STABILIREA PARAMETRILOR 1.

Alegerea tehnicii radiogrfice

Tehnicile radiografice , utilizate în practică, se împart în două clase :

• Clasa A – tehnici de bază

• Clasa B – tehnici îmbunătățite.

Diferența dintre cele două clase se manifestă în sensibilitate Ș clasa B asigură o sensibilitate mai buna.
Pentru radiografierea sudurilor în mod obișnuit se utilizează clasa B.

2. Stabilirea schemei de iradiere

Poziția piesei examinate în raport cu axa fasciculului de radiații se alege în asa fel încât să se obțină pe
film o proiecție a piesei , cât mai utilă pentru depistarea defectelor.

3. Alegerea distanței sursă –

film Distanța sursă – film este un parametru important al geometriei de expunere, intrucât de ea
depinde mărimea neclarității geometrice, (neclaritate a contururilor cauzată de efectul de penumbră, ca
urmare a faptului că sursa de radiații nu este punctiformă). Distanța sursă – film F, poate fi calculată
pornind de la valorile neclarității geometrice, Ug . Pentru comoditate se pot folosi pentru F valori mai
mari de 70 cm care , în majoritatea cazurilor, asigură Ug pentru valori admise. Se recomandă și folosirea
valorilor indicate de producătorul filmului.

4. Alegerea distanței sursă – piesă Distanța minimă sursă – film fmin depinde de dimensiunea sursei d și
de distanța piesă film b. STABILIREA PARAMETRILOR

5. Alegerea tensiunii tubului de radiații X

Pentru a străbate un material de un anumit tip și o anumită grosime radiațiile X trebuie să aibă o
anumită energie. Acestă energie depinde direct de tensiunea de accelerare a electronilor în tubul
Röntgen.. La alegerea tensiuni se ține cont de următoarele :  pentru obținerea unei bune vizibilități a
detaliilor tensiunea tubului trebuie să fie cât mai mică posibil;  folosirea unei tensiuni mici protejează
tubul împotriva uzurii premature  un material cu grosime mai mare necesită o tensiune mai mare.
STABILIREA PARAMETRILOR STABILIREA PARAMETRILOR

6. Alegerea sistemului de film

La alegerea filmului se ține cont de faptul că :  sensibilitate radiografiei este cu atât mai bună cu cât
granulația este mai fină;  timpul de expunere este cu atât mai mic (filmul este mai rapid) cu cât
granulația este mai grosolană. Sistemele de film sunt stabilite prin standardul european EN584, șase
clase de sistem de film , notate C1... C6.

Clasa sitemului de film este garantată de către furnizorul filmului într – un certificat , ce conține toate
caracteristicile filmului care justifică clasa respectivă.

7. Stabilirea densității de înnegrire

Condițiile de expunere trebuie să fie astfel stabilite încât densitatea de înnegrire a radiografiei în zona
examinată să corespundă următoarelor valori: 

Clasa A densitatea ≥ 2,0  Clasa B densitatea ≥ 2,3 STABILIREA PARAMETRILOR

8. Stabilirea timpului de expunere

Pentru obținerea densității de înnegrire propusă , este necesară corelarea tuturor factorilor care
influențează această mărime. În acest scop se folosesc diagrame de expunere .

Odiagramă de expunere este valabilă în condiții bine determinate, date de :

• materialul controlat;

• filmul folosit și modul de prelucrare;

• ecranele intensificatoare;

• distanța sursă – film ;

• înnegrirea, D.

9. Alegerea indicatorului de calitate a imaginii(ICI)

Indicatorul de calitate a imaginii este un mic dispozitiv sub forma unei truse de 7 fire cu diametre
diferite sau sub formă de plăcuță cu trepte și găuri de dimensiuni diferite , este confecționat din același
material cu cel al piesei radiografiate. Radiografiat concomitent cu piesa examinată , el își lasă imaginea
sa pe film permițând , prin analiza acestei imagini, validarea radiografiei ca instrument de control
STABILIREA PARAMETRILOR

10. Recomandări suplimentare •

În general suprafețele examinate nu se pregătesc special. Dacă există însă imperfecțiuni ale suprafeței
sau acoperiri de protecție ce pot deranja detectarea defectelor , acestea se pot poliza;

• Pentru identificarea radiografiilor, pe fiecare porțiune a piesei care se radiografiază se amplasează

semne (simboluri) din Pb ale căror imagini apar pe radiografie. Ele se amplasează în afara zonei de
interes și trebuie să asigure identificarea fără echivoc a radiografiei;

• Pentru identificarea cu precizie a poziției fiecărei radiografii, pe piesa examiantă se execută marcaje
permanente. Dacă nu se pot amplasa marcaje se poate executa o schiță precisă ce se atașează
documentației tehnice care însoțeste produsul ;

• Dacă suprafața examinată depășește lungimea unui film, se pot uriliza mai multe filme. Două filme
alăturate trebuie să se suprapună pe o lungime de cca. 10 mm, un semn de Pb amplasat în acestă zonă
permite verificarea radiografierii întregii zone.