Denumire/Perioadă Caracteristici Opere literare (din
(în literatura română) programa pentru bacalaureat-real și uman) UMANISMUL -folosirea scrierilor vechi ca principal izvor de -Grigore Ureche, Secolul al XVII-lea şi cultură; Letopiseţul Ţării începutul secolului al -intensificarea conştiinţei originii romanice; Moldovei (elaborat XVIII-lea -elogiul luptei ţărilor române împotriva între anii 1642 și expansionismului otoman; 1647) -idealul omului universal (uomo universale), definit ca individ cu o vastă cultură, stăpân pe limbile greacă şi latină, pe domeniul muzicii şi al filosofiei, pe descoperirile ştiinţei; - redescoperirea valorilor Antichităţii. ILUMINISMUL -percepția rațională a universului/cultul rațiunii; -Ion Budai-Deleanu, Sfârşitul secolului al -caracter laic, antidespotic și antifeudal; Ţiganiada (elaborată XVIII-lea şi începutul -pledează pentru iluminarea maselor populare, pentru în două versiuni: secolului al XIX-lea emanciparea omului prin cultură; prima versiune-1800; -egalitatea naturală a oamenilor; a doua versiune-1812) -susținerea principiilor de egalitate şi libertate, de suveranitate a poporului; -modelele umane sunt filozoful sau înţeleptul, având menirea de a fi ghid al umanităţii în calea ei spre fericire. ROMANTISMUL -sursele de inspirație: natura, folclorul, istoria; -Costache Negruzzi, Epoca pașoptistă (1830- -preferința pentru anumite teme și motive: timpul, Alexandru 1860) – a doua jumătate iubirea, natura, istoria, condiția omului de geniu/ Lăpuşneanul (1840) a secolului al XIX-lea visul, somnul, solitudinea, zborul cosmic, luna, (Epoca marilor clasici) steaua, cosmogonia, codrul, floarea albastră, copacul -Mihai Eminescu, sacru, dublul, noaptea; Luceafărul (1883) -modelul uman al romantismului este plasat în sfera imaginației și a sensibilității, care se revoltă și schimbă fața lumii: geniul, visătorul, îndrăgostitul, inadaptatul, răzvrătitul, scepticul; -descoperirea infinitului spațial și temporal/setea de absolut, aspirația spre ideal, nostalgia primordialului și a miticului; -înclinația spre meditația filosofică; -interesul pentru creația populară și pentru tradițiile naționale/inspirația din folclor; -personajul romantic provine din toate mediile sociale, este un erou excepțional care acționează în împrejurări excepționale; -amestecul genurilor; -lărgirea vocabularului poetic, prin folosirea arhaismelor, regionalismelor, a cuvintelor populare; -folosirea antitezei, ca figură de stil și ca procedeu compozițional; -cultul sentimentului și al fanteziei creatoare; -interes manifestat față de specii literare: nuvela istorică, romanul istoric, nuvela fantastică, romanul fantastic, memoriile de călătorie; -limbaj care mizează pe expresivitate, bogat în figuri de stil. REALISMUL -reprezentarea veridică a realității; -Ion Creangă, A doua jumătate a -observație socială și psihologică pătrunzătoare; Povestea lui Harap- secolulului al XIX-lea -tehnica detaliului, a amănuntului semnificativ, care Alb (1877) (Epoca marilor clasici)- contribuie la relevarea caracteristicului, tipicului; -I.L. Caragiale, O secolul al XX-lea -naratorul omniscient și omniprezent, adesea scrisoare pierdută (perioada interbelică, obiectiv/perspectiva narativă omniscientă alternează (1884) perioada postbelică) cu perspectiva unor personaje (Călinescu, Preda); -Ioan Slavici, Moara -narațiunea la persoana a III-a; cu noroc (1880) -personaje tipice care acționează în împrejurări tipice; -Mihail Sadoveanu, -surprinderea unor personaje în transformare, Baltagul (1930) modificările fiind impuse de mediu; -Liviu Rebreanu, Ion -compoziție închisă, având ca principiu dominant (1920) cronologia, căreia i se adaugă uneori simetria; -G. Călinescu, -preferința pentru anumite teme: familia, moștenirea, Enigma Otiliei (1938) goana după avere; -Marin Preda, -cultivarea unui stil sobru, impersonal. Moromeţii(1955,1967) -Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni* (1980) PRELUNGIRI ALE -viziunea morală; -Octavian Goga, De CLASICISMULUI ȘI -stil epistolar; demult…(1909)* ALE ROMANTISMULUI* -caracter evocator (evocă istoria vitregă și îndurerată Sfârșitul secolulului al a neamului); XIX-lea- începutul -caracter mesianic (încredere în eliberarea socială și secolului al XX-lea națională); -profunzimea și autenticitatea trăirilor; -tonul elegiac (determinat de exprimarea suferinței colective). MODERNISMUL -cultivarea simbolului, care exprimă corespondențele - George Bacovia, SIMBOLISMUL între diferitele elemente ale universului (natură- Plumb (1916) A doua jumătate a om/realitatea exterioară-realitatea interioară); secolulului al XIX-lea- -folosirea sugestiei, prin cultivarea senzațiilor primele decenii ale coloristice, muzicale, olfactive (preferință pentru secolului al XX-lea/ sinestezie: „O pictură parfumată cu vibrări de perioada interbelică violet”); -înclinația spre stările sufletești nedefinite (reverie, spleen); -muzicalitatea interiorizată, înțeleasă ca senzație interioară (realizată prin refren, laitmotiv, simetrii, aliterații, asonanțe); -preferința pentru anumite teme și motive (iubirea- motiv de reverie, moartea, disoluția materiei, orașul, bolile, parfumul, nevroza, singurătatea); -deschiderea către inovațiile formale (folosirea versului liber). MODERNISMUL -cultivarea negației, a spiritului ludic, a Saşa Pană, Manifest * ORIENTĂRI experimentului; (1928) AVANGARDISTE* Suprarealismul se caracterizează prin: DADAISMUL, -supremația visului și a imaginației; CUBISMUL, -folosirea dicteului automat (notarea necenzurată FUTURISMUL, CONSTRUCTIVISMUL, a oricăror gânduri, scrierea spontană); SUPRAREALISMUL ETC. -ritm alert, dinamism; Primele decenii ale -stil concis. secolului al XX-lea, perioada interbelică MODERNISMUL -raportarea artistului la perspectiva cosmică; -Lucian Blaga, EXPRESIONISMUL -lupta conștiinței umane cu ilimitatul și cu forțele Meșterul Manole* Primele decenii ale iraționale; (1927) secolului al XX-lea, -vitalismul și trăirea frenetică a ideilor; perioada interbelică -interiorizarea sentimentelor, -refuzul elementului tipic, individual, în favoarea simbolului universal; -sentimentul absolutului; [-Lucian Blaga, Eu nu -interiorizarea și spiritualizarea peisajului; strivesc corola de -tensiunea lirică; minuni a lumii (1919)] -personajele sunt expresia unor simboluri; MODERNISMUL POEZIA -Lucian Blaga, Eu nu Perioada interbelică -cultivarea poeziei de cunoaștere (abordează teme strivesc corola de care vizează metafizicul, transcendența sau absolutul: minuni a lumii (1919) cunoașterea, iubirea, natura spiritualizată, moartea, -Tudor Arghezi, condiția umană, sensul existenței); Testament (1927) -preferința pentru artele poetice; -Ion Barbu, Riga -aprofundarea lirismului (discursul poetic este o Crypto și lapona confesiune subiectivă a eului liric, prezent în text prin Enigel (1930) mărci lexico-gramaticale specifice); -inovarea limbajului poetic (asocieri lexicale inedite, topică afectivă); -intelectualizarea emoției; -ambiguitatea limbajului (realizată prin metafore și simboluri); -preferința pentru versul liber; -ermetismul (încifrarea sensului, a cărui dezvăluire necesită o inițiere prealabilă a cititorului și solicită intelectul); -cultivarea esteticii urâtului (grotescul, trivialul, monstruosul) . PROZA -Camil Petrescu, -narațiune la persoana I, redată din perspectiva Ultima noapte de subiectivă a personajului-narator; dragoste, întâia -preferința pentru proza analitică (deplasarea de noapte de război accent de la acțiune la viața interioară a personajelor); (1930) -întrebuințarea unor tehnici și modalități specifice prozei analitice: analiza psihologică, monologul interior, introspecția, fluxul conștiinței; -timpul „interior”, prezent și subiectiv/construcție romanescă liberă, determinată de condiția memoriei și a introspecției; -autenticitatea (estomparea limitelor dintre ficțional și nonficțional, prin abordarea unor convenții: jurnalul, memoriile, scrisorile); -prezența personajelor din categoria intelectualilor, cu o viață sufletească complexă, confruntate cu probleme de ordin moral sau existențial); -cultivarea tematicii citadine; -stil anticalofil. TRADIȚIONALISMU -preocuparea pentru aspectele naționale, pentru -Ion Pillat, Aci sosi pe L folclor, mit și istorie; vremuri (1923) Perioada interbelică -preferința pentru tematica rurală/cultul satului; -cultivarea poeziei cu subiect religios; -paseismul/cultul străbunilor/valorizarea trecutului; -elogiul pământului; NEOMODERNISMUL -ambiguitatea planurilor şi a limbajului; -Nichita Stănescu, În Perioada postbelică -reprezentarea abstracţiilor în formă concretă; dulcele stil clasic - insolitul imaginilor artistice; (1970) -subtilitatea metaforei; -noile sonorităţi şi semnificaţii obţinute prin plasarea unor clişee verbale din poezia înaintaşilor în noi contexte; -reinterpretarea miturilor. Teatrul modern -preferința pentru teatrul-parabolă și teatrul -Marin Sorescu, Iona Perioada postbelică absurdului; (1968) -reluarea parodică a unor strategii din dramaturgia tradițională; -inserția liricului; -înlocuirea dialogului cu monologul; -valorificarea și interpretarea unor mituri; -absența conflictului și a intrigii; -timpul și spațiul cu valoare simbolică; -apariția personajului-idee. POSTMODERNISMU -intertextualitate (citatul, parodia, pastișa, aluzia -Mircea Cărtărescu, L înlesnesc trimiteri la diverse momente, opere și Levantul (1990)/ Perioada postbelică personalități ale istoriei și literaturii); -Mircea Nedelciu, - spirit ludic; Zmeura de câmpie * -biografism (prezența autorului în operă, care (1984) comentează și anticipează întâmplările sau chiar ia parte la acțiune, alături de personajele sale); -caracter hibrid (sunt utilizate procedee specifice altor arte); -diversitatea registrelor stilistice; -anularea distincției tradiționale dintre literatură și realitate (narațiunea devine spațiul fictiv în care se intersectează universul imaginar cu viața propriu- zisă). -metaromanul aduce dezvăluirea mecanismelor de producere a textului, uneori prin comentariul ironic al naratorului;