Psihiatria (din limba greacă: psyché (ψυχη) = suflet și iatros (ιατρος) = medic)

este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul

și reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Noțiunea Psihiatrie a fost introdusă
în terminologia medicală în 1808 de medicul german Johann Christian Reil din Halle
(inițial „Psychiaterie”, devenită mai târziu „Psychiatrie”).
Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea și
menținerea sănătății mintale - scopul său principal - se obțin luând în considerare
diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-
farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale.
Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții
unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea
realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber. Asemenea
tulburări sunt cauzate de interacțiunea unor factori complecși, biologici, sociali
și spirituali, care nu pot fi totdeauna puși în evidență cu siguranță. Sarcina
psihiatriei este să clarifice rolul acestor diverși factori și influența lor asupra
manifestărilor din cursul bolilor mintale. Noțiunea de „boală mintală” trebuie să
intre în orbita biologiei și medicinei. Psihiatrul francez Henry Ey (1900-1977)
definea psihiatria drept „ramură a medicinei care are ca obiect patologia vieții de
relație la nivelul asigurării autonomiei și adaptării omului în condițiile