Acatrinei Leonard

clasa a XI-a F
Testul 11

Subiectul al III-lea

România și Europa în secolul al XX-lea

Europa secolului al XX-lea se caracterizeaza prin etnicitate, religie, cultura si traditii, complex ce a
transformat continentul intr-un mozaic de popoare si limbi, la care se adauga si diferenta dintre sistemul
de guvernare democratic si cel de tip totalitar. In ciuda faptului ca a fost numita « Epoca de aur » ,
aceasta perioada a fost perpetuata de conflicte, factorii politici amintind de cele doua razboaie mondiale,
abia in sfarsit spatiul european bucurandu-se de triumful democratiei.
In prima jumatate a veacului precedent, evolutia istorica europeana a fost lansata de cele doua
mari conflagratii care au avut loc intre 1914 si 1918, respectiv 1939 si 1945, acestea aducand mari
dezastre in finele lor Primul Razboi Mondial a provocat un real dezechilibru si a aruncat Europa intr-o
epoca de profunde crize. Tratatele de pace au destramat imprerii precum cel Otoman, Rus sau Austro-
Ungar, pe ruinele carora s-au consacrat noi state nationale cum ar fi Polonia, Austria, Estonia sau Ungaria.
Cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost oarecum previzibil, avand in vedere politica conciliatorista
promovata de Franta si Anglia in fata actelor de agresiune ale Germaniei naziste. Doar alianta temporara
dintre capitalismul liberal si comunism a asigurat victoria impotriva lui Hitler.
Ideea de unitate si diversitate europeana a fost sustinuta de-alungul secolelor de imparati si
intelectuali, amintind de planul pentru apropierea statelor crestine a lui Pierre Dubois – consilier al regelui
Filip al IV-lea (sec. XIV), planul lui Emeric Lacroix, calugar francez, care sustinea organizarea unei Adunari
Generale, moneda unica si comert bazat pe liber schimb (sec. XVII) sau necesitatea crearii « Statelor
Unite ale Europei », idee promovata de Victor Hugo in secolul al XIX-lea. Insa, doar dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial statele europene au luat initiativa si au creat organizatii ce au pus bazele unei solidaritati
mai stranse intre acestea, amintind de Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (OCEE),
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) sau Uniunea Europei Occidentale (UEO).
Procesul de integrare europeana s-a realizat printr-o serie de etape, avand la baza reconcilierea
franco-germana, realizata prin incheierea unui acord intre presendintele Charles de Gaulle si Konrad
Adenauer, cancelarul Germaniei, constituind nucleul edificiului european, urmand apoi incheierea
Tratatului din 1951 care instituia Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO), semnat de sase
state la Paris si Tratatul de la Roma din 1957 prin care au luat nastere EUROATOM, pentru folosirea
pasnica a energiei atomice, si Piata Comuna, care avea ca scop desfiintarea barierelor vamale intre statele
membre. In final, etapa concretizatoare s-a realizat in 1992 prin Tratatul de la Maastricht care a instituit
Uniunea Europeana, se stabileste realizarea uniunii in plan economic, politic, monetar si cooperarea in
plan social, justitie, politica externa comuna.
Inceputul procesului de integrare europeana poate fi considerat anul 1950, cand ministrul francez
al afacerilor externe, Robert Schuman, prin intermediul « Declaratiei Shuman », a propus crearea unei
comunitati economice europene care sa puna sub controlul unor institutii supranationale productia de otel
si carbune, si implicit ramurile de baza ale industriei de armament, pentru a preveni o noua conflagratie.
Aceasta era ideea declarata, insa obiectivul politic imediat il constituia alipirea Germaniei la Europa si
eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului si Saar-
ului. Astfel, se cere o reconciliere franco-germana care se implineste, in final, prin acordul incheiat intre
presendintele francez Charles de Gaulle si cancelarul german Konrad Adenauer.
Marcata de evenimentele istorice ale « Epocii de aur », atat cultura europeana, cat si cea romana
au cunoscut un moment exceptional de dezvoltare, influentandu-se inclusiv reciproc prin sincronizare. In
perioada interbelica, cultura romana a avut parte de doua tendinte, pe deoparte europenistii sau
modernistii si pe alta parte traditionalistii. Europenistii sustineau modernizarea din toate punctele de
vedere a Romaniei prin adoptarea modelului european occidental. Eugen Lovinescu, liderul acestora, a
sustinut ideea, expunandu-si teoria sincronismului in lucrarea « Istoria civilizatiei romane moderne ».
Acesta i-a criticat pe cei care idealizau lumea rurala, considerand ca civilizatia romana moderna s-a nascut
odata cu inceputurile culturale ale Europei occidentale. Termenul de « sincronism » era utilizat pentru a
denumi recuperarea decalajului dintre occidentul cultural si civilizatia romaneasca. Mari personalitati
promovau aceasta idee prin publicarea propriilor opere in reviste precum « Sburatorul » si
« Contimporanul ». Printre acestia ii amintim pe Tudor Arghezi, George Calinescu, Lucian Blaga, George
Bacovia, Tudor Vianu.
In extrema opusa erau traditionalistii care erau adepti ai nationalismului, romanismului, ortodoxia,
satul si folclorul, promovarea traditiilor si a spiritului romanesc. Considereau ca importurile culturale din
Vest nu se potrivesc cu specificul nostru national, civilizatia romaneasca fiind predominant rurala.
Romania mare a luat fiinta in urma participarii la Primul Razboi Mondial (1914-1918), care a dus la
desfiintarea imperiilor vecine si la unirea cu tara a romanilor din Basarabia, Bucovina si Transilvania. Ea a
fost prima tara din Europa centrala si de est care a avut relatii oficiale cu Comunitatea
Europeana. Obiectivul principal a fost de a obtine statutul de membru cu drepturi depline. Relatiile
diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990, urmand ca in 1993 sa se asocieze cu
Comunitatiile Europene printr-un acord. Acordul intra in vigoare in 1995 cand statul roman depune cerere
oficiala de aderare. Astfel, etapa finala, in 2005, semneaza « Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea
Europeana » care o integreaza oficial la 1 ianuarie 2007 in institutia supranationala. Impactul aderării
României la UE a însemnat conformare la reformele, măsurile și politicile promovate de Uniune, o
reglementare a legislatiei in comun cu celelalte state. In consecinta, cum statul nu a avut posibilitatea de
a se plia cerintelor, are de suportat o serie de costuri enorme.
Consider că a doua jumatate a secolului al XX-lea a fost definitorie în evoluția statului român
modern. Triumful democratiei a acordat sanse mari si Romaniei. Astfel ca, în decembrie 1989, datorită
unui context internațional favorabil, regimul comunist a fost înlăturat, în urma unei revoluții care a dus la
arestarea soților Ceaușescu și la executarea lor în 25 decembrie 1989.
In concluzie, drumul României către o reală democrație a întâmpinat câteva dificultăți fiind la
început, dar cu trecerea timpului a reușit să se integreze în organizațiile ce promovează principia
democrate precum NATO sau Uniunea Europeană.