Prin desen și pictură, persoanele cu deficiențe mentale își exprimă sentimentele,

trăirile, nevoile, se exprimă pe sine și își descoperă astfel identitatea. Pictura, ca și

desenul, este un joc, un dialog între subiect și terapeut, este un mijloc de
comunicare.

Desenul copilului – reprezentarea universului

interior

Prin desen copilul ne ajută să vedem modul în care el percepe lumea, ne dă acces la
universul lui interior cu emoții, trăiri, frici, nelinişti, dorinţe şi aspiraţii.
Încă din jurul vârstei de 1 an dacă îi dăm copilului un creion şi o coală de hârtie
observăm că acesta devine fascinat de urma pe care obiectul îl lasă pe foaie, de
faptul că acel “ceva”, acele urme lăsate pe foaie sunt produsul muncii sale.
Pictura și desenul artistic sunt îndeletniciri recuperatorii foarte agreate de copii,
putând fi practicate din orice poziție și necesitând doar pensula, pânza, culori sau
creion si hârtie. Sunt abordabile de toate persoanele cu handicap care au mai mult
sau mai puțin simț artistic. Această activitate induce un sentiment de satisfac-ție și
utilitate. Modalitățile folosite sunt în funcție de deficiențe, merg de la pictura cu
degetul sau cu pensula în gura pâna la rafinamente moderne, prin aruncare, pul-
verizare, tamponare,etc.
Picturile pot fi calme sau violente, trădând tot atâtea stări sufletești cu substrat
psihic.

Valoarea expresivă a desenului

Gestul grafic, maniera în care copilul tratează suprafața albă, alegerea formelor
și poziționării acestora sunt elemente ce exprimă starea sa emoțională, temperamentul
sau ceea ce este cunoscut sub numele de valoarea expresivă a desenului.

S-a realizat o clasificare a diferitelor tipuri de trăsături și s-a încercat o corespondență

grafică într-un anumit tip de emoții. S-a putut, de exemplu, verifica existența unei
mari concordanțe între expresia grafică, umor și caracter.
O analogie ar exista, de asemenea, între cadrul spațio-temporal în care se situează
copilul și spațiul grafic sau, altfel spus, un paralelism între pulsiunile sale și
mișcările grafice. Copilul ambițios, care caută să-și afirme prezența în tot locul și
în orice moment, va avea un desen care va acoperi cât mai mult posibil din spațiul
foii. Deseori, însă, umplerea sistematică a întregii foi poate fi în egală măsură un
semn de imaturitate, după cum utilizarea unui spațiu exagerat de mic poate fi un
semn de dezechilibru

Fiecare culoare are efecte proprii. Culorile reci, în particular tonurile albastre,
au tendința să se concentreze, să „fugă” din fața privirii noastre, pe când tonurile de
roșu iradiază, tind să „avanseze” spre noi. Există culori care se completează sau se
opun. Anumite combinații dau impresia de armonie, de coerență, altele, din contră,
provoacă efecte contrastante
Impresiile de tristețe sau de bucurie, de armonie sau de tensiune pot fi citite din
desenele copiilor. În ansamblu, culorile calde sunt apanajul copiilor deschiși, bine
adaptați grupului, în timp ce culorile neutre caracterizează copiii închiși în ei înșiși,