Integrarea preşcolară este un proces de includere în grădiniţele de masă obişnuite, la

activităţile educative formale şi nonformale, a copiilor consideraţi ca având cerinţe educative

speciale. Considerând grădiniţa ca principala instanţă de socializare a copilului (familia fiind
considerată prima instanţă de socializare), integrarea preşcolară reprezintă o particularizare a
procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă
fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite
şi atitudini, a unor aptitudini şi capacităţi favorabile acestui proces. Cerinţele educative speciale
desemnează acele nevoi speciale faţă de educaţie care sunt suplimentare, dar şi complementare
obiectivelor generale ale educaţiei. Fără abordarea adecvată acestor cerinţe speciale nu se poate
vorbi de egalizarea şanselor de acces, participarea şi integrarea şcolară şi socială.

Educaţia integrată a copiilor cu CES urmăreşte dezvoltarea capacităţilor fizice şi psihice a

acestora care să-i apropie cat mai mult de copii normali; a implementării unor programe cu
caracter colectiv-recuperator, stimularea potenţialului restant ce permite dezvoltarea
compensatorie a unor funcţii menite să suplinească pe cele deficitare, crearea climatului afectiv
în vederea formării motivaţiei pentru activitate în general şi pentru învăţare în special, asigurarea
unui progres continuu în achiziţia comunicării; formarea unor abilităţi de socializare şi
relaţionare cu cei din jur; formarea de deprinderi cu caracter profesional şi de exercitare a unor
activităţi cotidiene; dezvoltarea comportamentelor adaptative şi a însuşirilor pozitive ale
personalităţilor care să faciliteze normalizarea deplină. Aşadar, este mereu necesară identificarea
celor mai bune metode pentru ca elevii cu CES să-şi menţină participarea activă la un nivel
optim pentru ca, în cadrul lecţiei, să nu intervină plictiseala,modificarea conţinuturilor învăţării
fiind un proces gradat şi anevoios, mai ales sub aspectul corelării instruirii cu restul elevilor
clasei.

Scopul activității:

 Dezvoltarea simţului tactil;

 Dezvoltarea atenției și a coordonării mișcărilor motorii fine;
 Coordonarea și dezvoltarea motricității grosiere;
  Dezvoltarea echilibrului
 Secvențierea cifrelor de la unu la cinci;
 Secvențierea cantității de la unu la cinci.
 Asociere cifră/număr – cantitate (1 – 5)
 Consolidarea cifrelor și a numerelor.
Se împarte grupa în grupuri mici de 4 copii. Fiecare grupă primește o „cutie senzoriala”
(img.1). Sarcinile în fiecare grupa vor fi împărțite, astfel, un copil o sa ghiceasca ce se află în
cutia senzorială fără sa se uite, altul o sa transporte obiectul, fructul sau leguma aflată în cutie
(daca aceasta este ghicită) spre copilul care se află la capatul liniei (galbenă/roșie/albastră/verde
etc.). la capatulu celalalt al liniei se află o cutie de aceeasi culoare cu linia pe care copilul o va
traversa (fără să calce pe lângă ea), transportând obiectul în cutie. Unul dintre copii va sta în fața
cutiei senzoriale, oferindu-i indicii celui care are ca sarcină să ghicească obiectul. De fiecare dată
când în cutie se află 5 obiecte, coechipierii își schimbă rolurile. Echipa care umple cutia cu
obiecte, câștigă competiția.
Bibliografie

Ghioc-Lupu Denisa Izabela, 2015 Terapia prin joc. Cum lucram cu copiii prescolari?

Hanganu, I., Raclarul,C., Jocuri pentru prescolari, Editura Aramis, Bucuresti, 2005

Img.1