Darea de seamă a Uniunei Generale a Industriașilor din România

Darea de seamă a Uniunei Generale a Industriașilor din România (U. G. I. R.)

constitue, și în acest an, ca în toți anii precedenți o pildă despre felul cum trebuesc
înfățișate diferitele activități profesionale. Ea nu se mărginește să arate laborioasa
activitate a Uniunei, ci dă date precise și despre felul cum a lucrat industria mare în anul
expirat.
Sunt date cât se poate de mulțumitoare. Industria noastră desfășoară, fără de pregret,
o activitate care folosește multe economiei naționale. Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat
dacă azi, când toate sforțările trebuesc îndreptate spre întărirea și organizarea temeinică
a statului și a economiei naționale, daca am fi fost siliți să trimitem pentru graniță
miliarde și miliarde anual, pentru satisfacerea unor nevoi de consumație generală?
Astăzi, industria națională, nu numai că satisface marile nevoi ale consumului
particular, dar acoperă și bună parte din nevoile apărării noastre naționale.
Ca prin minune, numai câțiva ani, industria ajuns să fabrice locomotive, vagoane,
tancuri, tunuri, aeroplane, vapoare, etc. E o victorie industrială care stârnește, pe bună
dreptate, admirație. Darea de seamă a Uniunei Generale a Industriașilor din România,
de sub președenția d-lui CHR. PENNESCU-KERTSCH, fost Președinte al Camerii
noatre, îngâduie să vedem cât de mare și folositoare e această victorie. Tot ea arată cum
s-a desfășurat activitatea industrială a țării în primele luni ale războiului care frământă
astăzi omenirea. Deaceia, le vom folosi în cele ce urmează:
Activitatea industrială în cursul anului 1939 se prezintă, în general, în condițuni
mulțumitoare cu toate greutățile decurgând de pe urma evenimentelor internaționale.
Tot asemenea, avem unele rezultate îmbucurătoare în ceea ce privește industria
extractivă, care arată sporuri destul de mari în comparație cu anul 1938.
În legătură cu activitatea industrială în cursul anului 1939, mai este de semnalat și
perfecționarea ori completare utilajului, în special în industria metalurgică. În acest
domeniu, trebue reținută în deosebi cifra importului de mașini șimotoare, care este
superioară chiar celei înregistrată în anul 1938. Iată, într-adevăr, mișcarea importului
de mașini, aparate și motoare în anul 1939 comparativ cu anii 1937 și 1938:
Anul Cantități Valori mii
mii tone lei
1937.. 40,6 3.836
1938.. 42,0 3.558
1939.. 42,8 4.339

A) INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE
În ceeace privește sectorul industriei prelucrătoare, activitatea pe anul 1939 continuă
într-un ritm aproape tot atât de viu ca și în anul 1938. Procesul de industrializare, care
se manifestă în toate compartimentele, a fost ajutat și de data aceasta de o serie de
investițiuni particulare ca și de marile comenzi ale Statului pentru completarea
înzestrării armatei. Iată, de altfel, evoluțiunea marei industrii în România în anul 1939,
în comparație cu perioadele 1929 și 1938.
 Mare industrie în România în 1920, 1938 și 1939.
1929 1938 1939
Nr. 3.736 3.767 3.800
întreprind
erilor
Forța 497.96 746.78 985.46
motrice 3 9 3
H.P.
Capitalul 40.284. 50.069. 51.320.
investit 730 389 000
(mii lei)
Personal 201.18 289.117 293.99
4 0
Valoarea 7.723.0 8.301.6 9.101.0
salariilor 71 10 00
(mii lei)
Valoarea 2.620.9 2.970.9 3.2390
combust. 17 38 00
(mii lei)
Valoarea 29.698. 36.944. 39.343.
mater. 688 431 000
prime (mii
lei)
Valoarea 56.128. 69.206. 73.240.
producție 799 738 000
(mii lei)

Procesul de industrializare în cursul anului 1939 a avut, după cum se vede rezultate
fericite în industria prelucrătoare și, în comparațiunr cu anii anteriori, înfățișează un
hotărât pas înainte. Totuși, trebue să remarcăm că, spre sfârșitul anului expirat sau, mai
exact dela declararea războiului, procesul arătat mai sus, a părăsit linia de urcare
observată atât de riguros la primul semestru 1939. Această modificare se datorează în
primul rând greutățile de aprovizionare cu materii prime a întreprinderilor de toate
categoriile. Aceste greutăți de aprovizionare au sporit foarte mult în ultimele 2 luni ale
anului 1939, provocând o tulburare generală iar, pe alocuri, chiar oprire în activitatea
industrială țării. Pe de altă parte, scumpirea în proporțiuni enorme a materiilor prime
importate, plus urcarea sarcinilor fiscale, a obligat întreprinderile și la o revizuire destul
de însemnată a prețurilor de cost, ceeace a determinat o abținere a consumatorilor pe
piața internă.
O altă cauză care a hotărât schimbarea curbei de urcare în industria prelucrătoare, în
al doilea semestru 1939, este și luarea dela lucru a muncitorilor pe urma concentrărilor.
Această dislocare a personalului, a provocat desigur, o reducere a activității
întreprinderilor, dar nu într-o măsură atât de mare ca greutățile de aprovizionare cu
 materii prime. De altfel, problema personalului muncitoresc sub arme a fost în parte
dezlegată, după exemplul celorlalte state, prin sistemul mobilizărilor pe loc pentru lucru
și al concediilor periodice.
1. Industria textilă
În această ramură de industrie s-a continuat, în cursul anului 1939, programul de
investiții din anul 1938. Astfel, numărul fuselor înregistrează un spor la torcătoriilor de
lână ca și la cele de sizal și manilla, unde progresele sunt destul de simțitoare în
comparație cu situațiunea din 1937 și 1938. Tot asemenea, vom semnala o creșterîn
compartimentul mașinilor de țesut, între altele la războaiele de țesut bumbac care, după
o perioadă staționară, trec de la un total de 14.500 la 16.031 unități în cursul anului
1939.
În ceeace privește producția cantitativă, ea înregistrează, în general, scăderi însemnate în
anul 1939, din cauza grelei aprovizionări cu materii prime. Iată unele cifre în comparație cu anii 1937
șapte și 1938:
IMPOZITUL PE VENITURILE COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE
Cota prin- Raport Raport între Indicele Indice
ciţiul cipală a Evaluări Debite Încasări între încasări şi preţurilor (7) de produ
impozi- încasări şi debite detaliu 1929-100 indus
tului % evaluări % 9-100
%
101) 400 788 642 160,5 81,5 62,4 49,
10 700 1.306 1.043 139,1 79,9 75,0 65,
10 800 1.306 1.112 139,0 85,1 83,5 61,
10 1.100 1.253 1.172 106,5 93,5 94,2 70,
10 1.200 1.600 1.461 121,8 91,3 100,2 105
10 1.500 1.399 1.237 85,1 91,3 99,9 111
11 2) 1.350 1.734 1.480 109,6 85,4 100,0 100
11 1.700 2.140 1.421 83,6 66,4 88,4 85,
11 1.600 1.529 1.098 68,6 71,8 72,7 58,
33
ni) 10 3) 1.500 1.689 763 50,9 45,2 62,2 58,
34 10 900 1.008 527 58,6 52,3 56,1 62,
35 9 4) 650 969 595 91,5 61,4 52,8 74,
36 9 500 944 661 132,2 70,0 56,9 84,
37 9 650 750 700 107,7 93,3 61,1 91,
38 9 730 1.0005) 8266) 113,1 82,6 7) 67,2 8) 95

1
Legea pentru unificarea impozitelor directe din 1923
2
Legea pentru sporirea excepțională a unor impozite directe din 21 Iulie 1929
3
Legea publicată în Monitorul Oficial Nr.1 din 1 Ianuarie 1932 ( cota aplicată de la 1 Ianuarie 1932)
4
Legea pentru modificarea unor articole din legea contribuțiilor directe din 1 Aprilie 1934.
5
Debite definitive probabile, cele inițiale fiind de 1.268 milioane lei.
6
Încasări probabile
7
Indicele Institutului Central de Statistică
8
În 1928, pe Ianuarie, indicele este 76,6
În ce privește modul de așezare a impozitului comercial și industrial, după legea contribuțiilor directe, el
prezintă o serie de dificultăți de ordin technic destul de aspru criticate de cercurile comerciale și
industriale românești, atât în trecut cât și acum.
Impunerile la comercial și industrial au fost intotdeauna rău privite prin aplicarea strictă a legii și a
măsurilor ordonate de Ministerul Finanțelor. Câte odată pe drept, de cele mai multe ori insă pe nedrept.
Trebuie să se țina seama că o lege de impunere mai bună decât aceasta era greu de obținut.
Până la război, sistemul impozitar a fost foarte simplu. Așezarea impozitelor se făcea pe
bana unor elemente și relațiuni obiective, fără prea multe formalități și funcțiunea lor
era asigurată în bugetul general al statului.
După război, noul sistem cedular copiat după țările din Occident, alcătuit pe principiile
noi de discriminare a veniturilor a produs multe nemulțumiri printre unele categorii
sociale.
Discriminarea veniturilor și fixarea cotelor după alte criterii decât până atunci, a
determinat vii critici din toate părțile și s-a scris despre o așa zisă "injustiție fiscală"
Această analiză a provenienței veniturilor a fost socotită ca arbitrară. Sprijinită pe
elemente de ordin subiectiv și inechitabilă. Așa se explică toată frământarea care s-a
abătut asupra comercianților și industriașilor timp de 15 ani.
O caracteristică esențială a impozitului comercial și industrial este legătura directă cu
conjunctura afacerilor. Dintre impozite e cel mai strâns legat de viata economică. De
aceea e și socotit drept un impozit judiciar. În alcătuirea barometrului economic al unei
țări, ocupă locul principal printre impozite, dâand cea mai mare pondere.
În perioada de criză economică deslănțuită acum câțiva ani, curba impozitului comercial
și industrial reprezinta toata fazele conoscute ale unui ciclu economic cu toate
intermitențele descrise de știința conjuncturei. Curba impozitului comercial și industrial
exprimă perfect situația pe piață, mersul afacerilor, mărimea consumului și toate
celelalte fenomene conexe activității comerciale.
În politica impozitară a Statului, e absolut necesar să ne orientăm după variația curbei
afacerilor, pentru ca așsezarea fiscală să fie dreaptă, adica ușor suportată de
contribuabili și de aici se poate asigura o executare normală a bugetului Statului.
În trecut însăl se constată că aceast paralelism nu s-a menținut rigid; între curba
afacerilor și acea a impozitului comercial a existat un decalaj; curbele nu s-au suprapus,
așa cum s-ar fi cuvenit în mod teoretic. Din această pricină, așezarea impozitului a fost
greu suportată de comercianți și industriași.
S-a spus de foarte multe ori, că deși nu există un venit net în ramurile comerciale și
industriale, totuși Statul a procedat la impuneri luând în considerație elemente
prezumtive, venituri ireale. Este de altfel cunoscut că între 1930-1934 veniturile
comerciale n-au existat in realitate, fiincă situația precară a întreprinderilor lovite de
criză nu făcea posibil acest lucru, totuși comisiunile anuale de impunere n-au ținut
seama de pierderile ce figurau în registre și au determinat în chip subiectiv veniturile.
În ultimii doi ani impunerile comercianților și industriașilor nu s-au mai făcut pe baza
lucrărilor comisiunilor anuale, ci au fost pur și simplu raportate, adică menținute ca în
exercițiul trecut.
Raportarea, este o operațiune fiscală de o tehnică foarte redusă față de nenumăratele
lucrări preliminare ale comisiunilor anuale și are avantajul, dacă nu al echității fiscale,
cel putin al înlăturării "substantivului", care constituie, după afirmațiunile cerculor
comerciale, cea mai mare dificultate și vexațiune a întreprinderilor.
Raportarea din anii trecuți mai are încă un mare merit, acela de a fi isbutit să echilibreze
veniturile comerciale și industriale apreciate de organele fiscale, cu situația reală a
comerțului și industriei din momentul de față, ceea ce am arătat mai sus că ar constitui
totdeauna idealului unei impuneri.
Viața noastră economica de la inceputul anului 1934 se găsește într-o repriză manifestă
in toate compartimentele economiei naționale. Din acest moment debitele au crescut
progresiv până în clipa când ritmult afacerilor a stagnat, curba afacerilor a mers
orizontal, cu oarecare tendință de scădere din pricina evenimentelor politice externe și
mai ales conjuncturei economice internaționale, căreia e supusă și țara noastră, prin
exportul național de cereale, petrol și lemn.
În fața acestei situațiuni, câand venitul comercial era în scădere, debitele fixate de
comisiunile de impunere nu mai puteau fi urcate, fiindcă s-ar fi mărit decalajul și
implicit ar fi sporit din nou apăsarea fiscală.
Măsura reportării impozitului la comercial a fost salutară acum doi ani, căci a fost o
justă recunoaștere a stării de fapt.
Nu s-a forțat asupra copacității contributive a comerțului și industriei și bine s-a
procedat. rezultatele au fost favorabile atât pentru bugetul Statului, cât și pentru
întreprinderi.
Viața economică, nu are întotdeauna un mers oscilatoriu, sunt perioade de stagnare, de
așa zis (repaus), în care mersul curbelor statistice e orizontal. În această stare raportarea
fiscală constituie o politică de adaptare fericită.
Problemele raportării se pune cu aceeași acuitate și în anul aceast.
Cu ocazia pregătirii noului buget pe exercițiul 1939/1940, statul trebuie să înscrie la
veniturile sale ordinare impozitul pe venitul comercial și industrial.
Pentru o judicioasă alcătuire a bugetului și pentru o realizare normală a încasărilor, e
nacesar să se mențină aceleași rezultate din exercițiul trecut, avându-se în vedere că
situația comercială și industrială nu numai că nu s-a menținut, dar față de anii trecuți
se prezintă mai rea.
Pentru a exaprima acest adevăr dăm mai jos o serie de elemente simptomatice ale căror
importanță o caracterizează pentru comerț și industrie.

TABLOU DE ELEMENTE SIMPTOMATICE ALE COMERȚULUI SI INDUTRIEI

(dupa datele Buletinului de Informație a Băncii Naționale a României)

Lipsa

Din examinarea tabloului de mai sus reiese că în momentul de față, situația comerțului
și a industriei nu este prea strălucită, din contră e schimbată defavorizabil, astfel că
veniturile nu numai că nu sunt în creșstere, dar nici măcar menținute la nivelul anilor
trecuți. Din această cauză e necesară o ajustare a impozitului.
Dar fiindcă această operațiune e imposibilă pentru bugetul statului, se poate aplica
măsura de anul trecut a raportării fiscale.
Raportarea prezintă pentru stat și intreprinzător urmatoarele avantaje:
1. Economie de cheltuieli pentru stat ocazionate de comisiile anuale de impuneri
2. Economie de cheltuieli pentru intreprinzător ocazionale cu punerea la punct a
registrelor comerciale, alte formalități, avocat, etc.
3. Îndepărtarea neajunsurilor și dificultăților prilejuite de orgenele fiscale
4. Contribuie la ideea de stabilitate pe piață, dând posibilitatea întreprinzătorului
să-și facă calcule în viitor (determinarea prețurilor curente)
Raportarea impunerilor in exercițiul 1939/1940 va fi un pas către patentă fixă.
V.PROTOPOPESCU