Genul liric cuprinde operele literare in care predomina exprimarea unor

gânduri, stări, sentimente ale autorului prin intermediul eului liric.

Trasaturi ale genului liric
Textul liric dezvăluie complexitatea lumii interioare a autorului si
viziunea unica despre lume a acestuia.
• In opera lirica, ideile, gândurile, sentimentele, atitudinile sunt
transmise, in mod direct.
• Modurile de expunere specifice textului liric sunt monologul si
descrierea
• Muzicalitatea versurilor se realizează prin ritm si rima.
• Limbajul este sugestiv si expresiv, folosindu-se figuri de stil prin care
autorul creeaza imagini vizuale, auditive, olfactive.
Structura textului liric
• Strofe si versuri prin care se valorifica muzicalitatea limbajului;
• Elemente de versificaţie: rima, ritm si măsură de vers;
• Figuri de stil: repetiţii, aliteraţii, epitete, comparaţii, personificări,
metafore;
• Verbele si pronumele la persoana I - lirism confesiv;
• Verbele si pronumele la persoana a ll-a - lirism adresativ.
Elemente de compoziţie a textului liric

Tema - domeniu, idee, atitudine, sentiment in jurul carora se incheaga

acţiunea operei (iubirea, natura, condiţia umana, timpul).

Motiv - simbol, idee, imagine reluate sau subliniate cu insistenta, care

contribuie la definirea mesajului unei opere:

• motive terestre: codrul, padurea;

• motive astrale: luceafărul, steaua;
• motive cromatice: albul - puritatea, negrul - moartea;
• dorul, comuniunea om-natura, solitudinea;
• cifra doi (cuplul originar, perechea), zero (vidul, perfecţiunea
increatului);
• motivul labirintului, motivul păcatului originar.
Genul epic - definiţie
Termenul de gen literar provine din „genus" (latina), care inseamna neam,
rasa, fel, mod.
In literatura, genul epic numeşte o clasa de opere literare.
Genul literar a fost definit avand ca elemente de referinţa relaţia ce se
stabileşte intre creator si lumea înconjurătoare, precum si felul in care
acesta comunica in opera respectiva idei, sentimente, atitudini.
Genul epic cuprinde totalitatea operelor narative in care se relateaza fapte,
evenimente, intamplari, puse pe seama unor personaje si povestite de
narator.
Genul epic - trasaturi
• Acţiunea poate fi relatata:
• Cronologic, prin inlantuire si alternanta
• Cu întoarceri in timp si rememorări, prin inserţie
• întâmplările sunt plasate in timp si spaţiu:
• Indicii de timp stabilesc succesiunea si durata întâmplărilor: adverbe
de timp, substantive care denumesc zilele saptamanii, lunile anului,
anotimpuri, numerale care indica ora.
Indicii de spaţiu fixeaza locul in care se desfasoara întâmplările: adverbe de
loc, substantive care indica locul acţiunii.
 Specii epice | Opere epice
În funcţie de particularităţile lor, operele epice pot fi grupate în
specii literare. 
Printre speciile literare ale genului epic avem:
 basmul;
 balada;
 schiţa;
 fabula;
 povestirea;
 nuvela;
 romanul;
 epopeea;
 jurnalul de călătorie, scrisorile, discursul, reportajul, etc.
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise cu scopul de a fi
ulterior interpretate pe scena unui teatru. Astfel, operele dramatice
impun o delimitare clară în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. 

Trăsături ale genului dramatic

 Prezintă o structură specifică

 Operele ce aparțin genului dramatic respectă o structură
specifică. Așadar, ele conțin: replici, scene și acte (care mai sunt
numite și „tablouri”). Actele reprezintă diviziuni care structurează
subiectul, reprezentând o etapă a desfășurării acțiunii. Scenele
sunt subdiviziuni care marchează intrările și ieșirile din scenă ale
personajelor. Replicile constituie modalitatea de comunicare
dintre personaje și au o pronunțată valoare expresivă.
 Replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește
 Replicile corespund intervenției unui personaj care fie începe o
discuție, fie îi răspunde interlocutorului său, fie se află într-un
dialog cu mai multe personaje.

Clasificarea speciilor dramatice

Speciile genului dramatic sunt următoarele:

 Tragedia
 Comedia
 Drama