Mircea cel Bătrân (n. 1355, Țara Românească[*], România – d.

31 ianuarie 1418,
Curtea de Argeş, România) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 -
noiembrie 1394 și între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.
A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a urmat
la tron.[1] În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și
de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn...”. În
istoriografia română apare și sub numele Mircea cel Mare.[2]
În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere
teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității
sale, exprimată în titulatura pompoasă (care încludea și titlul de despot „al
țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică. Conform istoricului P. P.
Panaitescu, Podunavia din titlul lui Mircea nu era o țară, ci o imitație după
titlul stăpânitorilor sârbi; ea apare și în titlul lui Lazăr al Serbiei, și
înseamnă stăpânire a malurilor Dunării, ceea ce era și cazul pentru Mircea. Către
sud, Mircea este despot al țării lui Dobrotici (Dobrogea) și, deosebit de aceasta,
domn al cetății Dârstorului (Silistra), sau cu un termen generic Podunavia, țara de
la Dunăre.[3]