Poluarea aerului

Poluarea este contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția
naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un
rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile
umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică
(produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu
germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).
Prezenţa în aerul atmosferic a acestor produşi cu putere de oxidare mare a creat posibilitatea de a folosi puterea oxidantă a aerului
ca indicator al impurificării aerului din centrele populate. Produşii eliminaţi de diferite surse în aerul atmosferic îşi scad treptat
concentraţia datorită fenomenului de autopurificare a aerului, care este compus din două procese: sedimentare şi diluare.

Sedimentarea reprezintă precipitarea pe sol a substanţelor de impurificare. Diluarea se înfăptuieşte în aer cu atât mai bine cu cât
produşii de impurificare difuzează mai puternic.

În mecanismul impurificării şi autoimpurificării aerului din centrele populate intervin nu numai sursele cu caracteristicile lor, ci şi
o sumă de alţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: factorii meteorologici, relieful, sistematizarea centrului populat, spaţiile
verzi şi suprafeţele acvatice.