Tema 6.

GESTIUNEA RISCULUI RATEI DOBÂNZII

1. Riscul ratei dobânzii: conceptul, importanța și factorii ce îl determină
2. Estimarea riscului ratei dobânzii
3. Metode de gestiune a riscului ratei dobânzii

1. Riscul ratei dobânzii: conceptul, importanța și factorii ce îl determină

Principalele venituri ale băncii sunt date de dobânda încasată sau de încasat, dar și ponderea
celor mai mari cheltuieli este cea cu dobânda plătită. În această situație o bună gestiune a riscului de
modificare a ratei dobânzii este absolut necesară pentru a asigura și menține profitabilitatea unei
bănci. Modificările ratelor dobânzii pot determina schimbări semnificative în profitabilitatea unei
bănci și în valoarea de piață a capitalului său.
Orice abordare a conceptului de dobândă pe o piață financiară actuală, oricât de sumară ar fi
ea, vizează cel puțin două accepțiuni ale dobânzii. Prima este cea de preț al activelor bancare, care
se presupune a fi destul de ușor prognozabilă și interpretabilă de toți participanții la piața bancară.
Cea de a doua accepțiune ar fi prețul unor active financiare, altele, decât cele bancare, ce își fac
apariția sub formă de titluri financiare de oricare gen.
Riscul ratei dobănzii este o componentă a riscului de piață și reprezintă riscul înregistrării de
pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apar ca urmare a fluctuaţiilor pe piaţă ale
ratei dobânzii.
Riscul ratei dobânzii apare atât ca urmare a deținerii de active și pasive cu dobânda fixă, care,
în plus, diferă ca scadență și preț, dar și din deținerea de active și pasive cu dobânda variabilă, care
se adaptează în mod diferit la fluctuațiile ratei dobânzii.
Formele riscului de rată a dobânzii:
a. pierderi de venituri din dobânzi ca urmare a scăderii dobânzilor active;
b. creşteri de cheltuieli cu dobânzi ca urmare a creşterii dobânzilor pasive;
c. deteriorarea situației patrimoniale a băncii ca urmare a variaţiilor ratei dobânzii.
Apariţia şi dezvoltarea riscului ratei dobânzii se află sub influenţa unor factori endogeni,
acţionându-se asupra lor se poate minimiza expunerea la risc şi a unor factori exogeni, determinaţi
de evoluţia condiţiilor economice generale (fig.2).
FACTORII RISCULUI RATEI DOBÂNZII

factorii endogeni factorii exogeni

strategia băncii; mediul economic;

volumul şi structura activelor şi politica economică, monetară şi financiară
pasivelor bancare; practicată de autorităţi;
calitatea portofoliului de credite; necorelarea politicii monetare a Băncii centrale cu
eșalonarea scadenței creditelor; politica economică a guvernului;
scadența fondurilor atrase. evoluţia pieţei interbancare;
factori de ordin psihologic;
concurența.
Figura 2. Factorii care influențează apariția riscului ratei dobânzii
Strategia băncii reprezintă factorul care acționează direct riscul ratei dobânzii:
• alegerea greșită a tipului ratei dobânzii (fixă / flotantă);
• subestimarea posibilelor modificări ale ratelor dobânzii în contractul de împrumut;
• stabilirea unei rate a dobânzii unice pe întreaga perioadă de utilizare a împrumutului;
• lipsa unei politici procentuale în bancă;
• determinarea incorectă a ratei dobânzii.
Volumul și structura activelor și pasivelor bancare. Câştigurile din active pot varia în
funcţie de costul cu dobânzile. Pe perioade mai lungi sau mai scurte, diferenţa dintre dobânda activă
şi dobânda pasivă, se îngustează, iar primul efect al acestei îngustări se produce asupra venitului net
din dobânzi.Venitul net din dobânzi variază direct proporţional cu schimbările în volumul activelor
care aduc câştiguri sau volumul pasivelor purtătoare de dobânzi, indiferent de nivelul ratei dobânzii.
Calitatea portofoliului de credite. Orice variaţie a structurii portofoliului modifică în mod
potenţial venitul net din dobânzi. Conducerea băncii poate încerca să crească rata activelor prin
fixarea de preţ la mai multe împrumuturi pe o bază de rată flotantă sau prin reducerea scadenţelor
titlurilor de valoare investite. Aceste tranzacţii pot conduce atât la modificare GAP-ului, cât şi la
schimbarea poziţiei băncii, în ceea ce priveşte riscul ratei dobânzii.
Eșalonarea scadenței creditelor este importantă pentru client, astfel încît să existe o
repartizare a fondurilor împrumutate în așa mod, încât operațiile economice să se efectueze la rând și
la date succesive, fixate din timp.
Scadența fondurilor atrase sau data calendaristică de ramursare a împrumuturilor acordate
prevăzută de contract influențează direct riscul ratei dobânzii, astfel cu cât contractul de creditare
este pe o perioadă mai lungă, cu atât este mai mare riscul ca rata dobânzii și invers.
Printre factorii exogeni care influențează apariția riscului ratei dobânzii se pot enumera:
a. mediul economic (inflația, blocajul financiar, creditele neperformante etc.);
b. politica economică, monetară și financiară practicată de autorități ca de exemplu, nivelul
rezervelor minime obligatorii, stimularea întreprinderilor mici și mijlocii cu credite și totodată
anularea sau reducerea unor facilităși acordate anterior, modificări de prețuri în funcție de cursul
valutar fără corelație cu veniturile populației etc.;
c. necorelarea politicii Băncii centrale cu politica economică a guvernului, situație posibilă
datorită independenței Băncii centrale și a unor priorități diferite. De exemplu, în situația când
Guvernul cere reducerea dobânzilor și acordarea de mai multe credite pentru accelerarea creșterii
economice. Banca Națională a atenționat că ritmul de acordare a creditelor este prea alert și
combinat cu scăderea dobânzilor ar duce la creșterea inflației, reducerea inflației fiind ținta prioritară
pentru Banca Națională;
d. evolutia pieței interbancare afectează banca dacă are deficit de acoperit, deoarece rata
dobânzii pasive pentru operațiuni interbancare (inclusiv a Băncii centrale) este mai mare decât rata
dobânzii pentru sursele atrase de la clienții nebancari;
e. factori de ordin psihologic de obicei au influență în sens negativ, zvonurile în sistemul
bancar fiind de natură să reducă capacitatea de plată a unei bănci, să o oblige să-și crească
cheltuielile cu dobânda datorită unor împrumuturi forțate pe piața interbancară ca urmare a
retragerilor depozitelor de către deponenții panicați;
f. concurența este un factor principal de influență asupra ratei dobânzii, deoarece băncile,
precum agenții economici, tind să propună cele mai bune alternative de pe piață pentru clienții săi.
Eforturile de gestiune a riscului ratei dobânzii forţează băncile să-şi stabilească obiective
financiare clare în ceea ce priveşte venitul net din dobânzi, să-şi măsoare expunerea la risc şi să
formuleze strategii şi proceduri pentru atingerea obiectivelor.
Riscul ratei dobânzii trebuie gestionat astfel încât să se obţină o marjă a dobânzii cât mai mare
şi mai stabilă în timp, iar profitabilitatea şi valoarea capitalului băncii să nu se modifice semnificativ
ca urmare a variaţiei neaşteptate a ratelor dobânzii în funcţie de caracteristicile cash-flow-urilor
generate de activele şi pasivele băncii.

2. Estimarea riscului ratei dobânzii

Limitele de expunere la riscul ratei dobânzii se stabilesc pe benzi de scadenţă şi pentru fiecare
valută în parte (MDL, EUR, USD, alte valute). Determinarea limitelor de expunere la risc se face
ţinând seama de:
- istoricul volatilităţii (fluctuației) ratei dobânzii stabilit pe o perioadă de 1-3 ani pe fiecare tip
de valută în parte;
- structura bilanţului pe o perioadă de 1-3 ani;
- previziuni privind ratele de dobândă pe fiecare tip de valută;
- analiza riscului/rentabilităţii la nivelul fiecărei activităţi şi a fiecărui tip de plasament;
- analiza expunerilor la riscul de dobândă.
 Limitele de expunere se stabilesc în condiţii normale anual.
Analiza riscului ratei dobânzii pornește de la clasificarea activelor și pasivelor bancare, după
cum urmează:
1. active și pasive cu dobânzi fixe, care diferă ca scadență și condiții de remunerare;
2. active și pasive cu dobânzi variabile care au perioade de reevaluare a dobânzii mai mari
sau baze de indexare diferite.
Indicatorii riscului ratei dobânzii cel mai des utilizaţi în practica bancară sunt: marja
dobânzii, indicele de sensibilitate la variația ratei dobânzii, GAP-ul de diferenţa sau ecartul.
Marja dobânzii este principalul indicator de rentabilitate bancară. Indicatorii marjei dobânzii
sunt:
1. Marja absolută a dobânzii bancare (MD), exprimată prin veniturile nete din dobânzi, ca
diferenţă între suma veniturilor din dobânzi (∑VD) şi suma cheltuielilor cu dobânzile bonificate
(∑ChD):
M D =∑V D−∑ Ch D
În fond, ea exprimă capacitatea băncii de a acoperi cheltuielile cu dobânzile bonificate la
resursele atrase, din veniturile obţinute din încasarea dobânzilor la creditele acordate. Marja
dobânzii trebuie sa fie determinată astfel încât să asigure susţinerea sarcinii bancare (diferenţa dintre
alte cheltuieli bancare şi alte venituri bancare) şi obţinerea unui profit satisfăcător pentru bancă.
2. Marja procentuală a dobânzii bancare (M(%)D) calculată prin raportarea marjei absolute a
dobânzii (MD) la activele productive (AP) și se exprimă în puncte procentuale (nivel standard 3-
4%):
MD
M (%) D= ×100 %
AP
3. Marja procentuală netă a dobânzii bancare (MN(%)D), care se calculează ca raport între
dobânda medie activă ( DA ´ ) şi dobânda medie pasivă ( DP ´ ) și se exprimă în puncte procentuale:
´
DA
MN (%) D= ×100 %
DP
´
Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii, se calculează ca un raport, la un
moment dat, între activele (ASd) şi pasivele (ASd) sensibile la variaţia ratei dobânzii (Tabelul 1):
ASd
IS d =
PSd
Tabelul 1
Interpretarea indicelui de sensibilitate a băncii la variația ratei dobânzii
Valoarea Modificarea ratei dobânzii
Poziția băncii
indicelui tendința de creștere (↑) tendința de scădere (↓)
poziţie scurtă
subunitar situaţie nefavorabilă situație favorabilă
(ASd<PSd)

poziţie lungă
supraunitar situație favorabilă situaţie nefavorabilă
(ASd>PSd)

Nivelul recomandat al acestui indicator este 1.

Metoda GAP de diferența între activele sensibile la rata dobânzii si pasivele sensibile la rata
dobânzii. El se calculează pe diferite scadențe sau perioade. Metoda ajută la administrarea venitului
net din dobânzi. Această analiză GAP este foarte importantă deoarece în funcție de anticiparea
evoluției ratei dobânzii se pot lua diferite măsuri fie speculative/de protecție utilizând instrumente
derivate, fie de schimbare a structurii activelor și pasivelor. Cu cât GAP-ul este mai mare, cu atât
mai mare este expunerea băncii la riscul ratei dobânzii.

3. Metode de gestiune a riscului ratei dobânzii

 Analiza GAP este principalul instrument utilizat în gestiunea activelor şi pasivelor bancare, în
administrarea venitului net din dobânzi şi protejarea acestuia împotriva fluctuaţiilor ratei dobânzii şi
administrarea fluxului de numerar pe termen scurt.
Riscul ratei dobânzii este măsurat prin calcularea diferenţelor între (ASd) şi pasivele (ASd)
sensibile la rata dobânzii în intervale de timp diferit, pe baza bilanţului agregat, la un punct fix în
timp:
GAP=ASd−PSd
Astfel de active/ pasive sensibile la modificarea ratei dobânzii sunt considerate acele
instrumente financiare, bonificate cu dobânzi, care au un termen de scadență mai mic de 90 de zile
sau pentru care scadența este necunoscută.
Etapele analizei GAP presupune:
1. clasificarea prealabilă a activelor şi pasivelor băncii în funcţie de sensibilitatea lor la
variaţia ratei dobânzii în:
o active/pasive sensibile la variaţia ratei dobânzii;
o active/pasive cu dobânda fixă;
o active/pasive nepurtătoare de dobândă.
Toate aceste elemente sunt clasificate la rândul lor pe benzi de scadenţă.
2. calcularea GAP-urilor pentru fiecare perioadă de timp;
3. interpetarea rezultatelor obținute (tabelul 2).
Tabelul 3.2
Interpretarea metodei GAP la variația ratei dobânzii
Valoarea Modificarea ratei dobânzii
Poziția băncii
indicatorului Tendința de creștere (↑) Tendința de scădere (↓)
GAP pozitiv Cresc veniturile din Scad veniturile din dobânzi
poziţie lungă dobânzi
(ASd>PSd) Venitul net din dobândă ↑ Venitul net din dobândă ↓
GAP negativ poziţie scurtă Creşterea cheltuielilor cu Reducerea cheltuielilor cu
(ASd<PSd) dobânzi dobânzi
Venitul net din dobândă ↓ Venitul net din dobândă ↑
GAP neutru poziţie neutră ∆ V D =∆ ChD
(ASd=PSd) Nu modifică venitul net din dobândă
Când GAP-ul este pozitiv, legătura dintre modificarea ratei dobânzii și venitul net din
dobândă este una pozitivă – când crește rata dobânzii venitul net din dobândă crește, iar când scade
rata dobânzii venitul net din dobândă tot scade. Când GAP-ul este negativ, legătura dintre
modificarea ratei dobânzii și venitul net din dobândă este una negativă – când crește rata dobânzii
venitul net din dobândă scade, iar când scade rata dobânzii venitul net din dobândă crește. Aceste
corelații sunt valabile în cazul în care rata dobânzii se modifică cu aceeași mărime atât la active,
cât și la pasive. Însă în realitate ratele de dobândă pentru active au, de regulă, o evoluție diferită față
de ratele de dobândă la pasive.
Acest model de analiză are ca avantaj faptul că este ușor de utilizat în previziunea venitului
net din dobânzi pentru o anumită modificare a ratei dobânzii pe piață. Însă are o serie de
dezavantaje:
- nu ia în calcul efectul modificării ratei dobânzii asupra valorii de piață a elementelor
bilanțiere;
- în calculul GAP-ului pe fiecare bandă de scadență nu se ține cont de distribuția
elementelor bilnțiere în interiorul respectivei benzi;
- nu ia în calcul elementele extrabilanțiere.
Aceste dezavantaje determină ca multe bănci să utilizeze şi modelul de durată a GAP-ului
(Duration), care reprezintă o metodă mai avansată de gestiune a riscului ratei dobânzii şi constă în
determinarea duratei de recuperare a fiecărui post de activ şi pasiv, iar apoi calculul duratei medii
de recuperare a portofoliului de active şi pasive ale băncii. Analiza de durată recunoaşte faptul că
riscul ratei dobânzii apare ca urmare a necorelării în timp a intrărilor şi ieşirilor de active şi pasive.
În timp ce analiza GAP clasică compară activele şi pasivele sensibile pe termen scurt, analiza
de durată stabileşte existenţa unei legături direct proporţionale între modificarea portofoliului (active
şi pasive) şi modificările ratelor dobânzilor. Orice bancă este preocupată de expunerea ei totală la
risc. Atunci când banca încasează numerar la active înainte de efectuarea plăţilor la pasive, ea
suportă riscul reinvestirii câştigurilor la preţuri reduse. Orice diferenţă apărută în sincronizarea cash-
flowului activelor şi pasivelor se reflecta în duratele medii.
Pe lângă metodele de gestiune a GAP-urilor în practica bancară se mai utilizează şi metoda
simulărilor bazată pe evaluarea posibilelor efecte ale modificărilor în rata dobânzii asupra
rezultatelor simulând posibile evoluții ale ratelor de dobândă și, implicit, impactul acestora asupra
fluxurilor de încasări și plăți. Metoda presupune ipoteze de lucru, prin care ratele dobânzii se
majorează/diminuează cu un anumit procent şi se evaluează modificările care apar în veniturile
/cheltuielile din/cu dobânzile pe fiecare bandă de scadenţă. Aceste modele implică o detaliere mult
mai ridicată a elementelor bilanțiere și extrabilanțiere. Se pot realiza simulări statice și dinamice.
Simulările statice iau în calcul doar modificările care apar în urma posibilelor modificări ale
ratelor de dobândă asupra elementelor bilanțiere și extrabilanțiere existente în momentul actual.
Simulările dinamice iau în calcul și modificările în elementele bilanțiere și extrabilanțiere.
Astfel, se au în vedere, de exemplu, ipoteze despre evoluția viitoare a ratelor de dobândă,
comportamentul clienților băncii, cât și eventualele modificări în portofoliul băncii (de exeplu
acordarea creditelor noi sau implicarea în alte tranzacții decât cele existente în momentul actual).
Se poate realiza testarea la stres, care reprezintă scenariul cu variaţii maxime ale ratei
dobânzii, în condiţii de criză. Aceste variaţii maxime se stabilesc pentru fiecare valută (MDL, EUR,
USD, alte valute) în parte. Caracterul dinamic al acestei metode favorizează examinarea mai
profundă a sensibilităţii la rata dobânzii şi strategiile bancare, respectiv permite băncii să acţioneze
pentru limitarea vulnerabilităţii sale.
În final, în toată activitatea bancară există un risc al ratei dobânzii, există intervale de scadență în
care se pot identifica o serie de factori determinați de variația ratei dobânzii. Analiza riscului ratei
dobânzii prezintă o importanță deosebită întrucât modificările neașteptate ale ratelor de dobândă pot
determina creșterea sau scăderea venitului net din dobânzi, iar aceste schimbări pot influența
semnificativ profitabilitatea băncii. Băncile trebuie să acţioneze în sensul prevenirii şi reducerii
acestui tip de risc.
Căile de reducere a riscului ratei dobânzii utilizate în practica bancară sunt:
- gestionarea corectă şi eficientă a activelor şi pasivelor băncii prin utilizarea metodei GAP;
- acoperirea riscului de rambursare anticipată sau de renegociere a ratei dobânzii la portofoliul
cu dobânzi fixe;
- politica de tarifare a noilor produse bancare;
- utilizarea instrumentelor moderne de acoperire a riscului, în special, operaţiunile SWAP pe
rata dobânzii.
În contextul inflației, este aproape imposibil să se prevadă rata dobânzii și, prin urmare,
gestionarea riscurilor în bancă ar trebui să se concentreze pe echilibrarea scadențelor portofoliului de
active. Dar este foarte dificil dacă banca are active și pasive cu rate fixe și variabile în bilanț, însă
această evaluare a perspectivelor pentru modificarea ratelor dobânzii este necesară.
 Problema 1
Date inițiale: O bancă comercială prezintă următoarea situație privind activele/pasive (pe
termen scurt) structurate după cum urmează,cărora li s-a determinat şi preţul (dobânzi ce se vor
încasa-bonifica de bancă):
ACTIV, nivelul dobânzii PASIV, nivelul dobânzii
u.m. u.m.
încasate (%) bonificate (%)
Rata flotantă (sensibilă) 40 13 50 10
Rata fixă 75 16 60 9
Fără câştig/plată 25 - 30 -
Total 140 140

Se cere: calculaţi marja absolută (venitul net din dobânzi) și marja procentuală a
dobânzii bancare pentru următoarele situații:
a. în varianta iniţială;
b. dacă ratele vor creşte cu 1%, în condiţiile în care structura şi volumul portofoliului de
active-pasive rămân neschimbate;
c. dacă ratele scad cu 1%, în condiţiile în care structura şi volumul portofoliului de active-
pasive rămân neschimbate;
d. în condiţiile în care rata dobânzii la active creşte cu 2%, iar rata dobânzii la pasive creşte
cu 3%;
e. dacă rata dobânzii la active scade cu 2%, iar rata dobânzii la pasive scade cu 1%;
f. dacă presupunem că banca îşi dublează activele şi pasivele, în condiţiile în care structura
portofoliului şi dobânzile rămân neschimbate;
g. dacă considerăm că managementul băncii a diminuat activele cu rată fixă cu 10 pe seama
celor variabile şi pasivele variabile cu 15 pe seama celor fixe.

Problema 2
Să se calculeze marja absolută, marja procentuală şi marja procentuală netă a dobânzii bancare
pentru o bancă, timp de trei ani consecutivi.
Indicatori N-2 N-1 N
Venituri din dobânzi 136 245 200
Cheltuieli cu dobânzile 100 120 180
Active productive 500 1200 800
Resurse împrumutate 200 500 700