KEPLER

LEGILE LUI KEPLER

Viata marelui matematician si astronom Johannes Kepler:

Johannes Kepler (27 Decembrie 1571-15 Noiembrie 1630) a fost un matematician şi

astronom german. El s-a născut în Weil der Stadt, Germania, într-o familie nu foarte
bogată.Copilăria lui Kepler nu a fost deloc una uşoară din punct de vedere al sănătăţii. Pe lângă
faptul că s-a născut prematur, el suferă şi de variolă la o vârstă foarte fragedă, boală ce îi
provoacă numeroase probleme, precum vedere slabă sau mâini deformate.Încă de mic copil,
Kepler dezvoltă o pasiune foarte mare pentru astronomie, pasiune ce nu îl va părăsi toată viaţa.
Mai târziu, descoperă matematica şi este atras de aceasta în aceeaşi măsură. Studiile şi le face
prin diferite şcoli din Germania, dar nu fără probleme. Din cauza diverselor boli de care suferă,
el învaţă latina de două ori mai greu decât un copil normal.Totuşi, cu trecerea timpului, situaţia
sa se îmbunătăţeşte, în 1589 intră la Universitatea Tübingen, o instituţie protestantă. Principalele
materii pe care le studiază acolo sunt filozofia şi teologia, dar şi matematica şi astronomia. Pe
parcurs, Kepler se dovedeşte a fi un extraordinar astronom şi matematician, iar în 1594, la vârsta
de 23 de ani, devine profesor de astronomie şi matematică la Universitatea Graz, Austria. În
1596 publică prima lucrare a sa, ”Mysterium Cosmographicum” („Misterul cosmografic”), în
care apără sistemul copernican. Această lucrare nu are o popularitate foarte mare, însă îi asigură
imaginea de astronom foarte bun.Un an mai târziu, pe data de 27 aprilie, se căsătoreşte cu
Barbara Müller, o văduvă de 23 de ani, care avea şi o fiică, Gemma van Dvijneveldt.

Kepler avea destule împliniri şi pe plan profesional. După publicarea primei sale lucrări,
el plănuieşte să  mai scrie câteva cărţi adiţionale acesteia. Printre subiectele acestor cărţi se
numără Soarele şi celelalte stele, planetele şi mişcările lor, dar şi modul de formare al reliefului
de pe planeta noastră.Pe parcursul carierei sale, Johannes Kepler colaborează cu diferiţi oameni
de ştiinţă, printre ei numărându-se şi Tycho Brahe, astronom şi matematician danez. Ce doi
poartă diferite discuţii despre astrologie şi astronomie, mai întâi prin corespondenţă, apoi prin
întâlniri directe. Este de menţionat că în acele vremuri, astronomia şi astrologia se completau una
pe cealaltă şi nu exista o linie distinctă între ele. Pe 4 februarie 1600, Brahe şi Kepler se
întâlnesc  la Benátky nad Jizerou  (aproape de Praga), unde se construia noul observator al lui
Tycho. Pe 2 august, 1600, Kepler şi familia sa sunt exilaţi, ei urmând să se mute definitiv la
Praga.

Cel mai important lucru pe care îl fac cei doi în următorul an este propunerea făcută împăratului
Rudolf al II-lea. Aceştia sugerează introducerea Tabelelor Rudolphine.  Brahe şi Kepler încercau
să culeagă cât mai multe date despre poziţia stelelor şi planetelor, informaţii ce stau la baza
acestor tabele.
In urma mortii subite a lui Tycho, pe 24 octombrie 1601, rolul acestuia de matematician
imperial ii revine lui Kepler,conditia fiind ca acesta sa continue munca pe care o incepuse.Mai
tarziu,  el  publică diferite lucrări, precum „Astronomiae Pars Optica” („Partea optică a
astronomiei”),  „Astronomia Nova” („Noua astronomie”), „Somnium”(„Visul” ) şi multe altele.
De asemenea, tot în această perioadă pune la punct şi cele trei legi ale mişcărilor planetare. În
1617, Kepler publică primul volum din manualul său de astronomie, „Epitome astronomia
Copernicanae” („Rezumat al astronomiei copernicane”). Acesta se doreşte a fi o completare a
lucrării „Astronomia Nova”. Următoarele volume apar în 1620 şi 1621. Kepler şi-a petrecut
ultimii ani din viaţă călătorind. Ajuns în Regensburg, un oraş din Germania, starea sănătăţii sale
se înrăutăţeşte foarte mult. Moare pe data de 15 noiembrie 1630 şi este îngropat acolo.
Lucrări:
Kepler publică prima sa lucrare în anul 1596. Aceasta este ”Mysterium Cosmographicum”

……………………………….
Model al Sistemului Solar, construit de Kepler şi explicat în cartea sa, „Mysterium
Cosmographicum”

O altă lucrare importantă a lui Kepler este ”Astronomiae Pars Optica”(„Partea optică a
astronomiei”), publicată în anul 1604.
Această lucrare este inspirată de fenomenele optice pe care Kepler le observă în timpul eclipselor
lunare şi solare. Pe lângă noţiunile despre optica aplicată în astronomie, cartea cuprinde şi studii
efectuate asupra ochiului. Se consideră că în această carte este introdusă pentru oprima dată
teoria că pe retină se formează o imagine răsturnată a obiectului vizualizat.
„Astronomia Nova” („Noua astronomie”) este o lucrare scrisă în anul 1609. În ea  sunt
menţionate pentru prima dată două dintre legile mişcării planetare. Acestea sunt enunţate astfel:
1. „Planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua este unul dintre focare.”
2. „Linia dreaptă care uneşte planeta cu steaua ("raza vectoare a planetei") mătură arii egale în
perioade de timp egale.”
„Epitome astronomiae Copernicanae”(„Rezumat al astronomiei copernicane”) este, probabil,
cea mai bună lucrare a sa, deoarece ea cuprinde toate cele trei legi ale mişcării planetare. A treia
lege se enunţă astfel :  „Pătratul perioadei de revoluţie a planetei  este proporţional cu cubul
semiaxei mari a orbitei.”

Somnium”(„Visul” ) este o carte scrisă de Kepler în jurul anului 1611 şi publicată post-mortem
(în 1634). Aceasta poate fi considerată prima carte ştiinţifico-fantastică scrisă vreodată. În ea
Kepler încearcă să descrie cum ar părea astronomia din punctul de vedere al altei planete. De
asemenea, este descrisă şi o călătorie spre Lună.

Ultima sa operă importantă, apărută încă în timpul vieții, este Tabulae Rudolfinae (1627), care
conține tabele ce descriu mișcările planetelor. Ea va constitui baza oricărui calcul astronomic
pentru următorii 200 de ani. În lucrările sale despre teoria forțelor de gravitație, Isaac Newton s-a
bazat în mare măsură pe observațiile lui Kepler.

Concluzie:

Johannes Kepler s-a dovedit a fi un om de ştiinţă extraordinar, el revoluţionând astronomia prin

descoperirea celor trei legi ale mişcării planetare. Noile sale idei au adus contribuţii uimitoare în
lumea ştiinţifică, acestea fiind valabile chiar şi în ziua de azi.