În opinia mea, firea unui artist își pune amprenta asupra operei sale prin însuși faptul că aceasta

este
produsul imaginației proprii, al trăirilor și sentimentelor celor mai profunde.

In primul rand, comportamentul artistului poate influenta arta acestuia prin modul in care acesta isi
traspune ideile atat legate de lumea exterioara cat si de cea interioara. De aceea, multi dintre artisti pot
fi asociati cu stari te spirit, limbaj, viziune asupra lumii ce fac mai usoara distingerea intre artisti. De
exemplu, George Bacovia este un representant al simbolismului ce oferea prin scriile sale impresia ca
acesta era o fire cu stari nevrotice prin viziunea acestuia asupra lumii exterioare.

In al doilea rand, autorul pune in evidenta maniera personala de transpunere a ideilor in compozitia
finala. Astfel, artistul isi exprima dorintele personale si viziunea supra lumii desi acestea nu pot fi
regasite in fiecare caz. De pilda, G.Calinescu scrie in “Iesirea literaturii romane. Compendiu” faptul ca
V.Alecsandri exprima, prin modul in care acesta traieste, preferinta pentru natura, caldura si totodata
viziunea romantica.

In concluzie, firea artistului reprezinta o importanta in creearea operelor acestora prin modul in care isi
expun ideile si a viziunile asupra lumii.

În primul rând, artistul are o anumită experiență de viață, un anumit bagaj cultural și un temperament care
îl fac să vadă lumea într-o manieră personală. Astfel, o ființă solară, va urmări să surprindă aspectele
pozitive ale lumii, după cum una pesimistă va exprima sentimente de tristețe.

În al doilea rând, trăsăturile de caracter puternice, de care un creator este conștient și pe care ceilalți le
observă la rândul lor, creează premisele reflectării lor în operă. De aceea, sunt creatori în cazul cărora se
poate afirma că opere sau personaje nu sunt altceva decât oglindiri ale trăsăturilor morale ale acestora.
De pildă, în cazul romancierului Camil Petrecu se poate stabili o legătură între fire și modul de construire
a personajelor, inteligența excepțională și firea reflexivă caracterizând deopotrivă creatorul și
protagonistul romanului său ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Ștefan Gheorghidiu.

In fragmentul din “Idolul si On Anapoda” de George Mihail-Zamfirescu, este prezentata o scena in care
Ion intra incaltat cu papucii plini de zapada in antreu speriand-o pe Frosa. Mesajul este pus in evidenta
prin indicatiile autorului ce indeplinesc diverse roluri.

Astfel, disdascaliile pune in evidenta constructia textului in maniera dramatica, fiind organizat in acte si
scene (“ACTUL I”, “SCENA I”). De asemenea, rolul indicatiilor scenenice contribuie la caracterizarea
decorului in care se desfasoara actiunea. (“ Afara, fireste, e un inceput remelnic, dar cuminte de iarna,
pentru ca – prin fereastra – se vad, in lumina felinarului , cum cad fulgi mari de zapada.”)