1

Cap.6. CICLULUI DE PRODUCŢIE

6.1. Noţiuni generale
Ciclul de producţie reprezintă succesiunea operaţiilor tehnologice şi a activităţilor ce compun
procesul de producţie, prin care trec obiectele muncii, în mod organizat, pentru a fi transformate în
produse finite.
Durata ciclului de producţie, reprezintă un normativ de bază al activităţii de pregătire, lansare şi
urmărire a fabricaţiei produselor, determinând momentul de începere şi de încheiere a execuţiei
produselor şi ordinea de lansare în fabricaţie, încărcarea utilajelor şi folosirea muncitorilor în timp.
Studiul şi analiza duratei ciclului de producţie, necesită o cunoaştere exactă atât a mărimii, cât şi a
structurii ciclului de producţie.
În cadrul unei întreprinderi industriale, prin structura ciclului de producţie, se înţelege componenţa
acestuia sub raportul duratei operaţiilor tehnologice, a activităţilor auxiliare, precum şi raportul dintre
cheltuielile de timp pentru diferitele tipuri de operaţii şi întreruperi în procesul de producţie.
Sub raport structural, durata ciclului de producţie este formată din două mari componente: din
perioada de lucru şi de timpul de întreruperi.
Perioada de lucru este formată, din trei componente de bază: durata ciclului operativ, durata
proceselor naturale şi durata proceselor auxiliare.
Durata ciclului operativ- însumează durata activităţilor principale legate de executarea produsului
sau lotului de producţie, adică, durata operaţiilor tehnologice şi durata lucrărilor de pregătire-
încheiere.
Durata proceselor naturale - afectează durata ciclului de producţie, numai în acele ramuri, la care
obţinerea producţiei finite, necesită o perioadă de timp pentru acţiunea unor factori naturali ( producţia
de vinuri, industria de prelucrare a lemnului, etc.).
Durata proceselor auxiliare - cuprinde, durata operaţiilor de control şi durata operaţiilor de
transport.
În durata ciclului de producţie, alături de perioada de muncă, o pondere importantă are şi timpul de
întreruperi, format din două componenete: timpul de întreruperi interoperaţionale (de aşteptare a
eliberării locurilor de muncă, de aşteptare între secţii pentru completarea unui număr de seturi de piese
care urmează să fie supuse montjului etc.) şi timpul de întreruperi între schimburi (timpul de
întreruperi datorită regimului de schimburi, timpul de întreruperi pentru masă etc.).
Relaţia de calcul pentru durata ciclului de producţie este:

Dcp = Tpi + Tteh + Tnat + Tctc + Ttrans + Tîntr (6.1)

unde: Tpi - timpul necesar efectuării operaţiilor de pregătire- încheiere;

Tteh - timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice;
Tnat - timpul necesar desfăşurării proceselor naturale,
Tctc - timpul necesar operaţiilor de control tehnic de calitate;
Ttrans - timpul necesar efectuării operaţiilor de transport;
Tîntr - durata totală a întreruperilor interschimburi şi interoperaţii.

6.2. Metodologia de determinare a duratei ciclului de productie

Algoritmul de calcul al capacităţii de producţie începe cu, calculul duratei ciclului operativ:

n n
Dco   ti   tpii (6.2)
i 1 i 1

unde: ti - durata fiecărei operaţii tehnologice;

tpij - durata de pregătire- încheiere la fiecare loc de muncă.
 2

La stabilirea duratei totale a operaţiilor tehnologice se va avea în vedere gradul de simultaneitate,

adică de suprapunere în timp a execuţiei produselor, la diferitele operaţii prevăzute de tehnologia de
fabricaţie. Gradul de simultaneitate depinde de forma de organizare a producţiei: pe loturi, pe comenzi,
în flux, care impune un anumit grad de îmbinare, de înlănţuire în timp şi în spaţiu a operaţiilor
tehnologice.
Durata ciclului operativ se poate determina prin două metode: grafică şi analitică. Calculul analitic
se bazează pe folosirea unor relaţii de calcul deduse din reprezentarea grafică.
► Calculul duratei ciclului operativ în cazul organizării succesive a procesului de producţie:

n
ti
Dcos  N   (6.3)
i 1 Mi

unde: N - numărul de piese supuse operaţiei;

Mi - numărul locurilor de muncă.

► Calculul duratei ciclului operativ în cazul organizării paralele a procesului de producţie:

n
Dco p   ti  t max ( L  1) (6.4)
i 1

unde: tmax - durata operaţiei celei mai mari; L- numărul de piese din lot.

► Calculul duratei ciclului operativ în cazul organizării mixte a proceselor de producţie:

n n
Dcom   ti  t n ( L  1)   Dk / k 1 ; Dk / k 1  (ti  ti1 )  ( L  pa ) (6.5)
i 1 i 1

unde: tn - durata ultimei operaţii a ciclului;

Dk/k-1 - durata decalajului;
k - operaţia care începe cu decalaj;
k-1 - operaţia precedentă faţă de care se creează decalajul.
pa - mărimea lotului de transport.
6.3. Metode de reducere a duratei ciclului de producţie
Reducerea duratei ciclului de producţie are o importanţă economică deosebită întrucât, asigură
reducerea stocurilor de producţie neterminată şi conduce la îmbunătăţirea utilizării mijloacelor
circulante.
Reducerea duratei ciclului de producţie trebuie să fie îndreptată atât în direcţia reducerii perioadei
de producţie, cât şi în direcţia lichidării sau a reducerii la maximum a întreruperilor de orice fel.
Căile de reducere pot fi:
1. reducerea duratei operaţiilor tehnologice prin: modernizarea tehnologiilor de fabricaţie,
îmbunătăţirea organizării în timp şi spaţiu a proceselor de producţie, reutilare etc;
2. reducerea sau chiar eliminarea timpilor de pregătire- încheiere prin efectuarea acestor operaţii în
perioadele de întrerupere ( zilele nelucrătore sau în schimburile când nu se lucrează., introducere
metodei de prelucrare în grup etc.);
3. utilizarea unor mijloace mecanizate şi automatizate pentru realizarea operaţiilor de control tehnic de
calitate;
4. reducerea duratelor operaţiilor de transport intern prin optimizarea fluxurilor de transport, utilizarea
unor mijloace de transport cu viteze şi capacităţi sporite;
 3

5. reducerea duratelor proceselor naturale prin înlocuirea cu procese tehnologice avansate;

6. reducerea întreruperilor interoperaţii prin adoptarea unor măsuri de îmbunătăţire a organizării
producţiei( organizarea în flux a fabricaţiei).