Tema 7

Modelul I
Subiectul I
1. Două principii politice menționate în sursa B sunt: ”libertățile și drepturile fundamentale ale
cetățeanului” și ”suveranitatea națională”.
2. Legea fundamentală precizată atât în sursa A cât și în sursa B este ”Constituția din 1866”.
3. ”Convenția de la Paris” (1858) și ”Statutul lui Cuza” (1864).
4. Litera corespunzătoare sursei este B.
5. Cauza: ”Varianta liberală a fost unul dintre cele patru proiecte de constitutie care s-au elaborat
atunci”
Efect: ”liberalii se aflau la guvernare”.
6. În 1923 a fost adoptată o nouă Constituție, necesară României după Marea Unire (”Constituția
Unificării”). Prin aceasă Constituție se introduce votul universal, egal, obligatoriu pentru bărbații de
peste 21 de ani (erau exceptați de la vot femeile, magistrații și militarii de carieră). Însă, odată cu
adoptarea Constituției din 1938, femeile primesc drept de vot, dar acestea nu puteau fi alese,
având astfel drept de vot parțial).
7. (Var 1) O deosebire între Constituția din 1952 și Constituția din 1965 este aceea că prin cea din
1952, denumirea statului este ”Republica Populară Română” iar prin cea din 1965, iși schimbă
numele în ”Republica Socialistă România”.

Subiectul II

1. Secolul precizat este XIX.

2. Regulamentele Organice și Convenția de la Paris
3. Rolul executiv il deținea domnul iar rolul legislativ era deținut de Adunarea Obștească
(Parlamentul).
4. Statutul politico juridic era cel de stat autonom sub garanția marilor puteri și suzeranitate
turcească:”Totuși, puterile au adoptat o Convenție, în care se exprimau urmatoarele decizii:
formarea din cele două țări a unei uniuni numite ”Principatele Unite ale Moldovei și Țării
Românești”, cu autonomie garantată colectiv de cele șapte mari puteri, suzeranitatea turcă
rămânând doar formală...”
5. In opinia mea, Regulamentele Organice și Convenția de la Paris aveau la baza principiul separării
puterilor în stat. Astfel, incepând cu Regulamentele Organice, care mai este considerat și ”actul de
naștere al parlamentarismului în România”, domnul este ales pe viață de o adunare obștească
extraordinară, deține puterea executivă fiind ajutat de un guvern format de șase miniștrii, puterea
legislativă este deținută de adunarea obstească (viitorul parlament) iar puterea judecătorească este
deținută de tribunalele teritoriale. Prin Convenția de la Paris, prevederile rămân aceleași ca cele din
Regulamentele Organice, cu modificări: principatele urmau să aibă fiecare câte un domn, o adunare
legislativă, un guvern și o capitală, două instituții centrale, una cu rol de-a alcătui proiecte de legi
comune și alta ca for judecătoresc suprem al ambelor țări. In concluzie, cele două acte cu rol de
constituție pune bazele parlamentalismului în Principatele Române.
6.