UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ŞI TURISM

STUDIU INDIVIDUAL

DISCIPLINA: ISTORIA CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI EUROPENE

TEMA: „ARHITECTURA ÎN ROMA ANTICĂ”

A realizat:
Valeria DUMITRIU,
Grupa MK 181

A verificat:
Igor BERCU,
Drd., asist.univ.

CHIŞINĂU-2020
 Cuprins
INTRODUCERE.................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. ABORDĂRI ISTORICE PRIVIND ARHITECTURA ROMEI ANTICE.......5
1.1. SPECIFICUL ARHITECTURII ROMEI ANTICE.................................................................5
1.2. ARHITECȚII CONSTRUCȚIILOR ȘI MONUMENTELOR ROMEI ANTICE................6
CAPITOLUL II. CARACTERISTICILE ȘI TIPURILE DE CONSTRUCȚII DIN ROMA
ANTICĂ...............................................................................................................................................8
2.1. TIPOLOGIA CONSTRUCȚIILOR SPECIFICE ARHITECTURII ROMANE ANTICE. 8
2.2. SPECIFICUL CONSTRUCȚIILOR ȘI MONUMETELOR ÎN ROMA ANTICĂ...............9
CONCLUZII......................................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................14
ANEXE...............................................................................................................................................15

2
 INTRODUCERE
În cadrul unor civilizații antice care au pus bazele culturii occidentale cum ar fi Mesopotamia
sau Egiptul, arhitectura și urbanismul reflecta în mod constant divinul și supranaturalul. De exemplu, în
Egiptul antic, ridicarea spre cer este simbolizată prin arborele viu, care este adesea pictat sau sculptat.
Mai mult decât atât, civilizațiile antice au recurs la monumentalitate pentru a simboliza puterea
politică a conducătorilor lor, a elitelor sau a statului însuși. Arhitectura și urbanismul civilizațiilor din
Roma și Grecia antică au evoluat împinse mai degrabă de idealuri civice decât religioase, cum e cazul
în Mesopotamia sau Egipt, și de aici iau naștere tipuri arhitecturale care îmbină arta figurativă naturalist
cu figurile geometrice abstracte. Decorațiile astfel rezultate reprezintă scene reale reproduse în manieră
preistorică, combinând părți anatomice (cap, corp, membre) și medii de viață (acvatic, terestru, aerian).
Arhitectura este domeniul cel mai reprezentativ, ca urmare a preluării tradițiilor constructive
etrusce și grecești. Arhitectura a oferit forme de manifestare particulare, impuse de cerinţele vieţii
publice şi de stat ale societăţii Romei antice. Pieţele publice, bazilicile, amfiteatrele, templele, termele,
locuinţele particulare, magazinele, ofereau ansambluri incluse în concepţia urbanismului roman, care
trasa reţeaua străzilor şi a arterelor de circulaţie, între zona centrală şi zidurile de incintă.
Justificarea temei
Tema dezvoltată în lucrare reprezintă una dintre principalele aspecte ale culturii și civilizației
antice. Arhitectura Romei Antice este baza marilor monumente arhitecturale istorice și moderne.
Construcțiile din ultimele secole și decenii au ca fundament legile arhitecturale din Roma Antică, motiv
pentru care am ales să o cercetez și să o expun într-o manieră exhaustivă și complexă.
Scopul lucrării elaborate constă în relevarea conceptelor care au stat la baza arhitecturii
romane antice, descrierea funcționalității lor și a importanței pentru prezent și viitor.
Obiective:
1. Descrierea istoricului arhitecturii Romei Antice;
2. Sublinierea principalelor construcții ale Romei Antice și a caracteristicilor lor;
3. Relevarea personalităților cheie care au pus bazele arhitecturii Romei Antice;
4. Formularea concluziilor privind importanța arhitecturii romane antice pentru dezvoltarea
umanității și urbanismului.
Obiectul investigației îl reprezintă arhitectura Romei Antice ca factor de influență primordial
pentru dezvoltarea stilului architectural modern și a urbanismului.

3
 Ca metodologie de cercetare am utilizat metoda analizei și sintezei ca mod de manifestare a
planului de afacere pentru a formula concluzii generale cu privire la importanța și efectul arhitecturii
antice romane pentru generațiile secolului XXI.
Baza informațională utilizată în cadrul lucrării reprezintă ansamblul de date istorice relevate în
diverse surse informaționale, autorii cărora sunt filosofi, istorici și arhitecți.
Cuvinte-cheie: arhitectură, Roma Antică, urbanism, construcții, monumente, bazilică,
civilizație, amfiteatru, stat, coloane, cupole, porți, boltă, oraș.
Pentru realizarea scopului propus lucrarea îmbracă următoarea structură: introducere, două
capitole, concluzii și recomandări.
În introducere am evidențiat actualitatea temei, în baza căreia este fundamentată lucrarea,
precum și obiectivele prin care se propune atingerea scopul propus. Totodată, în introducere se
regăsește și obiectul investigat, subiectul cercetării, dar și baza informațională utilizată pe parcursul
executării lucrării.
În Capitolul I „Abordări istorice privind arhitectura Romei Antice” se regăsesc principalele
aspecte despre arhitectura antică romană, despre primele edificii, specificul lor și procedeele de
construire a monumentelor civilizației romane.
Capitolul II „Personalități cheie în dezvoltarea monumentelor arhitecturale în Roma Antică”
reprezintă reflecțiile despre impactul pe care l-a avut arhitectura romană antică în dezvoltarea stilului
civilizaților europene și nu doar.
Concluziile prezintă o generalizare a conținutului lucrării efectuate, înglobând părerile proprii
privind importanța arhitecturii Romei Antice pentru umanitate și pentru continua dezvoltare a
conceptelor artistice în lume.

4
 CAPITOLUL I. ABORDĂRI ISTORICE PRIVIND ARHITECTURA ROMEI
ANTICE
1.1. SPECIFICUL ARHITECTURII ROMEI ANTICE

Civilizaţia şi cultura romană, cu asimilările vechilor civilizaţii mediteraneene, ale experienţelor

ingineriei etrusce în construcţii, tehnici şi materiale, ca şi ale Asiei Mici şi ale tradiţiilor greceşti, au
impus lumii antice reperele evoluate ale unei civilizaţii unitare.
Arhitectura romană, numită şi arhitectura clasică romană, este arhitectura Romei antice
(Republica şi Imperiul Roman). Romanii au preluat din arhitectura anticilor
greci coloanele caracteristice, aşa-numitele ordine doric, ionic şi corintic, la care ei au adăugat încă
două: ordinul toscan (asemănător cu cel doric) şi ordinul compozit (combinaţie elaborată  între ionic şi
corintic). Spre deosebire de grecii antici care foloseau un singur ordin pentru o construcţie, romanii le
combinau frecvent – un exemplu elocvent fiind faţada Colosseumului din Roma.
Ceea ce deosebeşte însă fundamental arhitectura romană clasică de cea grecească sunt câteva
elemente arhitecturale, folosite frecvent de romani: arcul roman, bolta şi cupola. Acestea, împreună
cu betonul  pe care îl inventaseră, i-au ajutat pe romani să construiască câteva din cele mai grandioase
clădiri din Antichitate:   Colosseumul (considerată cea mai complexă construcţie antică)
şi  Panteonul (cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume) – ambele din Roma.
Decoraţii interioare şi exterioare cu care-şi înfrumuseţau romanii construcţiile erau: frescele,
mozaicurile, statuile, reliefurile sculptate.
Romanii au perfecționat mai multe procedee de construcție, un exemplu fiind inventarea unui
fel de ciment compus din amestecul de pietriș, nisip și materii vulcanice peste care se turna în cofraje
mortar. Peretele realizat din acest material era apoi acoperit cu cărămizi arse sau blocuri mici de piatră
tăiate în formă de romb. Tehnică cărămizilor arse a dus la realizarea unor elemente arhitecturale
destinate acoperirii edificiilor, cu scop constructiv dar și decorativ, cum sunt boltă și cupola,
necunoscute arhitecților greci. Noile sisteme constructive au permis în același timp realizarea unor
edificii de mari dimensiuni, cu diferite destinații.
În jurul anului 700 i.Hr., etruscii au adus din Asia de Vest idei noi referitoare la arhitectură și i-
au învățat pe locuitorii Romei Antice să le pună în practică.
In perioada republicii, romanii au construit temple si bazilici, dar au adus, de asemenea, o
multime de imbunatatiri orasului lor: apeducte, drumuri si canalizari, iar forumul a inceput sa prinda

5
contur. In afara Romei, oamenii au inceput sa construiasca amfiteatre de piatra pentru luptele cu
gladiatori.

1.2. ARHITECȚII CONSTRUCȚIILOR ȘI MONUMENTELOR ROMEI ANTICE

Primul împărat roman, Augustus, a făcut și mai multe schimbări: a construit o mulțime de
clădiri din cărămidă și marmura, inclusiv un mare Altar de pace, un mormânt pentru familia lui și un
teatru de piatră. Fiul vitreg al lui Augustus, Tiberius, a reconstruit Templul lui Castor și Pollux în
Forumul Roman.
Stră-stră-nepotul lui Augustus, Nero, a construit și el o mulțime de clădiri în Roma Antica,
inclusiv Casa de Aur.
Apoi, în 69 d.Hr. Vespasian a dărâmat o parte din Casa de Aur pentru a construi Colosseumul.
Fiul lui Vespasian, Titus, a construit un arc de triumf, iar celălalt fiu al său, Domițian a construit un
palat mare pe dealul Palatin.
Chiar dacă Domițian a fost asasinat în 96 d.Hr., arhitecții au continuat să folosească tehnicile
care au fost dezvoltate pentru palatul său, la fel cum împărații de mai târziu a continuat să locuiască în
palatul lui Domițian.
Arhitectul lui Traian a folosit cărămidă și arcuri de beton pentru a construi un nou forum cu o
coloană mare în el și a elaborat o clădire pentru piață, care este sursa de inspirație pentru mall-urile
moderne. Traian a construit prima clădire pentru băi publice din Roma. Este posibil ca arhitectul ei să fi
fost același care a proiectat mai târziu Panteonul lui Hadrian, un templu dedicat tuturor zeilor, pentru
care s-a folosit cărămidă și beton pentru construcția unui dom imens. Nimeni nu va construi un dom
mai mare timp de mai mult de o mie de ani.
În provinciile Imperiului Roman, oamenii construiau forumuri, temple, clădiri de băi publice,
amfiteatre și blocuri de apartamente, deși, în general, la o scară mai mică decât cele din Roma Antică.
Există multe orașe romane bine conservate în jurul Imperiului Roman: în Italia sunt Pompei, Ostia și
Coșa. Spre est, în jurul Mării Mediterane, orașe romane bine conservate se găsesc în Turcia, la
Ampuriaș, în Israel, la Cezareea, în Libia la Lepcis Magna, în Tunisia, la Bulla Regia, Dougga și
Makthar, în Maroc, la Volubilis, și în Spania la Italică și Empurias.
După Hadrian, când nu mai veneau bani din cuceriri, românii au trebuit să taie puțin din
cheltuielile pentru construcții. Totuși, împăratul Caracalla a construit la Roma o clădire mare pentru băi
publice la începutul anului 200, iar la sfârșitul anilor 200, împăratul Dioclețian a ridicat o alta. La
începutul lui 300 d. Hr., împăratul Maxențiu a construit un palat imperial în afara zidurilor Romei

6
Antice și o bazilică în Forumul Roman. Constantin a construit un arc de triumf, precum și o serie de
biserici creștine, mutând capitala Imperiului Roman la Constantinopol (Istanbul), undeel și succesorii
săi au construit mult mai multe biserici, arene și palate.

7
 CAPITOLUL II. CARACTERISTICILE ȘI TIPURILE DE CONSTRUCȚII DIN
ROMA ANTICĂ

2.1. TIPOLOGIA CONSTRUCȚIILOR SPECIFICE ARHITECTURII ROMANE ANTICE

Romanii au cucerit orașele grecești din Italia cu 300 de ani înainte de Hristos, iar mai apoi o
mare parte din lumea occidentală. Romanii construiau oraşe de la zero, după planul taberelor militare,
în jurul celor mai importante clădiri publice şi religioase: bazilica şi templele; tendinţa de-a teatraliza
spaţiul urbanistic.
Roma a lăsat moştenire posterităţii opere de artă de o valoare inestimabilă. Monumentele
numeroase, rămase din timpul civilizaţiei romane, arată marea varietate de forme construcţiilor romane.
Scara şi proporţiile monumentale, impresionantele concepţii ale bazilicilor, ale termelor şi
monumentelor funerare, noua tehnică constructivă a arcurilor şi bolţilor, construcţiile rezervoarelor, a
podurilor, a apeductelor şi viaductelor, a şoselelor, a arcurilor de triumf, fac din arhitectura romană „o
enciclopedie morfologică a arhitecturii”. Construcţiile romane ilustrează măreţia, grandoarea şi
autoritatea republicii şi a Imperiului, sentimentul de supremaţie al romanilor asupra lumii.
Astfel au existat mai multe tipuri de construcții ridicate în timpul în Roma Antică:

Construcţii commemorative
 Arcuri de Triumf (Anexa 1) – Arcul lui Constantin, Arcul lui Titus, Arcul lui Septimius
Severus – Roma, Arcul lui Augustus – Rimini;
 Coloane comemorative – Columna lui Traian – Roma;
 Mausolee – Mausoleul lui Hadrian – Roma.

Construcţiile religioase
 Temple – Panteonul, Templul lui Hercule, Templul lui Venus şi al Romei  – Roma;
 Edicule (sanctuare mici).

Construcţii publice
 Bazilici – Bazilica lui Constantin şi Maxentiu – Roma;
 Băi publice – Termele lui Diocleţian, Termele lui Caracalla – Roma;
 Teatre, Amfiteatre – Teatrul lui Marcellus, Colosseum – Roma;

8
  Alte construcţii complexe cu rol administrativ sau comercial – Mercati di Traiano – Roma.

Construcţii domestice
 Domus – casă mai mare – Domus Aurea, Domus Augustana, Domus Flavia în Palatin –
Roma; diverse case – Pompeii;
 Villa – reşedinţă la ţară – Villa Adriana – Tivoli;
 Insula – bloc de locuinţe închiriate – Insula romana – Roma;
 Forul (Anexa 2) - un spaţiu public central ce juca rolul pe care îl joacă acum Piazza sau
Centrul civic – exemple: Forul roman, Forul lui Traian, Forul lui Augustus, Forul lui Caesar –
Roma.

2.2. SPECIFICUL CONSTRUCȚIILOR ȘI MONUMETELOR ÎN ROMA ANTICĂ

Unul din unghiurile din care poate fi analizată unitatea arhitecturii romane este abordarea
spațiului. Aici totul se întâmplă în forum (fratele agorei grecești), de unde participarea publicului este
treptat eleminată și înlocuită cu decorurile arhitecturii. Astfel, se observă aici nașterea pieței publice din
zilele noastre, care apare prima dată în forumul Iuliul, de către Iulius Cezar. Nimic nu ar fi fost posibil
fără cuceririle tehnologiilor de construcție romane sau, mai ales, fără nou descoperitele cariere de
marmură câștigate drept pradă de război. Acum apar arcadele, betonul, care au dus la construirea
domurilor și colonadelor. S-a răspuns astfel climatului social în schimbare, care cerea construcții din ce
în ce mai complexe: colosseumul, clădirile rezidențiale, spitale și academii.
Dintre tipurile de monumente caracteristice, bazilica era o clădire publică de mari proporții, cu
intrare pe una din laturile mari sau mici, compusă dintr-o vastă sală dreptunghiulară, împărțită în mai
multe spații interioare prin șiruri de coloane. Situate în apropierea Forului, bazilicile erau locurile unde
se țineau ședințele tribunalelor, loc de întâlnire al comercianților și în general al oamenilor de afaceri.
Din arhitectura bazilicilor derivă cea a palatelor și primelor bazilici creștine din Imperiul bizantin.
Apeductele erau destinate aprovizionării cu apă a orașelor romane, prin tuburi și canale subterane,
susținute la suprafață prin arcuri. Primul apeduct, cu o lungime de 16,6 km, datează din secolul IV i.
Hr. Mai târziu a fost construit pentru Roma un apeduct lung de 91 km, altele în unele provincii, ca
Franța sau Spania (la Segovia).
Templul reprezintă o sinteză a tradițiilor grecești și etrusce. Așezat pe un podium de piatră înalt,
avea uneori o formă dreptunghiulară, cu intrarea flancată de un rând de coloane și încăperea centrală

9
(cella) înconjurată de coloane adosate (parțial îngropate în zid), precum templul Fortunei Virile din
Roma. Alte temple aveau o formă circulară (templul Vestei din Roma, Anexa 4) sau pătrată, ca cele
păstrate pe teritoriul Franței. Coloanele erau ionice sau corintice, preluate din arhitectura greacă sau,
ceea ce era tipic pentru decorația și a altor edificii române, erau suprapuse cele trei ordine arhitecturale
grecești – doric, ionic și corintic – fiecare pe câte un rând. Una dintre capodoperele arhitecturii
religoase este Panteonul din Roma, „templul tuturor zeilor” (Anexa 6). Construit inițial în secolul I î.
Hr., a fost refăcut succesiv de mai mulți împărați. Are formă circulară, e precedat de un vestibul
susținut de 16 coloane așezate pe două rânduri. Înălțimea, de peste 40 m, este egală cu diametrul, este
acoperit de o imensă cupolă, decorată în interior cu cinci rânduri concentrice de casetoane. Deschiderea
rotundă, cu diametrul de 9m, din mijlocul cupolei era unica sursă de lumină.
Arcul de triumf, realizat pentru prima dată în secolul I î. Hr., are forma unei porți boltite, cu 1-3
deschideri frontale, uneori și laterale, ornamentată cu coloane, basoreliefuri și statui. Deasupra se plasă
un grup statuar sau trofee care aminteau victoriile din războaiele de cucerire purtate de împărați, despre
virtuțile cărora erau inscripționate texte pe fronton (partea centrală superioară a arcului). Cele mai
impunătoare arcuri de triumf existente la Roma sunt ale împăraților Titus, Constantin, Septimius
Severus. La Beneventum (Italia) se află cel închinat împăratului Traian, altele în zone ale Italiei și
Franței, dedicate lui Octavianus Augustus. Porțile de intrare în orașe erau de asemenea monumentale
dar s-au păstrat doar parțial, ca cel din orașul german Trier. Erau flancate de turnuri și aveau atât rol de
apărare cât și decorativ.
Forumul (forum romanum) era piaţa centrală care crea nucleul important al oraşului, inima
vieţii administrative, politice, religioase şi comerciale. De formă rectangulară, forumul era ansamblul
urbanistic care grupa instituţiile administrative, bazilicile, bibliotecile, templele.
La Roma au fost construite numeroase forumuri, de către împăraţii romani care le-au dat
numele: Cezar, Augustus, Traian, Nerva, Vespasian. Cel mai important dintre acestea este Forumul lui
Traian, construit la începutul sec. II. Compus din două pieţe cu arc de triumf, cu statuia lui Traian, cu
templul de cult al împăratului, cu bazilica Ulpia şi Columna lui Traian, forumul lui Traian din Roma
apare şi astăzi ca cel mai impresionant dintre toate forumurile romane.
Forumuri (Anexa 5) au fost construite de romani pretutindeni unde armatele victorioase au
rămas şi au trăit ca forţă de ocupaţie, din vestul până în estul continentului european, până în Asia Mică
sau nordul Africii. Aşa a fost construit şi Ulpia Traiană în Dacia. Dintre toate însă, ansamblul
forumurilor imperiale din Roma rămâne cel mai impresionant.

10
 Bazilica în lumea romană era o construcţie care servea ca tribunal, curte de justiţie sau bursă.
Mari construcţii cu vaste săli de reuniuni, având spaţiile interioare împărţite prin coloane şi porticuri,
bazilicile erau locul de întâlnire ţi tranzacţie a bancherilor, negustorilor, oamenilor de afaceri. Una
dintre cele mai cunoscute bazilici di Roma, este bazilica lui Maxenţiu.
Senatul roman, asamblat bazilicii, avea o scară monumentală care servea accesului demnitarilor
sosiţi la şedinţele şi întrunirile oficiale. Bazilica Emiliană, care era curte de justiţie, sau Bazilica Giulia,
ridicată de Cezar, sunt reprezentative pentru clădirile elegante, bogate în coloane şi sculpturi din
marmură.
Amfiteatrul - Colosseum-ul, inaugurat în anul 80 (în vremea lui Titus Flavius), este numit şi
amfiteatrul Flavian, după numele primului împărat al Flavienilor (Vespasian), care a întreprins
construirea edificiului. Este considerat cel mai mare amfiteatru roman. Construit de prizioneri evrei, cu
o arenă imensă, avea subsolul ocupat de magazine, cuşti cu animale sălbatice, cabine ale gladiatorilor.
În arenă aveau loc luptele oamenilor cu animale, dueluri între gladiatori, curse, etc. Cu o capacitate de
50000 de oameni, clădirea putea fi totuşi evacuată în zece minute. Colosseum-ul îmbină trei ordine
arhitectonice clasice: doric, ionic şi corintic.
Colosseum-ul simbolizează continuitatea istorică a vieţii Romei în decursul secolelor. Se
spunea, încă din sec. VII, că „atâta vreme cât Colosseumul va trăi, Roma va trăi de asemenea”.
Termele erau complexe ansambluri arhitectonice, ample ca suprafaţă, acoperind mai mult de
11ha, cu băi publice, băi termale, piscine în aer liber, vestiare, săli şi spaţii rezervate sportului -
palestre, biblioteci, curţi interioare, locuri de plimbare, săli de conferinţe. Celebre ca frumuseţe bogăţie
şi eleganţă, termele erau centrul existenţei citadine în care societatea romană îşi consuma activitatea.
Statuile şi decoraţiile rafinate din marmură şi mozaic împodobeau sălile şi coridoarele.
Capacitatea celor mai spaţioase ansambluri de terme atingeau între 1600 şi 3000 de persoane. Dacă cele
mai vechi şi luxoase sunt Termele lui Agripa (27-25 î de Cr.), cele mai cunoscute la Roma sunt
Termele lui Caracalla, construite în anul 212, Termele lui Diocleţian şi Termele lui Constantin.
Locuinţa particulară - Pompei şi Herculanum, cele două localităţi acoperite de lava Vezuviului
în anul 79 d Cr., au început a fi sistematic descoperite şi studiate, sub egida regelui Carol de Bourbon,
la 1748.
Cele două oraşe sunt evidente complexe urbane care, prin eleganţa şi bogăţia artistică,
evidenţiază confortul locuitorilor privilegiaţi ai societăţii romane. Vilele construite şi locuite de
cetăţenii romani în anii secolului al II-lea î.de Cr. Şi în mijlocul sec.I î.de Cr impresionează prin spaţiile

11
largi şi varietatea acestora, a curţilor interioare şi încăperile elegante, decorate cu statui şi picturi
murale, a vastelor grădini şi deschideri, care oferă panorama împrejurimilor. Casa Faunului, Casa
poetului tragic, Casa micilor amoraşi auriţi, Casa Venus, Villa Misterelor sunt printre vestitele şi
frumoasele locuinţe din Pompei. Arhitectura, pictura şi mozaicurile, de un înalt rafinament, au făcut
celebru Pompeiul.
Villa (vilae), locuinţa caracteristică aristocraţiei romane şi a familiilor bogate, poate fi studiată
îndeosebi la Pompei, în caracterele particulare ale camerelor grupate prin îmbinarea principiilor casei
etrusce şi a celei greceşti. Pentru locuitorii săraci, construcţiile specifice erau blocuri cu multe etaje
numite insulae.
Un exemplu cu totul remarcabil ca eleganţă şi lux este Villa lui Hadrian, construită între anii
125-134 d. Cr., la Tivoli, în apropierea Romei.
Dotările publice erau edificii destinate petrecerii timpului liber: teatre, circuri, amfiteatre, terme
și au ocupat un loc privilegiat în structura oraşului roman. Spre deosebire de greci, care utilizau pantele
naturale ale terenului pentru amenajarea teatrelor, romanii construiau teatre monumentale pe teren plan.
Pentru circuri, de obicei piste lungi destinate întrecerii carelor, înconjurate cu gradene era utilizat
terenul denivelat pentru o mai bună vizibilitate (Circus Maximus din Roma este amplasat în
depresiunea dintre colinele Palatin şi Aventin). Amfiteatrele, (dintre care cel mai renumit fiind
Colosseum–ul) erau destinate întrecerii între gladiatori şi spectacolelor, sunt construcţii monumentale
de mari dimensiuni, specifice civilizaţiei romane.
Termele erau edificii gigantice cu lux ostentativ construite în epoca imperială, care regrupează
băi calde şi reci, săli pentru sport, biblioteci, săli de lectură, locuri pentru servirea mesei. Palatele,
edificiile administrative, cazărmile, închisorile erau construcţii cu funcţiuni urbane amplasate în zonele
centrale ale oraşelor.
Un loc esenţial l-au ocupat amenajările şi dotările edilitare: castelele de apă, apeductele,
fântânile. Peisajul urban era înnobilat cu numeroase grupuri statuare şi arce de triumf amplasate în
capetele de perspectivă ale arterelor importante. Canalizarea apelor uzate era asigurată de o reţea
subterană care urmărea traseul stradal.
Locuinţele erau de două feluri:
 domus – tipul clasic al locuinţei unifamiliale din care se dezvolta programul arhitectural al
palatelor patricienilor;
 insule – case de raport cu mai multe etaje cuprinzând un anumit număr de apartamente.

12
 CONCLUZII
Popor de cuceritori, dotat cu spirit militar şi cu orgoliul autorităţii, romanii au avut în acelaşi
timp şi sentimentul grandorii. Cu respectul pentru normele organizate şi ale existenţei urbane, pentru
rigorile disciplinei şi igienei, romanii au lăsat lumii moderne un mod superior de existenţă.
În viziunea mea, Roma Antică a lăsat moştenire posterităţii opere de artă de o valoare
inestimabilă. Monumentele numeroase, rămase din timpul civilizaţiei romane, arată marea varietate de
forme construcţiilor romane. Scara şi proporţiile monumentale, impresionantele concepţii ale
bazilicilor, ale termelor şi monumentelor funerare, noua tehnică constructivă a arcurilor şi bolţilor,
construcţiile rezervoarelor, a podurilor, a apeductelor şi viaductelor, a şoselelor, a arcurilor de triumf,
fac din arhitectura romană „o enciclopedie morfologică a arhitecturii”. Construcţiile romane ilustrează
măreţia, grandoarea şi autoritatea republicii şi a Imperiului, sentimentul de supremaţie al romanilor
asupra lumii.
Nimic nu ar fi fost posibil fără cuceririle tehnologiilor de construcție romane sau, mai ales, fără
nou descoperitele cariere de marmură câștigate drept pradă de război. Acum apar arcadele, betonul,
care au dus la construirea domurilor și colonadelor. S-a răspuns astfel climatului social în schimbare,
care cerea construcții din ce în ce mai complexe: colosseumul, clădirile rezidențiale, spitale și
academii.
După părerea mea, construcțiile și monumentele edificate încă acum câteva milenii sunt baza
multor clădiri și edificii de grandoare ridicate chiar și în secolul XXI. Deși omenirea se dezvoltă extrem
de rapid și descoperă noi tehnologii în domeniul proiectării și construcțiilor, nimic din toate aceste
inovații nu ar fi fost la fel, dacă romanii nu puneau fundamentul în arhitectură și urbanism.

13
 BIBLIOGRAFIE
1. Ammianus Marcellinus, Istorie romană, studiu introducere, traducere, note și ind. de D.
2. Popescu. București, 1982.
3. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Ediția a V-a, Humanitas, București 2013.
4. Dumitru Tudor, Andrei Aricescu, Enciclopedia civilizației romane, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1982.
5. Horia C. Matei, O istorie a Romei antice, Editura Albatros, 1979.
6. Tanase A., Cultura si civilizație, București, 1977.
7. Fleming W., Arte și idei, vol. I-II, București, 1983.
8. Duby Georges, Arta și societatea. 980-1420, vol. II, București, 1987.
9. Drimba Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, vol. VII, București, 1987-1991.
10. Ligia Bârzu, Rodica Ursu Naniu, Florica Bohîlțea Mihuț, Istoria Romei Antice, Bucureşti,
Editura Fundației România de Mâine, 2004.
11. https://www.academia.edu/32375445/Arhitectura_Civiliza%C5%A3iilor_Etrusc%C4%83_
%C5%9Fi_Roman%C4%83
12. https://pdfslide.net/documents/arhitectura-romei-antice-55f7dbc2251a5.html
13. http://arhitecturaromeiantice.blogspot.com/
14. https://ru.scribd.com/presentation/59793824/Arhitectura-Romei-Antice
15. https://www.academia.edu/25930630/Arhitectura_civila_a_Romei_antice
16. https://cursarhitectura.wordpress.com/about/
17. https://cyd.ro/arhitectura-si-urbanismul-in-roma-antica/
18. https://www.roportal.ro/articole/despre/arhitectura_in_roma_antica_2284/

14
 ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

15
Anexa 3

Anexa 4

16
Anexa 5

Anexa 6

17
18