UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC

SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Capitolul 1. Introducere
1.1 Generalități
Cuvântul energie este un concept fizic folosit la înțelegerea și descrierea proceselor.
La nivelul actual de cunoștințe și dezvoltare tehnologică, se consideră că universul care ne
înconjoară există sub două forme: substanță/materie și câmp de forțe.
Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa și energia.
Masa este măsura inerției și a gravitației, iar energia este măsura scalară a mișcării materiei.
Definiție: Din punct de vedere științific, energia este o mărime fizică scalară care
conferă unui sistem fizic capacitatea de a efectua lucru mecanic, când trece printr-o
transformare din starea sa într-o altă stare, aleasă ca stare de referință.
Formal, energia definită în fizica clasică, în mecanică, respectiv în termodinamică, este
capacitatea unui sistem fizic oarecare de a efectua lucru mecanic între două poziții diferite ale
sistemului fizic în spațiu.
L   F  ds
Energia, W, se măsoară în Jouli, J.

Legea conservării energiei afirmă că energia totală a unui sistem fizic izolat rămâne
nemodificată în timp, indiferent de natura proceselor interne ce au loc în sistem.
Cu alte cuvinte, diversele forme de energie ale unui sistem se pot transforma reciproc,
dar suma cantităților tuturor formelor de energie rămâne constantă, ea nu poate fi creată sau
distrusă.
Această lege este una din cele mai importante legi ale naturii, ea având implicații majore
în toate domeniile științei și tehnicii.
În activitățile cotidiene, dintre toate legile de conservare, această lege are cea mai
însemnată implicare practică, deoarece societatea este direct dependentă de efectuarea de lucru
mecanic, ceea ce se realizează prin consum de energie.
Toate activitățile, începând cu viața de zi cu zi a oamenilor până la cele mai complexe
procese industriale sau ale schimbului informațional, sunt dependente de capacitatea de a
consuma energie.
Legea conservării energiei este o expresie a acestei capacități, ea exclude, din principiu,
existența unui perpetuum mobile de speța întâia, adică posibilitatea construirii unui agregat care
ar produce mai multă energie decât primește din exterior.
De exemplu, atunci când se folosește energie de orice fel și se spune într-un mod
oarecum impropriu că se "consumă", de fapt asta înseamnă doar trecerea (transformarea)
energiei dintr-o forma în alta formă.
Ex. Energia potențială a unui pendul aflat în mișcare oscilatorie se transformă în
energie cinetică, și invers.

Există trei tipuri principale de energie: cinetică, potențială și proprie a corpului.

 Energia cinetică caracterizează starea de mişcare a corpului;
 Energia potenţială este determinată de forţele de acţiune asupra corpului din partea
altor corpuri, atât la nivel macro, cât și la nivel micro;

1
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

 Energia proprie a corpului este determinată de masa corpului și viteza luminii

(E=m·c2, unde c- este viteza luminii în vid).

Clasificarea formelor de energie /transfer energetic se poate face după mai multe
criterii :
1. Din punct de vedere al sistemului fizic căruia îi aparține, există de exemplu: energie
hidraulică, energie de zăcământ, energie chimică, energie nucleară, energie de
deformație elastică, energie gravitațională.
 energie hidraulică, care, la rândul ei, poate proveni din energia potențială a
căderilor de apă și mareelor, sau din energia cinetică a valurilor;
 energie de zăcământ, care este energia internă a gazelor sub presiune acumulate
deasupra zăcămintelor de petrol;
 energie chimică, care este dată de potențialul electric al legăturii dintre atomii
moleculelor;
 energie nucleară, care provine din energia nucleelor și din care o parte poate fi
eliberată prin fisiunea sau fuziunea lor;
 energie de deformație elastică, care este energia potențială datorită atracției
dintre atomi;
 energie gravitațională, care este energia potențială în câmp gravitațional.
2. După sursa de proveniență, poate fi:
 energie hidraulică;
 energie eoliană;
 energie solară;
 energie stelară;
 energie a combustibililor;
 energie geotermală;
 energie nucleară.
3. După faptul că urmează sau nu un ciclu se clasifică în:
 energie neregenerabilă, care este energia obținută din resurse epuizabile, cum
sunt consideraţi combustibilii fosili (ţiţeiul, cărbunele și gazele naturale) și cei
nucleari;
 energie regenerabilă, prin care se înțelege energia eoliană, energia solară
(considerată inepuizabilă, sub formă de energie electrică (conversie directă),
termică (încălzire directă)), energia apei (hidraulică, a mareelor), energia
geotermală, energia provenită din biomasă (biodiesel, bioetanol, biogaz).
4. După modul de manifestare a energiei se vorbește despre:
 energie mecanică;
 energie luminoasă;
 energie electrică.
5. După purtătorul de energie se vorbește de energie termică.

Cele mai răspândite și uzuale forme de energie sunt: chimică, termică, electrică,
electromagnetică și nucleară.
2
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Energia chimică este înmagazinată în legăturile atomice care formează moleculele.

Când diferite elemente chimice reacționează între ele aceste legături se rup sau se modifică,
adesea generând energie în formă de căldură. La nivel micro, energia surselor fosile de energie
(cărbune, petrol, gaze naturale, lemne etc.) poate fi considerată ca energie potențială a
legăturilor atomice, care la arderea combustibilului se rup, se modifică și se degajă energie.
Energia termică este suma energiei cinetice și potențiale ale tuturor atomilor și
moleculelor în mișcare și care formează un corp solid, lichid sau gazos. Cu cât viteza de mișcare
a atomilor și moleculelor este mai mare cu atât temperatura corpului va fi mai mare.
Energia electrică este un flux de particule încărcate cu sarcina electrică. Mișcarea
particulelor este produsă de forța câmpului electric cauzată de diferența de potențial. Odată ce
purtătorii de sarcina electrică se mișcă, înseamnă că ei posedă energie cinetică. La nivel micro,
energia electrică este o formă a energiei cinetice.
Energia electromagnetică este transmisă prin intermediul undelor cu diferite lungimi.
Un exemplu semnificativ de energie electromagnetică este energia solară, care prezintă un
spectru de unde electromagnetice de diferite lungimi, cu ajutorul cărora energia soarelui prin
spațiu ajunge la suprafața pământului. Dar unda electromagnetică, în același timp, are proprietăți
de particulă, care se mișcă cu viteza luminii, deci energia electromagnetică este energie cinetică.
Energia nucleară este energia obținută în urma reacției de fisiune a nucleului atomic
(uranium-235 sau plutonium-239). Fisiune înseamnă a scinda, a diviza nucleul atomic în mai
multe fragmente. Diferența de masă a nucleului inițial și a sumei maselor fragmentelor se
transformă în energie cinetică a acestora, care, la rândul său, în reactorul nuclear se transformă
în energie termică. În procesul de fisiune nucleară se degajă doar 0,1% din energia proprie
(E=mc2) a atomului, celelalte 99,9% rămân înmagazinate în masa fragmentelor - protonilor și
neutronilor - nou create.
În procesele fizice energia nu poate fi distrusă sau diminuată, ea poate fi doar convertită
(transformată) dintr-o formă de energie în alta. În tabelul 1.1 sunt prezentate posibilități de
conversie a energiei dintr-o formă în alta.

Tabelul 1.1 Conversia diferitor tipuri de energie

Tip de În radiație
În mecanică În termică În electrică În chimică În nucleară
energie electromagnetică
Cristalizarea
Pârghie Cremene
(formarea unui
Pendul Sincrotron
Din Frâna cu Generator solid cristalin Accelerator
Volant (Accelerator de
mecanică frecare electric din lichid) de particule
Roata de apă particule
Reacție chimică
Elicea eoliană circular)
endotermă
Turbină cu
gaze Pompa de
Foc Furnal Supernovă
Turbină cu căldură
Din termică Termocuplu Corp Gazificare (explozie
abur Schimbător
incandescent (bec pirolitică stelară)
Metal cu de căldură
cu incadescenă)
memorie

3
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

Tip de În radiație
În mecanică În termică În electrică În chimică În nucleară
energie electromagnetică
Reșou
Toaster Transformator Sincrotron
Bec fluorescent
Motor electric Fier de electric Acumulator ( accelerator
Din electrică Diodă
Electromagnet călcat Convertor de Electrolizor de particule
luminiscentă
Rezistență frecvență circular)
electrică

Din radiație Presiunea

Panou solar Panou solar Laser Spectroscopie
electromagn radiației solare Fotosinteză*
termic fotovoltaic Optică neliniară Mössbauer**
etică Velă solară

Radiația Reacție chimică

Mușchii Ardere Acumulator
lumânării Plante
Din chimică organismelor Fermentare Pilă de
Fosforescența Produse
vii anaerobă combustie
Licurici alimentare

Din Izomerie
Radiație alfa Soare Radiație beta Radiație Gama
nucleară nucleară***
Tip de În radiație
În mecanică În termică În electrică În chimică În nucleară
energie electromagnetică
*Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi
(cu clorofilă), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși
organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați.
**Spectroscopia Mössbauer reprezintă absorbția sau emisia fără recul a razelor gama de către
nuclee înglobate într-o matrice solidă.
***Izomeria nucleară este însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic cu același
număr de masă de a avea stări energetice diferite și proprietăți radioactive diferite

Sursele de energie de care dispune în prezent omenirea pot fi clasificate după mai multe criterii:
după origine, după durata de exploatare și după vechimea utilizării lor de către oameni în
cadrul unor perioade istorice.
1. După origine: naturale și artificiale
 Sursele de energie naturale mai sunt numite și surse de energie primară, și
anume:
1. apele de suprafață care generează energia hidraulică;
2. vântul care generează energia eoliană;
3. soarele care generează energie solară (energie luminoasă radiată);
4. combustibilii fosili care generează energie chimică;
5. apele subterane care generează energia geotermală;
6. combustibilii nucleari care generează energia nucleară;
7. mareele care generează energia mareomotrică ( prin flux și reflux marin);
8. resurse alternative: hidrogenul, biomasa, metanolul;

4
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

 Artificiale, numite și surse secundare de energie – au fost create de om prin

transformarea, cu ajutorul mașinilor, a unei forme de energie în altă formă de
energie.
1. motorul cu abur – energie chimică-mecanică
2. centralele termice - energie chimică-termică
3. centralele eoliene - energie mecanică - electrică
2. După durata de exploatare: epuizabile și inepuizabile
 Sursele de energie epuizabile sunt cele care se consumă în timpul
transformărilor energetice (combustibilii fosili și cei nucleari).
Sursele epuizabile pot fi neregenerabile (cărbuni, petrol, gaze naturale), pentru refacerea lor
este necesară o perioadă de timp măsurată la scară geologică și regenerabile (lemnul și
materialele vegetale), care se pot reface în perioade scurte de timp.
Forța umană și forța animală sunt surse regenerabile și sunt cele mai vechi folosite de
către oameni.
Sursele de energie regenerabile au următoarele caracteristici:
 Sunt din abundență;
 Sunt disponibile local;
 Produc poluare redusă sau zero;
 Pot fi utilizate direct în clădiri;
 Se pot utiliza local fără transport (nu este necesar să fie deplasată energia de la sursă la
punctul de utilizare);
 Necesită un grad redus de transformare sau deloc (ex. căldură în căldură);
 Au costuri scăzute;
 Au variații zilnice și sezoniere;
 Sursele de energie inepuizabile sunt forme de energie bazate pe fenomene
naturale (energia: mareelor și valurilor, eoliană, solară, geotermală, produsă de
biomasă).
3. După vechimea utilizării lor de către oameni în cadrul unor perioade istorice:
convenționale și neconvenționale.
 Sursele de energie convenționale sunt sursele tradiționale, folosite încă din
Antichitate și Evul Mediu (forța apei), iar altele o dată cu accelerarea progresului
tehnic (petrolul).
 Sursele de energie neconvenționale sunt sursele folosite la o dată relativ
recentă, mai ales după al doilea război mondial (energia: nucleară, solară,
geotermală, a valurilor).
Excepție: Forța vântului este un caz particular, aceasta este privită atât ca sursă convențională -
în navigație, moara de vânt- cât și ca sursă neconvențională –pentru obținerea energiei electrice.

1.2 Evoluția utilizării surselor de energie primară

Energia primară constituie energia conținută în sursa originală, adică acea energie
preluată și valorificată în mod direct.
Principalele surse originale de energie sunt:
5
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

a). combustibilii
Din punct de vedere chimic combustibilii sunt substanțe care prin reacția chimică de oxidare
eliberează energia stocată în structura substanței.
În industria energetică prezintă importanță combustibilii energetici, la care căldura degajată
prin ardere poate fi utilizată avantajos din punct de vedere tehnico-economic.

Clasificare:
După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili solizi, lichizi și
gazoși. La combustibilii solizi și lichizi compoziția se exprimă în fracții (sau procente) masice,
iar proprietățile lor fizice și chimice se exprimă raportate la un kilogram (kg). La combustibilii
gazoși compoziția se exprimă în părți (sau procente) volumice, iar proprietățile lor fizice și
chimice se exprimă raportate la un metru cub normal (m3N).
După modul de obținere combustibilii se împart în naturali și artificiali.
După puterea calorifică inferioară raportată la masa inițială combustibilii se clasifică în:
- combustibili inferiori, cu puterea calorifică inferioară sub 12,56 MJ/kg (3000 kcal/kg),
- combustibili medii, cu puterea calorifică inferioară între 12,56 – 20,93 MJ/kg (3000 – 5000
kcal/kg),
- combustibili superiori, cu puterea calorifică inferioară peste 20,93 MJ/kg (5000 kcal/kg).
Notă: 1 cal = 4,1868 J = 1,16310-6 kWh
Combustibili solizi
Dintre combustibilii solizi naturali fac parte biomasa din plante arse ca atare (paie,
lemn), cărbunii, șisturile combustibile. Sunt considerați combustibili artificiali mangalul,
cocsul și semicocsul, brichetele de cărbune, deșeurile combustibile solide (rumeguș, talaș, coji
de semințe, puzderii etc.), combustibilii pentru rachete solizi.
Obs. Cărbunii constituie o sursă importantă de energie deoarece se găsesc în cantități foarte
mari, zăcămintele sunt răspândite uniform pe întreaga planetă. Ca dezavantaje se evidențiază
instalațiile necesare complicate și sulful conținut de cărbune, care este puternic poluant.
Combustibili lichizi
Singurul combustibil lichid natural este considerat țițeiul. Sunt considerați
combustibili artificiali benzina, petrolul lampant, combustibilul pentru aviație, motorina,
combustibilul lichid ușor, gazul petrolier lichefiat, păcura, metanolul, combustibilii pentru
rachete lichizi.
Obs. Petrolul este cea mai importantă sursă energetică mondială, are putere calorică foarte mare,
poate fi desulfurat înainte de ardere. Inconvenientul constă în faptul că zăcămintele de petrol
sunt plasate doar în câteva zone ale globului, iar rezervele sunt mai mici decât cele de cărbune.
Combustibili gazoși
Dintre combustibilii gazoși naturali fac parte gazul natural și gazele de sondă. Sunt
considerați combustibili artificiali gazul de furnal, gazul de cocserie, gazele de rafinărie,
hidrogenul.
Obs. Gazele naturale necesită instalații simple de ardere, au putere calorică bună, dar sunt mai
dificil de transportat și depozitat, iar rezervele sunt limitate. Gazul metan nu dă reziduuri la
combustie și nu prezintă impurități, iar GPL –ul este utilizat drept combustibil în zonele în care
nu există rețea de gaz.
6
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

GPL (Gazul Petrolier Lichefiat) este un amestec de hidrocarburi format predominant dintr-un
amestec de propan și butan, obținut prin rafinarea petrolului sau direct din extracție, după ce a
fost separat de gazele naturale sau petrolul cu care acesta este în amestec în zăcămintele
petrolifere.

b). Biocombustibilii
Au ca materie primă biomasa. Aceasta contribuie cu 14% la consumul mondial de energie
primară, iar pentru trei sferturi din populaţia globului care trăieşte în ţările în curs de dezvoltare,
ea reprezintă cea mai importantă sursă de energie.
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură,
inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea
biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea
mai abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin
procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om,
odată cu descoperirea focului. Energia înglobată în biomasă se eliberează prin procesul chimic
de ardere și poate fi prelucrată în brichete sau peleţi.
Biocombustibilii se obțin din resurse regenerabile. O sursă permanentă de materie energetică
pentru biocombustibili o reprezintă plantele, care conţin glucide sau poliglucide ce
înmagazinează energie. O astfel de plantă este porumbul, care conţine mult amidon și care este
transformat de animalul care îl consumă în energie. Dacă depăşeşte necesităţile energetice ale
organismului este stocat sub formă de ţesut adipos. Amidonul poate fi transformat însă cu
ajutorul enzimelor în glucoză, care poate fi fermentată cu ajutorul microorganismelor în etanol.
Iată, deci o altă modalitate de a exploata energia înmagazinată în porumb, şi anume
transformarea ei în etanol, care poate fi amestecat cu benzina şi ars în motoare. Pe lângă
porumb, se mai folosesc şi alte produse vegetale pentru obţinerea de biocombustibili: sfecla de
zahăr, soia, rapiţa, sau chiar uleiurile rezultate de la restaurante după prăjirea alimentelor.
Grăsimile animale reprezintă o altă sursă regenerabilă de biocombustibili.

Tabelul 1.2 Diferite tipuri de biocombustibili:

Biocombustibil Ce este? Argumente Pro Argumente Contra
Etanol din Alcool obţinut prin Combustibil cu cifră Dificultăţi în transportul
biomasă fermentarea cerealelor, octanică mare şi emisii prin conducte, consumă
agricolă plantelor tehnice şi altor reduse de gaze cu efect de cantităţi mari de biomasă
surse vegetale. seră. agricolă alimentară sau
furajeră.
Etanol din Alcool obţinut prin Combustibil cu cifră Dificultăţi în transportul
lignoceluloză conversia biomasei octanică mare şi emisii prin conducte. Este mai
lignocelulozice la glucide reduse de gaze cu efect de scump decât etanolul din
fermentibile urmată de seră. Nu utilizează materii cereale.
fermentarea acestora la prime alimentare sau
etanol. furajere.
Biogaz Amestec de gaze în care Materia primă este Este greu de lichefiat şi

7
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

predomină metanul, nevaloroasă, rol important de aceea nu poate fi

obţinut prin fermentarea
anaerobă a gunoiului sau
altor deşeuri sau
subproduse agricole,
menajere sau industriale.
Biodiesel Un carburant asemănător
motorinei, obţinut din
uleiuri vegetale
Motorină Un carburant asemănător
regenerabilă motorinei, obţinut din
grăsimi vegetale şi
hidrocarburi.
Biobutanol Combustibil alcoolic,
asemănător etanolului.
în managementul
deşeurilor. Poate fi o sursă
de energie în comunităţi
rurale, sau zone sărace ale
globului.
Reduce emisiile şi este
lubrifiant pentru motoare.
Corespunde standardelor
pentru motorină cu
conţinut foarte scăzut de
sulf, adaosul de grăsimi
animale îmbunătăţeşte
proprietăţile de igniţie;
poate fi transportat prin
conducte.
Mai uşor de transportat,
mai puţin coroziv în
conducte decât etanolul.
folosit în transporturi.
Compoziţia lui este
heterogenă, în funcţie de
materia primă şi
tehnologie.
Dificultăţi în transportul
prin conducte. Nu este
agreat de toţi
constructorii de motoare
şi automobile
Emisiile sunt mai ridicate
ca în cazul biodieselului.
Nu se produce încă la
capacitate mare.

c). energia hidraulică

Aceasta este o formă de energie utilizată din cele mai vechi timpuri la morile de apă şi alte
tehnologii tradiționale, iar în prezent este exploatată pentru producerea energiei electrice cu
ajutorul turbinelor hidraulice. Este considerată o formă de energie regenerabilă, datorită
circuitului continuu al apei în natură întreținut de energia Soarelui.
Tot forme de energie hidraulică sunt considerate energia valurilor şi cea a mareelor.
Energia valurilor constă din mişcarea de suprafaţă a valurilor şi din fluctuaţiile de
presiune de sub suprafața apei. Dispozitivele pentru captarea energiei valurilor se instalează
lângă mal, în depărtare sau în larg. Pe lângă avantajele evidente, captarea energiei valurilor are
şi unele dezavantaje precum impactul vizual şi fizic asupra habitatului marin, scurgerile toxice
ale lichidelor folosite în constructia dispozitivelor de captare si conflictul cu navele comerciale.
Energia mareomotrică este datorată fluxului şi refluxului marin şi rezulta din fortele
gravitationale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotatiei terestre. Mareele se produc
cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14
-18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare a energiei
mareelor în centrale mareomotrice constă în amenajarea unor bazine îndiguite care să facă
posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere (la flux), cât şi la
golire (la reflux).

8
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

d). energie geotermală

Energia geotermală este o energie oferită gratuit de pământ – geo = pământ, termal –
căldură, deci căldura dată de pământ.
Energia geotermală provine din reactorul nuclear al naturii însăşi. Ea rezultă din scăderea
reactivităţii naturale a unui izotop de potasiu și a altor elemente răspândite în toate tipurile de
roci terestre. Această încălzire generalizată provoacă, pentru fiecare 100 de metri adâncime o
creştere a temperaturii cu 3°C. Există zone în care activitatea geologică intensifică acest efect,
crescând temperatura cu 8°C la 100m. Atunci când prezenţa gresiei sau altor roci poroase
permite apelor subterane să circule, căldura este transmisă acestor ape, care, uneori, ies la
suprafaţă prin izvoare sau gheizere sau care pot fi captate prin puţuri. Deoarece scoarţa
impermeabilă are o grosime de peste 4 km, vaporii geotermici nu depăşesc 300°C.
În zonele în care, din cauza temperaturii ridicate, rocile se găsesc în stare topită (de
magmă) căldura se transmite prin convecţie, în cea mai mare parte, urmare a mişcării masei
topite și prin conducţie în procent mai redus. În zonele cu temperaturi mai scăzute, substanţele
se află în stare solidă, căldura se transmite numai prin conducţie.
Gradientul termic este încălzirea pe unitatea de lungime, în direcţia razei Pământului,
datorită energiei geotermice. Aceasta este, în general, de 25°C/km, dar există și zone în care
gradientul este mai mare.
Energia geotermala este utilizata la scara comerciala, începând din jurul anilor 1920, când a
început sa fie utilizata în special căldura apelor geotermale, sau cea provenita din gheizere
pentru încălzirea locuințelor sau a unor spatii comerciale. Este nepoluantă şi regenerabilă si
poate fi folosita în scopuri diverse: încălzirea locuințelor, industrial sau pentru producerea de
electricitate.

e). alte surse regenerabile de energie

Energia solară
Energia solară este rezultatul proceselor termonucleare în care se convertesc aproximativ 650
000 000 t hidrogen în heliu, la fiecare secundă [Eric W Brown, An introduction to Solar
Energy], prin fuziune nucleară. Ea este transmisă pe Pământ prin spațiu în cuante de energie
numite fotoni, care interacționează cu atmosfera și suprafața Pământului. Prin urmare procesele
dau naștere la energie termică și radiații electromagnetice.

Energia solară se utilizează în anumite domenii de activitate şi pentru diferite procese cum ar fi:
cel mai răspândit pentru încălzirea apei menajere, pentru producerea de curent electric, pentru
uscarea lemnului, pentru desalinizarea apei etc. De asemenea, energia solară poate fi
transformată în energie mecanică sau în energie electrică. Navele cosmice, maritime, unele
automobile au utilizat şi utilizează pentru deplasarea în spaţiu, energia solară. Printre utilizările
casnice ale energiei solare se numără: climatizarea de iarnă şi de vară, obţinerea apei calde
menajere, frigidere solare, sobele de gătit solare, pilele solare [1].

Pentru a colecta energia solară, cea mai comună cale este de a utiliza panourile solare.
Tehnologiile solare sunt în general caracterizate ca fiind fie pasive sau active solare depinzând
de modul de captare, conversie şi distribuţie a energiei solare. Tehnicile solare active includ
9
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

utilizarea de panouri fotovoltaice şi colectoare termice solare pentru a valorifica energia.

Tehnicile solare pasive includ orientarea unei clădiri către Soare, selectând materialele cu masa
termică favorabile sau cu proprietăţi de dispersie a luminii, precum şi spaţiile de proiectare prin
care circulă aerul natural [3].
Pentru utilizarea energiei solare este nevoie de conversia acesteia în alte forme de
energie:
- conversia fototermică - prezintă o mare importanţă în aplicaţiile industriale (încălzirea
clădirilor, prepararea apei calde de consum, uscarea materialelelor, distilarea apei etc.). În cazul
conversiei fototermice, adică a termoconversiei directe a energiei solare, se obţine căldura
înmagazinată în apă, abur, aer cald, alte medii (lichide, gazoase sau solide). Căldura astfel
obţinută poate fi folosită direct sau convertită în energie electrică, prin centrale termoelectrice
sau prin efect termoionic; poate fi folosită prin transformări termochimice sau poate fi stocată în
diverse medii sau lichide;
- conversia fotomecanică - prezintă importanţă deocamdată în domeniul energetic
spaţial, unde conversia bazată pe presiunea luminii dă naştere la motorul tip “velă solară”,
necesar zborurilor navelor cosmice.
- conversia fotochimică - poate să utilizeze Soarele într-o reacţie chimică în două
moduri: fie direct prin excitaţii luminoase a moleculeleor unui corp, fie indirect prin intermediul
plantelor (fotosinteză), sau a transformării produselor de dejecţie a animalelor. Conversia
fotochimică priveşte obţinerea pilelor de combustie microbiene, prin procesele de mai sus;
- conversia fotoelectrică - are mari aplicaţii atât în energia solară terestră cât şi în energia
spaţială. Conversia fotoelectrică directă se poate realiza folosind proprietăţile materialelor
semiconductoare din care se confecţionează pilele fotovoltaice. Problema a fost complet
rezolvată la nivelul sateliţilor şi a navelor cosmice, dar preţurile pentru utilizările curente sunt
încă prohibitive (mari pentru a fi introduse pe cale legală).
Totalul de energie solară absorbită de atmosfera Pământului, oceane şi masele de teren este de
aproximativ 3,85 milioane de exajoules (EJ=1018J) pe an.

Energia eoliană
Energia eoliană este rezultatul încălzirii inegale a atmosferei de către soare și a denivelării
scoarţei terestre. Numai o parte a energiei solare care cade pe Pământ este transformată în
energie eoliană (2,6∙1014 kWh).
Energia eoliană este una din cele mai vechi forme de energie utilizate de om.
Utilizări:
- în navigaţie – la vasele cu pânze;
- morile de vânt – în Europa pe la jumătatea sec. al VI-lea, ca în sec. al XIX-lea să
cunoască un apogeu în Olanda – cca 10.000 mori de vânt, ajungând până la 50 kW;
- pentru pomparea apei cu mai multe aripi;
- centrale electrice eoliene.

Observaţii:

10
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC
SURSE DE ENERGIE - note de curs - ş.l.dr.ing. Luminiţa CONSTANTINESCU

În medie, energiile regenerabile solare și eoliene pot asigura până la 20% din necesarul
unei regiuni. Dincolo de acest nivel, intermitenţa livrării energiei și stocarea energiei într-o
asemenea proporţie devin neeconomice.

Energia nucleară
Energia nucleară conţinută în combustibilii nucleari (uraniu, metal ce se gaseste în
scoarta planetei) poate fi transformată în energie termică prin reacţii de fisiune și fuziune
nucleară. Energia termică astfel obţinută poate fi folosită doar după transformarea în energie
electrică.
Observație: Unul din dezavantajele energiilor alternative regenerative este costul procesului
continuu de cercetare cu scop de a crește eficiența sistemelor de captare și conversie a
energiei în electricitate.

f). hidrogenul
Hidrogenul este cheia obţinerii în viitor a unei energii având cel mai înalt conţinut energetic pe
unitatea de greutate dintre toţi combustibilii cunoscuţi.
Cu unele excepţii (de exemplu, motoarele rachetă) hidrogenul nu poate fi folosit direct pentru a
produce energie. El trebuie să fie convertit în energie electrică. Se poate stoca şi transporta uşor
şi este nepoluant. Celula de combustie transformă energia hidrogenului în energie electrică şi
termică fără a emite în atmosferă produse nocive (se produce doar apă).

g) metanolul
Metanolul este cel mai simplu alcool, care conţine un singur atom de carbon. Este un
lichid incolor, insipid, cu un miros foarte slab şi este cunoscut sub denumirea de "alcool de
lemn". Metanolul este unul dintre combustibilii care ar putea înlocui benzina sau motorina,
folosit drept combustibil pentru autoturisme. Este mai puţin inflamabil decât benzina dar mai
puţin poluant.

Tema de studiu:
ISTORIA EVOLUȚIEI ENERGIEI ÎN ROMÂNIA

11