi mai rămână falnici codrii înalţi,
Şi verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-şi piardă mirosul,
Şi minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ţi rămâie.
Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-i ţii în braţe; pe cei ce te iubesc,
Adevăraţi prieteni să-ţi rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Şi trecătorul să uite să mai plece,
Iar copilaşi fugind, după mici fluturi,
Picioarele în rouă să le înece,
Şi-atunci, când cad, împleticiţi prin iarbă,
Să nu plângă prea tare,
Că nu e asfalt dur, e iarbă şi e rouă.
Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-ţi mai rămână mare a ta putere,
Să poţi să lupţi, cu cei ce rău-ţi vor,
Şi nu-nţeleg că tu eşti o minune,
Căci vreau să te cunoască, ca şi mine,
Copiii, nepoţii şi stră şi strănepoţii,
Din generaţiile ce vor să vie.