Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupa M6
“Creativitatea înseamnă să îți permiți să faci greșeli. Arta este să știi pe care să le
păstrezi.”
Scott Adams (comediant și autor)
In prezent traim in era digitala , o era in care totul este computerizat si creat pentru a ne face viata
mai usoara. O idee de principiu nemaipomenita, dar care din pacate ne face mai lenesi . Ganditi-va
doar la varietatea de jocuri pentru telefoane si calculatoare. Foarte multi dintre noi pierdem extrem
de mult timp stand in fata unui astfel de gadget fara a face nimic constructiv. In mod inconstient
aceste jocuri ne fac sa fim mai superficiali, mai introvertiti si ne reduc enorm capacitatea de
concentrare si gandire. Astfel ajungem sa ne pierdem una dintre cele mai importante calitati pe care
le poate avea rasa umana-creativitatea.
Creativitatea este procesul de creare al ideilor originale ce au valoare. Cel mai adesea acestea provin
din interactiunea modurilor interdisciplinare diferite de a vedea lucrurile. Deci, poate nu ar trebui ca
elevii din ziua de azi sa se planga atat de tare ca au prea multe materii de invatat. Chiar daca nu
intelegem rostul lor pe moment nu putem sti nicioadata cand ne-ar trebui acele informatii pe care noi
le consideram inutile. Toti oamenii se nasc creativi, dar din pacate sistemul nostru educational este
facut in asa fel incat sa o taie de la radacina. Exista un singur raspuns corect si acela se afla la
sfarsitul cartii (cateodata).In sistemul nostru educational greseala este cel mai rau lucru care i se
poate intampla unui elev. Pe scurt, educam oamenii sa isi piarda capacitatile creative prin
stigmatizarea greselilor.
Fiind inca fragezi la minte , copiii au o imaginatie si o creativitate debordanta care poate fi foarte
usor observata prin inovativitatea lor in a gasi o solutie pentru orice. Picasso a spus ca toti copiii se
nasc artisti. Arta este in esenta cea mai profunda expresie a creativitatii umane. Copiii cand vor sa
realizeze ceva incearca. Chiar daca nu stiu cum, ei incearca. Nu vreau sa spun ca a gresi este acelasi
lucru cu a fi creativ, dar daca nu esti pregatit sa gresesti nu vei veni niciodata cu ceva original.
In zilele noastre creativitatea este la fel de importanta in educatie ca stiinta de carte si ar trebui sa le
acordam aceeasi importanta. As dori ca totul sa nu se bazeze pe un singur raspuns corect, ca elevii sa
fie incurajati sa caute si alte explicatii cat mai neconventionale cu putinta si, mai presus de toate, sa
nu fie certati pentru ca au gresit. Consider ca trebuie cultivata gandirea de tip „out of the box”, sa
incercam sa gandim in afara tiparelor ,sa le spargem si poate chiar sa creem unele noi. Creativitatea ,
impreuna cu inteligenta, asigura evolutia continua a intelectului, previne plafonarea si ne mentine
mereu angrenati in ceva cu caracter progresiv.
Creativitatea este deseori privita ca un proces misterios, ce caracterizeaza un numar restrans de artisti
si inventatori geniali in marile momente de inspiratie. In fapt noi toti suntem prezumtivi creativi. Ori
de cate ori rezolvam o problema intr-o maniera inedita sau descoperim o noua utilitate a unui obiect
banal este solicitata intr-un grad mai mare sau mai mic capacitatea noastra creativa.
Creativitatea reprezinta capacitatea individului de-a concepe si realiza produse cat mai diferite
de cele existente.
Unul din motivele de baza ale explorarii creativitatii in cadrul orelor de consiliere il constituie
identificarea unor modalitati diverse de stimulare si recompensare a comportamentului creativ al
elevilor in scoala. Anticipam ca finalitatea unor astfel de metode se va concretiza in transferul acestui
stil de abordare al realitatii si in domenii care presupun rezolvarea de sarcini extrascolare (de pilda
cele profesionale).
Oamenii creativi manifesta aceasta abilitate intr-un domeniu specific. La fel cum exista diverse
tipuri de inteligenta, exista si tipuri specifice de creativitate (creativitate tehnica, creativitate
artistica, creativitate stiintifica) (Gardner, 1984). Daca, insa inteligenta vizeaza mai degraba
abilitatea de-a invata lucruri noi si de-a relationa lucrurile existente, creativitatea presupune
conceperea unor lucruri care nu au existat anterior sau nu au corespondent in realitate. Implicatia
de aici este ca o mare parte din oamenii creativi sunt inteligenti insa reciproca nu este adevarata.
1. Dimensiunile creativitatii
O analiza a conceptului de creativitate pune in evidenta mai multe dimensiuni ale acestui
concept: procesul creativ, produsul creativ si personalitatea creatoare.
Inainte de studiul produsului final al creativitatii ne intereseaza procesul prin care se dezvolta
ideea creativa. Ce se intampla inainte ca aceasta idee sa fie elaborata? Care sunt etapele actului
creatiei?
Wallas (1926) sustine ca numarul de stadii ale creativitatii stiintifice poate fi redus la patru:
stadiul pregatitor, stadiul incubatiei, stadiul iluminarii si stadiul verificarii.
Uneori pentru a fi creativi trebuie sa fim necritici, liberi, spontani, alteori analitici, depunand
un efort sustinut de cautare a unor solutii inedite.
Exista cazuri in care pregatirea se incheie fara a se ajunge la o solutie definitiva, cand toate
posibilitatile au fost epuizate. De exemplu, zecile de variante ale unui creator liric, care potriveste
cuvintele si efectele poetice pentru a concepe un poem, sau incercarile recurente ale unui elev in
vederea redactarii unui nuvele.
2. Faza urmatoare consta intr-o perioada de asteptare, aparent pasiva, cand se revine in mod
inconstient asupra problemei - faza de incubatie. Eforturile constiente de rezolvare ale unei
probleme insurmontabile creeaza un sentiment de frustrare. Aceasta traire face ca gandurile legate de
problema respectiva sa fie deplasate in inconstient.
In scopul facilitarii procesului intuitiv este recomandat ca, cel putin pentru un timp, sa facem
abstractie de dificultati pentru a ne abandona fanteziei.
Un produs e considerat creativ daca intruneste doua criterii: criteriul originalitatii si criteriul
conexiunilor.
1. Criteriul originalitatii
2. Criteriul conexiunilor
descoperirea unor conexiuni neasteptate intre lucruri sau plasarea unor lucruri/persoane intr-
un nou context; de exemplu, ce intrebari i-ati adresa lui Socrate daca l-ati intalni intr-o zi
plimbandu-se pe aleile parcului din oras?
Fluenta ideilor are de-a face cu abilitatea de a genera cat mai multe raspunsuri la o problema
data, intr-un timp limitat/nelimitat. Productia de idei se poate realiza prin:
construirea de propozitii cu sens, formate din doua sau mai multe cuvinte, pentru care se pot
oferi silabele initiale ale cuvintelor. De exemplu, se pot da silabele 'ti' si 'stri';
jocul de cuvinte presupune gasirea cat mai multor perechi de cuvinte ce rimeaza, cuvinte care
au un final sau un inceput dat (enumerea a 30 de cuvinte ce incep cu "ra", 30 de nume de flori
etc.);
o succesiune de expresii sau propozitii scurte, ce pot fi generate pornind de la o anumita
tema. Putem, de exemplu, solicita elevilor sa listeze toate lucrurile care le vin in minte si care
au anumite proprietati: sunt solide, flexibile si au unghiuri.
Pentru aceasta este important ca elevul sa identifice relatiile dintre concepte, sa gaseasca cuvinte cu
sens similar/opus, sa extinda sensul unor cuvinte, sa selecteze cuvintele irelevante, sa inventeze noi
cuvinte.
Un alt tip de fluenta il reprezinta asa numita "fluenta asociativa". De exemplu, se poate
sugera elevilor sa numeasca cinci cuvinte cu sens opus sau partial opus cuvantului "previzibil" sau sa
enumere cat mai multe asemanari intre conceptele 'uragan' si 'spirala'.
Asociatiile pot fi de doua tipuri: (a) asociatii lingvistice si (b) asociatii imagistice.
Asociatii prin imagini se aplica in situatia in care mai multe grupe de elevi lucreaza in
paralel. Fiecare grupa primeste sarcina de a schita un desen abstract al succesiunii unor idei pe care
le genereaza la un moment dat. La sfarsitul discutiilor vor fi prezentate desenele, fara a fi explicate si
motivate. Fiecare membru al grupului va da un titlu desenului. Titlurile pot fi descrieri abstracte
pline de fantezie, ca de exemplu: 'harta cu telecomanda', 'masina care se poate impacheta'.
2. Flexibilitatea
Flexibilitatea vizeaza capacitatea subiectului de a-si modifica rapid fluxul ideativ in scopul
gasirii unor utilizari noi ale unor produse uzuale. Distingem doua tipuri de flexibilitate:
(b) flexibilitatea adaptativa, care este dirijata din afara. Flexibilitatea adaptativa solicita
abandonarea metodelor conventionale de rezolvare ale unor probleme in favoarea gasirii
de solutii originale.
· identificarea de catre elevi a cat mai multor solutii la o problema data. De exemplu, se
poate solicita enumerarea cat mai multor utilizari diferite pentru o 'agrafa'. Raspunsuri
fluente ar putea fi: sa curete unghiile, pipa etc., pe cand raspunsurile flexibile pot fi de
genul: sa notezi un numar de telefon pe o guma, sa-ti prinzi un cercel rupt etc.;
· solicitarea de finaluri cat mai variate la fabule, relatari neterminate (finaluri umoristice,
moralizatoare, triste etc.);
Este stiut faptul ca, in general copiii sunt creativi, prezentand o bogata imaginatie, invatand
prin explorare, risc, manipulare, testare si modificare. Insa odata ce intra in scoala gandirea lor
divergenta se transforma insidios in contrariul ei si anume intr-o gandire de tip convergent. Acest tip
de gandire orienteaza demersurile rezolutive spre un mod unic de rezolvare a unei probleme.
(c) transmit elevului ideea ca trebuie sa caute intotdeauna o singura varianta (cea asteptata
de profesor) ca raspuns la problemele ce li se pun (Stoica, 1983).
Gandirea convergenta prin faptul ca solicita raspunsuri predictibile are ca efect declinul curiozitatii si
al cautarilor creative.
Intr-o cercetare de amploare realizata in mai multe scoli din Statele Unite au fost intervievati
profesori si elevi din clase diferite in legatura cu factorii care faciliteaza comportamentul creativ.
Rezultatele au aratat ca atat profesorii, cat si elevii considera ca intr-un mediu scolar in care este
stimulata creativitatea, profesorul: (a) este deschis in a accepta sugestiile elevilor privind unele
activitati care pot fi desfasurate in timpul orelor, (b) accepta idei inedite, uneori bizare privind
rezolvarea unor sarcini scolare, (c) stimuleaza increderea in sine a elevilor, si (d) se centreaza pe
aspectele pozitive si pe interesele elevilor. Pe de alta parte intr-un un mediu in care este inhibata
creativitatea profesorul: (a) ignora ideile elevilor, (b) incerca sa controleze totul si (c) isi structureaza
orele intr-o maniera extrem de rigida.