REPRODUCEREA LA ANIMALE sinteză, clasa a X a

Poate fi asexuată și sexuată.

A. Reproducerea asexuată la animale se poate realiza prin înmugurire, regenerare și prin

partenogeneză.
1. Înmugurirea este frecventă la animale, de ex. la Spongieri, Celenterate. La Spongieri, pot
fi interni (gemule) și externi, care se pot desprinde de pe corpul matern și devin indivizi
independenți. La Celenterate (Hidra) se dezvoltă muguri externi, care vor deveni noi
indivizi, vezi fig. 151, pag. 100 din manual.
2. Regenerarea- este accidentală, are rolul de a reface părțile pierdute ale unui individ și
chiar multiplicare, în cazul atacului unui prădător. Apare la Celenterate (Hidra), Viermi
lați (planaria), Viermi inelați (râma), la Echinoderme (steaua de mare), vezi fig. 152, pag.
100, manual.
3. Partenogeneza-înseamnă dezvoltarea unui nou individ, dintr-un ovul nefecundat. Este la
nevertebrate , îndeosebi la Artropode (păduchii de plante, căpușe, molii, crustacee
inferioare) și la unele vertebrate (șopârle).
B. Reproducerea sexuată la mamifere-după modul de reproducere, mamiferele se clasifică în
Monotreme, Marsupiale și Placentare.
1. Monotremele sunt ovipare , care clocesc ouăle depuse în cuib (ornitorincul) sau le poartă
într-o pungă tegumentară (echidna). Ele au glande mamare primitive, tubuloase,
neorganizate în mamele, iar puii ling laptele ce se scurge pe firele de păr de pe abdomen.
2. Marsupialele-oul sau zigotul se dezvoltă în uter, dar nefiind placentă, embrionul își
continuă dezvoltarea în marsupiu, o pungă tegumentară susținute de oasele marsupiale,
la acest nivel se află și glandele mamare .
3. Placentarele – au placentă care asigură dezvoltarea integrală a embrionului în uter, apoi
are loc nașterea, iar puii vor fi hrăniți cu laptele matern, secretat de glandele mamare
organizate în mamele. Sistemul reproducător este diferențiat la cele două sexe și conține
gonade sau glande sexuale, conducte genitale, organe genitale externe și glande anexe.
Sistemul reproducător mascul- are glande sexuale (testiculele), spermiducte , glande
anexe (vezicule seminale, prostata, glandele bulbo-uretrale) și organe genitale externe
(penisul și scrotul). Testiculele ( vezi fig. 153 și 154, pag. 101, manual)- sunt situate în
bursele scrotale, în zona inghinală, au formă ovoidă, sunt protejate de un țesut
conjunctiv fibros (albuginea), care ține în tensiune parenchimul testicular. Din albugiee
pleacă septuri (pereți despărțitori) care împart parenchimul în lobuli testiculari, care
conțin tubi seminiferi, unde se produc celulele sexuale haploide (spermatozoizii). Între
tubii seminiferi se află țesut interstițial ce secretă hormoni sexuali (testosteronul).
Conductele genitale sau spermiductele acumulează și transportă sperma formată din
lichidul spermatic și spermatozoizii. Spermatozoizii sunt colectați de tubii colectori
(drepți), care se deschid într-o rețea testiculară de canale neregulate, care se continuă cu
10-15 canale eferente prezente în mediastinul testicular. Spermatozoizii trec în canalul
epididimar din epididim, structură ca o virgulă aflată la partea postero-superioară a
testicului, unde aceștia suferă un proces de maturare și devin mobili. Apoi ei sunt
preluați de canalul deferent, care străbate peretele abdominal, urcă pe deasupra vezicii
urinare și se unește cu canalul veziculei seminale, formând canalul ejaculator, care
pătrunde în prostată și se continuă cu uretra, ce străbate penisul și se deschide prin
orificiul uretral extern, la exterior, ea având dublu rol, genital și urinar.
Veziculele seminale sunt glande pereche, situate deasupra și lateral de vezica urinară,
secretă un lichid alcalin ce intră în compoziția spermei, el conține hormoni, enzime,
fructoză și are rol nutritiv pentru spermatozoizi. Prostata este o glandă impară situată
sub vezica urinară, înconjoară uretra , secretă un lichid alcalin, vâscos , care asigură
mobilitatea spermatozoizilor și longevitatea lor. Glandele bulbo-uretrale se deschid în
uretră și secretă un lichid alcalin care neutralizează secreția acidă vaginală. Penisul este
organ de copulație , are organe erectile –corpii cavernoși și corpul spongios, vezi fig. 154,
pag.101.
Sistemul reproducător femel prezintă glande sexuale (ovarele), căi genitale ( trompe
uterine,uter, vagin), organ genital extern (vulva) și glande anexe (glandele mamare), vezi
fig. 156, pag. 101. Ovarele sunt glande pereche situate în zona inghinală, au formă
ovoidă, prezintă un epiteliu de acoperire, sub care se află parenchimul ovarian cu două
zone: corticală și medulară, cu țesut conjunctiv cu vase și nervi (fig. 155, pag. 101). Zona
corticală conține foliculii ovarieni , în diferite stadii de evoluție(primordiali, primari,
secundari sau cavitari și terțiari sau maturi=de Graff). Foliculii secundari se dezvoltă la
anumite intervale de timp, devenind foliculi maturi, veziculari ce conțin teci foliculare ,
lichid folicular și ovocitul secundar, care este expulzat prin ruperea foliculului, care este
captat de oviduct (la om, trompa uterină), unde își continuă dezvoltarea, rezultând ovulul
fecundabil haploid. Fecundația are loc în trompa uterină, prin unirea spermatozoidului cu
ovulul, zigotul rezultat se divide, rezultând embrionul ( Inițial, o masă celulară numită
morulă), care este transportat prin oviducte, în uter, unde se implantează (nidează) în
peretele uterin, vezi fig. 157, pag. 101. Embrionul este însoțit de anexe embrionare
-amnios și alantoida ; amniosul este un sac cu lichid care înconjoară embrionul și îl
protejează. Alantoida are rol de excreție și respirație, din ea se dezvoltă cordonul
ombilical, cu vase sanguine care realizează legătura dintre placentă și embrion. Placenta
este un organ de legătură dintre organismul matern și embrion, la acest nivel intră în
contact sângele matern cu cel embrionar (sunt două rețele vasculare distincte, vezi fig.
158, pag. 101). Nașterea este un proces fiziologic complex, coordonat nervos și umoral,
prin care se elimină fătul ajuns la termen, cordonul ombilical se rupe, iar puiul va fi hrănit
cu laptele matern secretat de glandele mamare, organizate în mamele. Vaginul este
organul unde are loc copulația sau actul sexual, este canal de naștere și de eliminare a
menstrei și se deschide în vestibulul vaginal, unde se deschide și uretra. Vulva este organ
genital extern, având niște pliuri tegumentare (labiile mari și labiile mici ) care
delimitează vestibulul vaginal și organe erectile (clitoris și bulbii vestibulari). Conformația
aparatului reproducător, numărul de ovulații /an , durata ciclului ovarian (ciclul estral),
numărul de pui, durata gestației (sarcinii) diferă de la o specie la alta, acestea fiind
adaptări la diferite condiții de mediu.
TEMA: ex. 1, 2 pag. 102.