Asceza sau schimbarea minții ca și condiție necesară cunoasterii lui Dumnezeu

Cunoașterea lui Dumnezeu se înfățișează ca și datorie, dobândirea aceasta, dincolo de

posibilitățile și puterile firii umane, fiind primită ca dar al lui Dumnezeu.1
Credinciosul, după Sfântul Ioan Gură de Aur inspirat de Apostolul Pavel, nu cucerește
prin sine această cunoaștere a lui Dumnezeu, ci se poate pregăti ca primitor al acestui dar dat prin
har. Astfel, dincolo de iubirea și libertatea revelației lui Dumnezeu prin Hristos Dumnezeu-Omul
și lucrarea Duhului Sfânt, sunt necesare și alte condiții precum conlucrarea liberă și iubitoare în
credință a omului cu Dumnezeu, care se arată în același timp ca și comuniune, simbioză și
adevărată conlucrare divino-umană. Mai mult, ca să dobândească cunoașterea lui Dumnezeu,
este necesar, conform Sfântului Ioan Gură de Aur, dincolo de capacitățile intelectuale ale omului,
și curățirea acestuia de pofte și patimi.2 Ambele sunt date omului doar prin asceza integrării sale
personale în viața cea nouă în Hristos, în care dobândește prin Duhul Sfânt ,,mintea lui Hristos”
(I Co 2, 16).3
Tâlcuind Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur
întărește faptul că numai atunci când omul dobândește ”mintea lui Hristos”, este posibil ca să
cunoască ”mintea lui Dumnezeu” (gândul lui Dumnezeu), care este sensul cel mai profund al
iconomiei Acestuia pentru om; atunci numai primește de la Acesta ,, duhul înțelepciunii și al
descoperirii prin cunoașterea Lui”. Condiția dobândirii minții lui Hristos este smerenia sinceră a
minții umane, ca „început a toată filosofia” în fața descoperirii în Hristos a tainei lui Dumnezeu,
care în paralel cuprinde și taina omului, a timpului și a veșniciei. Dacă omul își conștientizează
nimicnicia sa și a lumii, atunci crește în sine o neliniște care-i hrănește credința, iar credința îi
descoperă înțelegerea și sensurile a toate câte există. 4 ,, Strâns uniți în iubire, să aibă belșugul
deplinei înțelegeri...” (Col 2, 2-3).

((( Foarte important și textul de la Col 1, 24-29. Sfântul Pavel vorbește despre iconomia lui
Dumnezeu dată lui, de taina cea din veci ascunsă, de bogăția slavei acestei taine care este
Hristos. Vorbește despre descoperire și arătare (gnorise in greacă, să cunoască)...Pavel
propovăduiește pe Hristos în toată înțelepciunea - care înseamnă conform mai sus, curăția minții
și a avea ,,mintea lui Hristos”))))

Această smerenie exprimată de Apostolul Pavel în fața tainei, Sfântul Ioan Gură de Aur nu o
înțelege ca o retragere pasivă sau renunțare în fața cunoașterii 5, ci mai degrabă ca o dispoziție
adevărată a omului pentru întâlnirea liberă cu Adevărul veșnic. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că
,,temelia” li primul ,,remediu” al filosofiei în Hristos este smerita-cugetare. Aceasta se dovedește
mai ales prin faptul dumnezeiesc al Întrupării lui Hristos ca temelie și prototip al smerenie
omenești și al filosofiei, despre care vorbește Apostolul în Epistoala către Filipeni ( 2, 5-11) și
mai ales în cea către Coloseni (2,8). Sfântul Pavel reamintește faptul că înțelepciunea
,,trupească” (2 Co.1,12) a ,,lumii acesteia” (1 Co. 1,20) este de obicei dovada mândriei ,, primul
imbold și prima mișcare către rău” 6, după cum o numește Sf. Ioan Gură de Aur. Filosofia după
1
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Ioan, IE, PG 59,98.
2
Idem, Omilii la Matei, PB, PG 58, 742.
3
Idem, Comentariul la I Co, Z, PG 61, 68.
4
2 tes. 1, 13 , Omilia a 4-a a Sf. Ioan Gură de Aur PG 62, 488.
5
La Psalmi PMB, PG 55, 415
6
Sf. Ioan Hrisostom, Omilii la Matei, IE, PG 57, 223.
Hristos înseamnă nu numai atunci când omul înțelege descoperirile lucrărilor lui Dumnezeu în
istorie, sau a bogăției puterii de cunoaștere a omului, ci mai degrabă configurarea vieții omului
cu voia lui Dumnezeu descoperită în istorie. După Sfântul Pavel, omul prin implicarea lui
Dumnezeu în istorie dobândește ,,cunoașterea voii Lui, întru toată înțelepciunea și priceperea
duhovnicească, ca să umblați cu vrednicie întru Domnul, plăcuți Lui în toate, aducând roadă în
orice lucru bun și sporind în cunoașterea lui Dumnezeu.”(Col.1 , 9-10).
Sfântul Ioan Gură de Aur consideră că această cunoaștere a lui Dumnezeu se percepe în viața
omului în Hristos prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.7

7
Idem, Talcuirea Epistolei catre Romani, IG,PG. 60, 510.., La Matei, OH, PG 58, 714., La Ioan, PH, PG 59, 477.