KINETOTERAPIA ÎN REABILITAREA PACIENȚILOR CU

GONARTROZĂ

Noțiuni teoretice și practice de kinetologie

Anatomia şi biomecanica genunchiului

Genunchiul reprezintă segmentul mobil al membrului inferior, care leagă coapsa de
gambă.Structura deosebit de complexă a genunchiului are drept suport
extremităţile osoase ale femurului, tibiei şi rotulei.

Extremitatea inferioară a femurului sau epifiza distală, în partea sa anterioară

prezintă o trohlee de forma unui mosor care este alcătuită dintr-un şanţ cu două
versante laterale, înclinate unul către celălalt. În partea posterioară şanţul trohlee se
continuă cu o mare scobitură-scobitura intercondiliană-care împarte extremitatea
inferioară a femurului în doi condili, unul extern şi unul intern, care se termină mai
jos decât primul.

Ambii condili oferă feţe de inserţie pentru muşchii şi ligamentele genunchiului

care dau mobilitate şi stabilitate genunchiului.

Condilii femurului si trohleia sunt acoperiţi cu cartilaj hialin deoarece sunt

suprafeţe articulare şi de alunecare în cavităţile glenoide ale platoului tibian.

Extremitatea superioară a tibiei, are forma patrulateră şi este foarte voluminoasă.

Faţa ei superioară reprezintă platoul tibial în care se află doua cavitaţi articulare,
glenoide, corespunzătoare condililor femurali. Sub acest platou tibial se găsesc
două mari tuberozităţi: tuberozitatea internă şi cea externă care sunt locuri de
inserţie a muşchilor ce mobilizează gamba.

Rotula este un os scurt situat în partea anterioară a genunchiului. Are o formă

aproximativ triunghiulară cu colţurile mult rotunjite cu baza orientată în sus şi
vârful în jos. Văzută din profil are forma unei lentile: concavă (pe faţa internă) şi
covexă (pe faţa externă). Rotula este un os sesamoid, înglobată în tendonul
cvadricepsului.

În regiunea genunchiului se găsesc trei articulaţii: articulaţia femuro-tibială (sau

articulaţia propriu-zisă a genunchiului), femuro-rotuliană (care participă la
alcătuirea articulaţiei propriu-zise a genunchiului) şi articulaţia tibio-peronieră
superiară.

Articulaţia femuro-tibială este o trohleartoză imperfectă care rezultă din contactul

dintre extremitatea inferioară a femurului şi extremitatea superioară a tibiei.
Această articulaţie pentru a deveni perfectă dispune de două meniscuri, unul intern
şi altul extern. Articulaţia femuro-tibială este cea mai voluminoasă articulaţie a
corpului deci şi cea mai puternică.[10]

Suprafaţa articulară a extermităţii inferioare a femurului este alcătuită din cei doi
condili, separaţi între ei de scobitura intercondiliană şi de trohlee. Cele două
suprafeţe trohleeană şi condiliană sunt acoperite de cartilaj hialin gros de 2,3-3 cm.

Meniscurile genunchiului. Deoarece între suprafeţele osoase ale femurului şi tibiei

nu există o aderenţă perfectă, s-a dezvoltat între ele, pe marginea fiecărei cavităţi
glenoide câte un menisc. Meniscurile au formă circulară, iar pe secţiunea verticală,
apar prismatice cu vârful îndreptat spre articulaţie iar cu baza spre exterior pe care
se prinde capsula articulară. Cele două feţe ale meniscului, superioară şi
inferioară, corespund condililor femurului şi cavităţilor glenoide menţionate deja.
Nefiind strict cartilaginoase, meniscurile posedă o elasticitate şi o deformabilitate
mai mare decât cartilajele obişnuite.

Segmentele osoase care intră în constituţia articulaţiei genunchiului sunt menţinute

între ele de o capsulă articulară întărită de şase ligamente. Acestea sunt:

•Anterior, ligamentul rotulian;

•Posterior, ligamentul Winslow;

•Ligamentul lateral intern;

•Lateral extern;

•Două ligamente încrucişate.

 Oasele genunchiului

https://kinetoiasi.ro/anatomia-genunchiului/

http://blogitext.com/ax/ro/medic/?
TID=5C0D37E87EED7B78630B0EA4&host=thebestleadbit.com
Musculatura genunchiului

Muşchii care efectuează mişcarea genunchiului sunt muşchii coapsei şi ai gambei.

Muşchii coapsei care intervin în mişcările genunchiului sunt: cvadricepsul,
tensorul fasciei lata , dreptul intern, croitorul, semitendinosul, semimembranosul şi
bicepsul femural.

Examenul radiografic
Examenul radiografic cuprinde o radiografie de faţă a ambilor genunchi (în
ortostatism); o radiografie de profil a fiecărui genunchi (în poziţia culcat) şi trei
radiografii ale articulaţiilor femuro-patelare din incidenţa axială, cu genunchiul în
flexie de: 30 de grade (evidenţiind treimea inferioară a rotulei), 60 de grade
(evidenţiind treimea mijlocie), 90 de grade (evidenţiind treimea superioară).

Artroscopia genunchiului

Artroscopia permite studiul endoscopic al cartilajului articular, al meniscurilor

(leziuni, rupturi atipice, meniscoze atrofice) şi al sinovialei (inflamaţii, infecţii
acute, tuberculoză, infecţii fungice, tumori, sinovită vilonodulară), cu posibilitate
de prelevare bioptică a unor fragmente pentru examenul histologic şi biologic.

Artroscopia este indicată mai ales în următoarele situaţii:

-genunchi tumefiat, dureros, fără modificări radiologice şi fără modificări

inflamatorii ale lichidului sinovial;

-artroză clinică şi radiologică, cu intensitatea durerii disproporţionată faţă de

modificările radiologice şi neinfluenţată de tratamentul medical convenţional;

-artroză stabilă (radiologic) cu agravarea importantă a simptomelor;

-artroză cu predominanţa simptomelor mecanice;

Etiologie

Predominanţa gonartozelor la sexul feminin este netă, frecvenţa fiind de 3-4 ori
mai mare decât la bărbaţi. Gonartrozele primitive debutează, în general între 40-50
de ani, în special la femei la menopauză, obeze şi cu varice la membrele inferioare;
leziunile artrozice sunt bilaterale şi beneficiază de tratamente conservatoare.

Gonartrozele secundare debutează mai precoce, sunt în majoritatea cazurilor

unilaterale şi necesită frecvent intevenţie chirurgicală.

Obiective generale de recuperare

1. Combaterea durerii

2. Relaxarea generală şi segmentară la nivelul articulaţiei genunchiului drept

3. Prevenirea poziţiilor vicioase

4. Refacerea mobilităţii articulare

5. Refacerea forţei musculaturii coapsei şi gambei

6. Creşterea rezistenţei musculare

7. Reeducarea coordonării, controlului şi echilibrului la nivelul membrului inferior

drept

8. Reantrenarea la efort şi reintegrarea în activitatea socială.

 Pacient
Nume si prenume: C. A.

Sex: Masculin

Diagnostic clinic: gonartroză genunchiul drept

Diagnostic funcţional: durere, proces inflamator, redoare articulară, hipotrofia

cvadricepsului

Afecţiuni asociate: HTA

Durata tratamentului: 13.11.2017- 8.12.2017

Proceduri fizicale de care beneficiază: kinetoterapie ( mobilizări active libere şi

active cu rezistenţa, masaj, posturări ), electroterapie ( curent galvanic -
ionogalvanizări, curenţi diadinamici, unde scurte, ultrasunet), ergoterapie.

Număr şedinţe: 20 (cate 5 ședințe in fiecare saptamana).

Bilanţul muscular: în urma aplicării testării forţei musculare prin scala 0-5, am
obţinut:
Bilanţul articular: în urma testării goniometrice a articulaţiei genunchiului drept,
am obţinut următoarele valori:

Metode şi mijloace folosite:

- electroterapie

- mobilizări active pe flexie şi extensie, rotaţie internă şi externă

- mobilizări active cu rezistenţă progresivă pe mişcările de flexie şi extensie

- masaj

Kinetoterapia

Kinetoterapia genunchiului artrozic va urmări îndepărtarea redorii articulare cu

menţinerea / creşterea amplitudinii de mişcare , menţinerea / creşterea tonusului şi
forţei musculare, în special a cvadricepsului, îndepărtarea durerii, tumefacţiei şi
disconfortului cu redarea unei mobilităţi articulare optime.
Kinetoterapia va începe cu mobilizările pasive apoi cu cele active ale genunchiului:
flexie, extensie (revenirea din flexie).

Programul de recuperare se întinde pe durata a patru săptămâni.

În prima săptămână sunt cinci şedinţe şi se efetuează următoarele exerciţii:

Din decubit dorsal: contracţii izometrice de cvadriceps şi fesieri; flexii şi abducţii

din CF(coxofemural) (mişcare activă); uşoare flexii ale articulaţiei genunchiului.

Kinetoterapeutul introduce ambele mâini sub zona poplitee şi execută cu multă

atenţie această mişcare, talpa pacientului să rămână permanent pe planul patului.

Din decubit lateral: mişcarea activo-pasivă de abducţie din CF(coxofemural) cu

genunchiul întins (3 serii a câte 10 repetării).

Din stând la spalier: mişcări active din CF(coxofemural) cu genunchiul întins (3

serii a câte 8 repetări); cu spatele, flexie, lateralitate, abducţii şi cu faţa, extensii.

În a doua săptămână pacientul va contacta solul cu planta piciorului cu sprijin de

30%.

Din decubit dorsal: „pompaje” pe minge, fără a forţa flexia; flexia gambei pe
coapsă; flexii şi abducţii din CF(coxofemural) (3 serii a câte 12 repetări).

Din aşezat la marginea banchetei: flexia gambei pe coapsă, mişcare condusă şi

controlată de kinetoterapeut.

Din stând la spalier - la exerciţiile cunoscute se mai execută: ridicări pe vârfuri, cu

sprijin mai mare pe piciorul sănătos; ridicarea piciorului pe prima treaptă şi flexia
gambei pe coapsă cu uşoară presiune pe talpă (2 serii a câte 10 repetări), lucrând
fără durere; mersul se face cu sprijin uşor (circa 30%) pe picior.
În a treia săptămână – sunt cinci şedinţe; toate exerciţiile devin active, iar pentru
mişcările din CF(coxofemural) se introduce lestul de 500g.

Din decubit dorsal: contracţii izometrice de cvadriceps, fesieri şi ischiogambieri;

flexii, extensii ale articulaţiei gleznei şi degetelor (metatarsiene, falange şi
interfalangiene); flexia gambei pe coapsă din alunecare (4 serii a câte 15 repetări);
flexii, abducţii, circumducţii CF(coxofemural) cu genunchiul întins (mişcare
activo-rezistivă cu lest).

Din decubit lateral: mişcarea activă liberă de abducţie din CF(coxofemural) a

membrului (3 serii a câte 10 repetări).

Din aşezat la marginea banchetei: flexia şi extensia gambei pe coapsă (3 serii a

câte 15 repetări); flexia şi extensia articulaţiei genunchiului cu ajutorul unei patine
pe care este aşezată planta membrului.

Din stând la spalier: 3 serii a câte 10 repetări pentru fiecare mişcare din
CF(coxofemural) activă cu rezistenţă cu lest de 500g; ridicări pe vârfuri, piciorul în
sprijin 60%; joc de gleznă cu sprijin circa 60%; ridicarea piciorului pe prima
treaptă şi flexia gambei pe coapsă din exercitarea unei uşoare presiuni pe suprafaţa
plantară.

În a patra săptămână – sunt cinci şedinţe în care continuă exerciţiile mai sus
menţionate, la care se adaugă:

Din decubit ventral - (se pune un rulou sub treimea inferioară a feţei anterioare a
coapsei): mişcarea activă de flexie a gambei pe coapsă cu tensiuni finale realizate
de către profesor.

Mişcările din aşezat: ale articulaţiei genunchiului devin rezistive prin introducerea
lestului.

La sfârşitul acestei săptămâni pacientul se sprijină aproape în totalitate pe picior.

 Bilanțul articular

Bilanțul muscular