SISTEMUL LOCOMOTOR LA MAMIFERE, sinteză, cl.

a X a

Are două componente și anume: sistemul osteoarticular ( partea pasivă) și s. muscular ( partea
activă) și asigură funcția de mișcare a segmentelor corpului, postura sau poziția corpului și
deplasarea în spațiu ( locomoția). Sistemul osteoarticular cuprinde oasele și articulațiile iar sistemul
muscular are mușchii striați scheletici care se inseră pe oase. Scheletul ( dispoziția anatomică a
oaselor) la mamifere cuprinde scheletul capului, trunchiului și membrelor ( fig. 127, pag. 89,
manual).

Scheletul capului (22 oase) cuprinde neurocraniu cu 8 oase ( 2 perechi -parietale, temporale și 4
neperechi- frontal, sfenoid, occipital și etmoid) și viscerocraniu cu 14 oase, din care, două neperechi
( vomerul și mandibula) și șase perechi ( palatine, lacrimale, nazale, zigomatice, maxilare și cornete
nazale inferioare). Neurocraniul adăpostește creierul, iar viscerocraniul are segmentele periferice
( receptorii ) organelor de simț ( ochi, nas , limbă) și primele segmente ale sistemelor digestiv ( gura
sau cavitatea bucală) și respirator ( nasul cu fosele nazale).

Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrală, coastele, sternul și bazinul. Coloana vertebrală
este situată median, posterior, are rol de protecție a măduvei spinării, susținere și mișcările
trunchiului și capului. La om, are 33- 34 de vertebre dispuse metameric ( una sub cealaltă), articulate
prin discuri intervertebrale , 5 regiuni (7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale unite în osul
sacrum și 4-5 coccigiene unite în coccige). Fiecare vertebră are un corp, dispus ventral și un arc
dispus dorsal, ele fiind conectate prin doi pediculi vertebrali, care prin suprapunere, delimitează
canale de conjugare prin care trec nervii spinali. Corpul are suprafețe de articulare cu discurile
intervertebrale cartilaginoase, iar arcul are prelungiri sau apofize ( procese) : musculare (spinoasă
dispusă median, transverse dispuse lateral) și articulare ( 2 superioare și 2 inferioare) .

Sternul este un os lat, dispus median, în torace, are manubriu ( la care se articulează claviculele),
corp la care se articulează coastele și apendice xifoid , cartilaginos, care, la om, se osifică pe la 40-45
de ani. Coastele – în număr de 12 perechi, sunt arcuri osteocartilaginoase, care se articulează
posterior, la coloana vertebrală, iar anterior la stern , direct, primele 7 perechi, prin cartilaj propriu;
indirect, perechile 8,9,10, prin intermediul cartilajului perechii 7 și nu se articulează la stern, adică
sunt flotante , perechile 11 și 12, care nu au cartilaj costal. Coloana vertebrală toracică, sternul și
coastele formează cutia sau cușca toracică, ce adăpostește organe vitale, cum ar fi, inima și plămânii.

Scheletul membrelor superioare cuprinde centura scapulară și membrul liber ( propriu-zis). Centura
leagă membrul superior de trunchi și cuprinde clavicula și omoplatul; clavicula se articulează medial
la manubriul sternal și lateral la omoplat sau scapulă, iar omoplatul se articulează cu clavicula și cu
humerusul. Membrul liber are trei segmente : braț ( humerus), antebraț ( radius și ulnă sau cubitus) și
mână, la om , cu 26 de oase ( 8 carpiene, 5 metacarpiene și 14 falange, degetul mare, policele are 2
falange, restul au câte trei) . Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană, formată
din două oase coxale, unite anterior, prin simfiza pubiană și posterior, la osul sacrum, delimitând
bazinul sau pelvisul osos, care adăpostește organe genitale, urinare și partea terminală a tubului
digestiv. Oasele coxale provin din sudarea altor trei oase ( ilion, ischion și pubis) și sunt cele mai late
oase din corp. Partea liberă a membrului inferior cuprinde coapsa ( cu osul femur), gamba ( tibia și
peroneul sau fibula) și piciorul cu 26 de oase (7 tarsiene, 5 metatarsiene și 14 falange, degetul mare,
halucele are 2 falange, restul au câte trei) . Scheletul uman s-a adaptat la locomoția bipedă prin :
centura pelviană foarte rigidă, bazinul larg; centura scapulară foarte mobilă; membrele superioare
eliberate din funcția de locomoție și sprijin al corpului; degetul mare de la mână este opozabil;
coloana vertebrală are curburi în plan sagital și în plan frontal, ceea ce îi conferă elasticitate și
rezistență; oasele membrelor inferioare s-au alungit și apare în talpă sau plantă, bolta plantară.
Forma și mărimea oaselor corespund solicitărilor mecanice la care trebuie să răspundă. Relieful
osului ( fisuri, proeminențe , șanțuri) arată modul de inserție al mușchilor , mărimea lor și forța de
tracțiune a acestora. La diferite mamifere, lungimea oaselor membrelor și numărul lor, prezintă
modificări, în funcție de mediul de viață și de tipul de locomoție. Mamiferele terestre au modificări în
regiunea labelor ( picioarelor) și anume: a. plantigradele calcă pe toată talpa, viteza de deplasare
fiind redusă, de ex. la om, urs, maimuță, arici; b. digitigradele calcă pe degete, ceea ce le mărește
viteza de deplasare, de ex. câinele, pisica, leopardul ,jaguarul, tigrul, râsul, leul, pantera, etc; c.
unguligradele se sprijină pe vârful degetelor, care pot fi învelite în copite, de ex. vaca, oaia, capra,
calul, porcul, mistrețul, cerbul etc. Viteza de deplasare crește prin reducerea numărului degetelor și
alungirea lor ( fig. 128, pag. 89, manual). Mamiferele acvatice ( foca, balena, delfinul, cașalotul) au
forma corpului hidrodinamică, membrele anterioare transformate în vâsle sau lopeți, iar cele
posterioare unite cu coada, formând înotătoarea codală, deplasarea în apă realizându-se prin mișcări
ondulatorii. Mamiferele adaptate la zbor, cum ar fi liliacul, prezintă scheletul cu oase foarte ușoare;
sternul mărit, cu carenă pentru inserția mușchilor pectorali, care mișcă membrele anterioare
transformate în aripi; falangele membrelor anterioare sunt foarte lungi și subțiri; membrele și
trunchiul sunt prevăzute cu o membrană numită patagium, care le ajută în zbor ( fig. 129, pag. 89).

Sistemul muscular – la om, cuprinde peste 600 de mușchi scheletici, care acționează pe oase și
articulații, pentru realizarea mișcărilor. Mușchii sunt controlați de arii motorii din scoarța cerebrală și
de centri subcorticali; numărul neuronilor implicați depinde de finețea, precizia mișcărilor și de
volumul mușchilor respectivi. De ex, la om, mai mulți neuroni controlează mușchii feței și ai limbii,
decât cei care controlează mișcările trunchiului și ale membrelor inferioare. Există adaptări ale
musculaturii, în funcție de tipul de locomoție, de ex. la cele care sar ( cangurul, iepurele), mușchii
membrelor posterioare sunt foarte dezvoltați. Mușchii scheletici se grupează în mușchii capului,
gâtului, trunchiului și membrelor anterioare/posterioare ( la speciile patrupede), respectiv superioare
și inferioare ( la speciile bipede).

Mușchii capului sunt mușchii mimicii , m. masticatori, m. limbii și m. extrinseci ai globilor oculari.

Mușchii gâtului sunt sternocleidomastoidienii, scalenii, hioidienii etc.

Mușchii trunchiului sunt: posteriori,ai spatelui și cefei; anterolaterali ai toracelui și anterolaterali ai

abdomenului.

Mușchii spatelui și cefei sunt : trapezii, marii dorsali, dințații, etc.

Mușchii anterolaterali ai toracelui sunt marii și micii pectorali, dințații, intercostalii externi și interni,
iar între cavitatea toracică și cea abdominală, se află mușchiul diafragm, cel mai important mușchi al
respirației.

Mușchii anterolaterali ai abdomenului sunt drepții abdominali, oblicii externi și interni, transversul
abdominal, piramidalii abdomenului, mușchi lați, cu rol de presă abdominală, intervenind în acte
fiziologice, cum ar fi micțiunea, defecația, voma, expirația, nașterea.
 Mușchii membrelor superioare sunt ai umărului ( deltoidul), ai brațului ( biceps și triceps brahial);
ai antebrațului ( flexori/extensori; pronatori/ supinatori) și ai mâinii ( flexori și extensori ai degetelor).

Mușchii membrelor inferioare sunt mușchi ai articulației coxo-femurale ( fesierii); ai coapsei

( croitorul, cvadricepsul femural, bicepsul femural, adductorii); ai gambei – anteriori( tibial anterior și
extensori ai degetelor), posteriori ( triceps sural, tibial posterior și flexorii degetelor) și laterali
( peronierii scurt și lung); m. piciorului ( flexori și extensori ai degetelor).