Tertulian-Apologeticul

Pentru început,Tertulian îi acuză pe păgâni de ură nedreaptă împotriva numeleui de

creștin.Aceștia urăsc ceva ce nici nu cunosc,iar cei ce ajung într-un sfârșit să cunoască creștinismul nu îl
mai urăsc și devin creștini.Creștinii mărturisesc adevărul,drept dovadă acestia se bucură când sunt
denunțați iar pedeapsa reprezintă pentru ei o victorie.Creștinilor le este încălcat dreptul autoapărării,pe
care ceilalți acuzați îl au.Tertulian dovedește că ura se îndreaptă pur și simplu împotriva numeleui de
creștin.Îi avertizează pe păgâni că s-ar putea să fie mânați la această ură de o forță
ascunsă,demonică.Păgânii vedeau în creștini oameni vinovați de toate fărădelegile,dușmani ai
împăratului,ai zeilor și ai întregului popor precum și ai vechilor tradiții.Tertulian apără numele de
creștin,spunând că păgânii critică și pângăresc ceea ce merită defapt laudă.Creștinii își trag numele de la
Întemeetorul lorIisus Hristos ceea ce nu poate fi un lucru rău întrucât și filozofii sunt numiți de la creatorii
de curente filozofice,la fel medicii sau bucătarii.Legea pe care o aplică păgânii este cu totul nedreaptă și
trebuie îndreptată. Ei spun că oamenilor creștini nu le este permis să existe.În ceea ce îi privește pe
persecutori,Tertulian spune că au fost mereu nedrepți,nelegiuiți și imorali.Totuși unul Marcus Aurelius în
urma încetării secetei la rugăciunile creștinilor le devine apărător.Creștinii nu respectă legile,dar nici
păgânii nu își respectă propriile legi.Ei îi laudă mereu pe cei vechi dar trăiesc după timpurile noi.În ceea
ce privește acuzația de crimă,Tertulian demonstrează că este întemeiată doar pe zvonuri ce sunt o
mișelie.Creștinii nu se închină zeilor pentru că ei nu există, au fost și ei niște oameni simpli.Tertulia îi
acuză chiar pe păgâni că nu au respect fată de zeii lor ale caror statui le comercializează.Dovedește și
faptul că povestea cu închinarea la capul de măgar este falsă iar creștinii nu sunt închinători la animale.
După,Tertulian expune doctrina creștină,vorbește despre importanța Scripturii,precum și de
vechimea ei,de divinitatea ei dovedită prin împlinirea profețiilor.Vorbește și despre existența
demonilor.Singura jertfă pe care o aduc creștinii pentru împărat este rugăciunea.Ei se roagă pentru
sănătatea sa,armată puternică,supuși liniștiți. Respectă o poruncă din Scripturi care le poruncește să se
roage pentru conducători.Tertulian subliniază faptul că conducătorul este un om și nu un zeu,ci el la
rândul său are nevoie de Dumnezeu.Prin felul lor de al sărbători pe rege păgânii iși arată nesinceritatea
față de acesta.Ei îl sărbătoresc într-un mod ipocrit,cu ghicit de astrologi și magi asupra vieții lui.Creștinii
sunt cei cu adevărat loiali împăratului.Tertulian atrage atenția păgânilor că dacă creștininii nu ar trebui să-
și iubească dușmanii și s-ar unii ar dispune de destulă foță pentru a se putea răzbuna.
Creștinii refuză participarea la teatre și spectacole.Ei se numesc între ei frați ca unii ce recunosc
pe același Tată.Toate le au în comun ,mai puțin soțiile.Agapele lor sunt simple nefăcând risipă de
mâncare. De calamități nu sunt vinovați creștinii întrucât ele au existat și înaintea lor.Păgânii sun cei ce
dăunează cu adevărat omenității,creștinii fiind singurii fără prihană.Tertulian spune că și poeții și filozofii
s-au adăpat din izvorul Scripturii.Spre finalul lucrării Tertulian vorbește despre învierea morților și viața
de veci.Finalul este unul uimitor: Tertulian aduce în numele creștinilor mulțumiri păgânilor pentru
sentințele date ,spunând că în timp ce ei îi osândesc Dumnezeu ăi mântuieste.