Subiectul I

1. Deții – porți , plăcut – dulce , revine – se-ntoarce , armata - oastea

2.
 Iubirea este cea mai pașnică putere, căci poate să supună o ființă fără arme sau
amenințări pentru totdeauna.
 În vremuri grele, doar omenia lumii ne va putea salva, prin milă și generozitate
vom rezista împreună.
3.
 Mama îi cântă pruncului său în fiecare noapte un cântec de leagăn.
 Chiar dacă nu-l plăcea, și-a înfrânat limba și nu i-a spus nimic necuviincios.
 A răscolit cerul și pământul dar tot nu și-a găsit cheile.
 Chiar dacă s-a pierdut în pădure a fost stăpân pe situație și a găsit eventual
ieșirea.
4. Simbolul „luminii” în acest text semnifică ieșirea din beznă și cunoașterea adevărului
suprem. Lumina este calea spre mântuire a martirilor, iar dragostea lor pentru credință
le-a deschis porțile spre rai. Lumina reprezintă o mângâiere dulce într-o viață solitară, o
chemare spre supraomenesc, dragostea divinității față de martirii săi. Un alt simbol ce
reliefează tema dragostei este „trandafirul”. El simbolizează sufletul, inima, și iubirea,
fiind perceput ca floarea dragostei. Oastea de trandafiri sunt mesagerii iubirii, care prin
frumusețea și eleganța lor mențin în viață sentimentul pur al dragostei.
5. Iubire.../Tu ești stăpâna lumii – metaforă
Această metaforă, formată prin transfer de sens (iubirea este portretizată drept stapâna
lumii), sugerează ca dragostea este un sentiment intens și profund care domină orice
ființă omenească. Din iubire au fost săvârșite cele mai mari sacrificii, pentru iubire au
fost duse războaie, pentru dragoste au fost ridicate castele. Iubirea este începutul și
sfârșitul, mângâiere și durere, iar omul poate doar să se supună acestui adevăr
incontestabil. Ea este o forță pașnică, dar amăgitoare, cel mai frumos, dar și cel mai
periculos sentiment. Dragostea este stăpâna lumii - ne împânzește, iar mai apoi ne
dictează fiecare acțiune, iar noi ne bucurăm să fim marionetele acestei dulci emoții.
6. Titlu: „Cea mai pașnică putere”
Argument: Acest titlu, format dintr-o metaforă, pregătește cititorul pentru lectura
comprehensivă și înglobează perfect mesajul poeziei, care transmite ideea ca dragostea
este un sentiment frumos și pur, care stăpânește lumea, și îi apără omenia.
7. Textul poetic transmite ideea că iubirea este un sentiment vital, care ne
alinăexistența, fără de care nu ar exista frumosul și omenia. Starea de admirație a
eului liric față de puterea dragostei denotă importanța și profunzimea acesteia
pentru omenire: „În limba ta orice vocală/ E dulce leagăn pentru prunci.”
Metaforele: „Tu eşti lui Beethoven auzul,/Tu eşti vederea lui Homer” scot în
evidență rolul vital al dragostei în viața unei persoane, ea fiind comparată cu cele 2
simțuri care ne ajută să percepem lumea – auzul și văzul.
Citatul propus conturează mesajul global al poeziei, întrucât confirmă valoarea
iubirii pentru sufletul omenesc. Grigore Vieru afirmă că lipsa iubirii l-ar face să se teamă
de viață pe bună dreptate, căci iubirea ne umanizează, ne face mai vulnerabili, dar mai
frumoși, ne luminează viața, colorând-o în nuanțe perceptibile doar de cei ce iubesc.
Viața nu s-ar merita trăită fără de dragoste sinceră și inocentă.
Subiectul II
Naratorul din fragment reprezintă tipul tânărului inteligent, dornic de a
cunoaște, lucru care îl putem observa în secvența: „ Învăţam dureros, ascultând prin
ferestruici orașul revărsându-se către câmpurile toamnei.” Acest enunț scoate în
evidență persevernța elevului, și dragostea pentru carte, întrucât studia din greu pentru
examenul ce urma. Un alt argument ce confirmă intelectul de nivel superior al
naratorului este calmul cu care a abordat ziua primului examen. Fiind rațional și calculat,
conștient de capacitățile sale a „ aşteptat să se apropie ziua oralului fără nicio emoţie”,
pregătit să înfrunte această provocare.
Personajul narator este bine-organizat, deoarece în timp ce majoritatea elevilor răsfoiau
cărțile chiar înaintea examenului, el s-a mobilizat eficient astfel încât în ziua testului era absolut
pregătit: „Dar mă linişteam şi păşeam înainte, fără cărţi şi fără fişe”. Cu toate acestea, s-a
dovedit o fire emotivă și sensibilă, atunci când conștientizează că urmează să se încheie o etapă
importantă în viața sa: „Mi-am amintit şi m-a tulburat, ... , părerea de rău cu care o studentă în
medicină, ... , mi-a spus: - De ce nu mai sunt şi eu în liceu...”. Pe o clipă este cuprins de regret și
melancolie...
Cu toate că în liceu nu a fost cel mai sârguincios elev, apropierea examenelor a
demonstrat adevarta sa atitudine față de studii. Realizând faptul că este important să
obțină rezultate strălucite, a dat dovadă de responsabilitate și interes față de carte: „Mă
deşteptam în zori şi cercetam manualele pe care nu le deschisesem niciodată în liceu”, încât a
ajuns să nu se recunoască. Perseverența si pregătirea asiduă a dar rezultatele scontate, întrucât
în ziua examenului a plecat „fără cărţi şi fără fişe”, fiind chiar „prea calm”.
În secvența subliniată observăm că apropierea examenului este motivația necesară
pentru a începe revizuirea materialului studiat în liceu. Naratorul a descoperit că operează cel
mai bine sub presiune, fiind mai determinat ca niciodată să depună efort pentru a da testele cu
brio: „Am fost cuprinși, atunci, de febra nestăpânită a lecturilor pripite, a răsfoirilor nervoase, a
memorizărilor, a fişelor, a sublinierilor cu creion roșu”. Recunosc că și pentru mine apropierea
termenelor limită este cea mai bună motivație, și la fel ca personajul narator „Munceam cu un
suflet şi un creier străin, instinctiv îndârjit” în apropierea testelor la liceu.
 Examenele reprezintă o provocare pentru fiecare elev, însă sunt absolut necesare
pentru formarea unei personalități responsabile, organizate și integre. În opinia mea, ele ne
testează capacitățile, ne pregătesc pentru viața de dupa școală, unde o să fim examinați de
necunoscuți, și unde doar cunoștințele o să conteze, nu aparențele sau statutul social.
Examenele sunt o șansă de a ne arăta aptitudinile organizatorice, verticalitatea și inteligența –
un pas important pentru un viitor prosper.
Un alt personaj care întruchipează tipologia tânărului inteligent este Felix din
opera "Enigma Otiliei" de George Călinescu. Autorul îl prezintă drept tânărul iubitor de
carte, studios, care înțelege rostul educației pentru viitorul său și din acest motiv pleacă
la București pentru a deveni student la medicină. Încă din primul an, datorită efortului
depus, acesta reușește să-și publice primul articol într-o revista științifica. Astfel, ne
convingem ca ambele personaje demonstrează un nivel înalt de maturitate,
responsabilitate și dedicație pentru atingerea scopului propus.