Mircea cel Bătrân 

(n. 1355, Curtea de Argeș, Argeș, România –
d. 31 ianuarie 1418, Curtea de Argeș, Argeș, România) a
fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 -
noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31
ianuarie 1418.
A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată),
căruia i-a urmat la tron.[1] În actele oficiale apare ca „În Hristos
Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur
stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn...”. În istoriografia
română apare și sub numele Mircea cel Mare.[2]
În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea
mai mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu
sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura
pompoasă (care încludea și titlul de despot „al țărilor
lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică. Podunavia din
titlurile lui Mircea cel Bătrân era Timocul din Serbia de astăzi.[3]