Studiu de caz.

Integrarea provinciilor româneşti şi statutul minorităţilor

 Reformele administrative dintre anii 1918 şi 1925 au dus la integrarea

deplină a provinciilor româneşti în cadrul statului. Până în anul 1920, au
funcţionat organele provizorii de conducere a acestora (Consiliul Dirigent,
Secretariatele şi Directoratele).
 Spre deosebire de perioada de dinainte de Primul Război Mondial, când
omogenitatea etnică a ţării era mare, după 1918 provinciile unite cu ţara au
contribuit la schimbarea structurii populaţiei. Pe lângă populaţia majoritară
românească, în cadrul acestora erau şi
minorităţi (maghiari, germani, ruşi etc.).
 Minorităţile naţionale s-au bucurau în România interbelică de aceleaşi
drepturi cu populaţia majoritară românească: aveau partide politice proprii,
reprezentare în Parlament, şcoli în limbile materne, dreptul de a folosi
limba maternal în justiţie, administraţie, aveau publicaţii proprii.

Temă: Copiați lecția de sinteză de la pag 143 si pregatiți răspunsuri orale la

întrebările 1-4.