TEORIA GENERALĂ A

DREPTULUI

Asist. univ. drd. Marius Sebastian STRIBLEA

SUPORT CURS
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE DREPT

TEORIA GENERALĂ A
DREPTULUI

Asist. univ. drd. Marius Sebastian STRIBLEA

- SUPORT CURS -
Anul I
Semestrul I

2012-2013
 Cuprins

CAPITOLUL I .............................................................................................. 1
TERMINOLOGIE INTRODUCTIVĂ. ...................................................... 1
CARACTERELE ŞI PRINCIPIILE GENERALE.................................... 1
ALE DREPTULUI........................................................................................ 1
SecŃiunea I ............................................................................................ 1
SENSURILE CUVÂNTULUI DREPT................................................ 1
1. Dreptul subiectiv.......................................................................................1
2. Dreptul obiectiv ........................................................................................1
3. Dreptul ca ştiinŃă.......................................................................................2
4. Dreptul ca artă...........................................................................................2
SecŃiunea II .......................................................................................... 2
CARACTERELE DREPTULUI .......................................................... 2
1. Caracterul normativ ..................................................................................2
2. Caracterul general şi permanent................................................................2
3. Caracterul obligatoriu şi sancŃionator .......................................................3
SecŃiunea III......................................................................................... 3
PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI................................ 3
1. Principiul asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului.....................3
2. Principiul libertăŃii şi egalităŃii..................................................................4
3. Principiul responsabilităŃii ........................................................................4
4. Principiile echităŃii şi justiŃiei....................................................................4
5. Principiul bunei – credinŃe ........................................................................4
CAPITOLUL II ........................................................................................... 5
DREPTUL ŞI STATUL................................................................................ 5
SecŃiunea I ............................................................................................ 5
DEFINIREA STATULUI .................................................................... 5
1. Elementele constitutive ale statului...........................................................5
A. Teritoriul.............................................................................................5
B. PopulaŃia .............................................................................................6
C. Puterea de stat (publică) ....................................................................6
2. FuncŃiile statului .......................................................................................7
SecŃiunea II .......................................................................................... 8
FORMA STATULUI............................................................................ 8
1. Forma de guvernământ .............................................................................8
2. Structura de stat ........................................................................................9
3. Regimul politic .......................................................................................10
SecŃiunea III....................................................................................... 11
 STATUL DE DREPT ........................................................................... 11
1. NoŃiune ...................................................................................................11
2. Caracteristici ...........................................................................................11
3. CondiŃiile de existenŃă.............................................................................12
CAPITOLUL III......................................................................................... 13
SISTEMUL DREPTULUI ......................................................................... 13
SecŃiunea I .......................................................................................... 13
CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI ................................. 13
SecŃiunea II ........................................................................................ 13
CRITERIILE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DREPTULUI 13
SecŃiunea III....................................................................................... 14
COMPONENTELE SISTEMULUI DREPTULUI......................... 14
SecŃiunea IV ....................................................................................... 15
DIVIZIUNILE GENERALE ALE DREPTULUI............................. 15
1. Drept intern şi drept internaŃional ........................................................15
2. Drept public şi drept privat ...................................................................15
3. Alte diviziuni ale dreptului ....................................................................16
SecŃiunea V......................................................................................... 17
RAMURILE DREPTULUI ROMÂNESC ACTUAL ........................ 17
SecŃiunea VI ....................................................................................... 22
MARI SISTEME CONTEMPORANE DE DREPT ......................... 22
1. Sistemul de drept romano-germanic ......................................................22
2. Sistemul de drept anglo-saxon ( common – law) ...................................24
3. Sistemul dreptului socialist ....................................................................25
4. Sisteme de drept religioase şi tradiŃionale..............................................26
CAPITOLUL IV ......................................................................................... 29
IZVOARELE DREPTULUI ...................................................................... 29
SecŃiunea I .......................................................................................... 29
CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI ................................... 29
SecŃiunea II ........................................................................................ 29
IZVOARELE FORMALE.................................................................. 29
CAPITOLUL V........................................................................................... 31
NORMA JURIDICĂ .................................................................................. 31
SecŃiunea I .......................................................................................... 31
CONCEPTUL DE NORMĂ JURIDICĂ ........................................... 31
SecŃiunea II ........................................................................................ 32
CARACTERELE NORMEI JURIDICE ........................................... 32
SecŃiunea III....................................................................................... 34
STRUCTURA NORMEI JURIDICE ................................................ 34
1. Structura logico-juridică (internă)..........................................................35
2. Structura tehnico-legislativă (externă) ....................................................41
 SecŃiunea IV ....................................................................................... 42
CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE .................................... 42
SecŃiunea V......................................................................................... 46
ACłIUNEA NORMELOR JURIDICE ............................................. 46
1. AcŃiunea normelor juridice în timp .........................................................46
2. AcŃiunea normelor juridice în spaŃiu.......................................................52
3. AcŃiunea normelor juridice asupra persoanelor.......................................53
CAPITOLUL VI ......................................................................................... 54
INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE....................................... 54
SecŃiunea I .......................................................................................... 54
NOłIUNEA ŞI SCOPUL INTERPRETĂRII NORMELOR
JURIDICE.......................................................................................... 54
SecŃiunea II ........................................................................................ 54
FORMELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE..... 54
1. Interpretarea oficială ...............................................................................54
2. Interpretarea neoficială ( facultativă sau doctrinară)...............................55
SecŃiunea III....................................................................................... 55
METODE DE INTERPRETARE NORMELOR JURIDICE........... 55
1. Metoda gramaticală.................................................................................55
2. Metoda istorică .......................................................................................56
3. Metoda sistematică..................................................................................56
4. Metoda logică .........................................................................................56
5. Metoda teleologică..................................................................................56
6. Analogia..................................................................................................56
SecŃiunea IV ....................................................................................... 57
REZULTATUL INTERPRETĂRII NORMELOR JURIDICE ........ 57
1. Interpretarea literală ................................................................................57
2. Interpretarea extensivă ............................................................................57
3. Interpretarea restrictivă ...........................................................................57
CAPITOLUL VII........................................................................................ 58
RAPORTUL JURIDIC .............................................................................. 58
SecŃiunea I........................................................................................... 58
NoŃiunea de raport juridic................................................................... 58
SecŃiunea II.......................................................................................... 58
Caracterele raportului juridic............................................................. 58
1. Caracterul social .....................................................................................58
2. Caracterul voliŃional................................................................................58
3. Caracterul valoric....................................................................................59
SecŃiunea III ........................................................................................ 59
Structura raportului juridic................................................................. 59
1. Subiectele raportului juridic....................................................................59
A. Persoana fizică .................................................................................59
B. Statul.................................................................................................60
 C. Organele statului ...............................................................................60
D. Persoana juridică...............................................................................60
2. ConŃinutul raportului juridic ...................................................................61
3. Obiectul raportului juridic.......................................................................61
SecŃiunea IV ........................................................................................ 61
DIFERITE CATEGORII DE RAPORTURI JURIDICE ...................... 61
CAPITOLUL VIII RĂSPUNDEREA JURIDICĂ................................. 62
SecŃiunea I .......................................................................................... 62
NOłIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ .................................. 62
SecŃiunea II ........................................................................................ 62
CONDIłIILE RĂSPUNDERII JURIDICE...................................... 62
1. Conduita ilicită........................................................................................62
2. Rezultatul vătămător. ..............................................................................63
3. VinovăŃia subiectului de drept ................................................................63
SecŃiunea III....................................................................................... 63
FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE.......................................... 63
1. Răspunderea penală ................................................................................64
2. Răspunderea contravenŃională ................................................................64
3. Răspunderea civilă ..................................................................................64
4. Răspunderea disciplinară ........................................................................64
BIBLIOGRAFIE......................................................................................... 66
 CAPITOLUL I

TERMINOLOGIE INTRODUCTIVĂ.
CARACTERELE ŞI PRINCIPIILE GENERALE
ALE DREPTULUI

SecŃiunea I

SENSURILE CUVÂNTULUI DREPT

1. Dreptul subiectiv
Într-un prim sens, prin drept se înŃelege prerogativa sau
posibilitatea participantului la raportul juridic de a face sau a nu face
ceva, ori de a pretinde altor subiecte de drept să i se dea ceva, inclusiv
posibilitatea acestuia de a apela la forŃa de constrângere a statului în
vederea respectării prerogativelor sale.
Astfel, dreptul apare ca o putere a subiectului, recunoscută de lege,
referitoare la conduita sa ori a altor persoane, putere ce este folosită în
vederea fructificării prerogativelor pe care i le conferă legea.
În acest caz, dreptul este legat de titularul lui, motiv pentru care se
numeşte subiectiv. Având în vedere faptul că acelaşi titular, în acelaşi
timp, se bucură de mai multe prerogative, doctrina foloseşte sintagma
drepturi subiective.
În funcŃie de conŃinutul lor economic, drepturile subiective se
împart în drepturi patrimoniale (ce pot fi evaluate în bani şi dintre
care cel mai important este dreptul de proprietate) şi drepturi personal
– nepatrimoniale (dreptul la viaŃă, la libertate, la liberă circulaŃie etc.).
2. Dreptul obiectiv
Într-un alt sens, cuvântul drept desemnează totalitatea normelor
juridice create sau recunoscute ca atare de stat.
Spre deosebire de dreptul subiectiv care se referă la prerogativa
unui anume subiect, dreptul obiectiv este alcătuit din norme juridice
impersonale, care nu se adresează unui subiect determinat.
Drepturile subiective sunt reglementate de dreptul obiectiv.
Dreptului obiectiv conŃine o anumită componentă numită drept
pozitiv, adică totalitatea normelor juridice în vigoare, la un moment
dat.
1
 3. Dreptul ca ştiinŃă
Dreptul face parte dintre ştiinŃele sociale.
În acest sens, regăsim cuvântul drept în formulări precum:
facultate de drept, curs de drept etc.

4. Dreptul ca artă
Dreptul constituie şi o artă.
Aceasta este în legătură cu tehnica juridică (competenŃa celor care
elaborează sau aplică dreptul).
Tehnica juridică are două componente: tehnica legislativă (arta de
a face legi) şi tehnica aplicării dreptului (folosirea textului de lege
abstract şi impersonal în vederea soluŃionării unei situaŃii concrete) .
Tehnica legislativă aparŃine puterii legislative. Ea prezintă o mare
importanŃă deoarece, cu cât este mai bine stăpânită de către organele
de stat ce au competenŃă legislativă, cu atât legile elaborate vor putea
răspunde mai bine necesităŃilor sociale care au determinat edictarea
lor.
Tehnica aplicării dreptului este folosită de către judecător,
procuror, avocat, notar public etc.

SecŃiunea II

CARACTERELE DREPTULUI

Dreptul prezintă trei caractere care îl disting de alte ştiinŃe sociale.

Acestea sunt: caracterul normativ, caracterul general şi permanent şi
caracterul obligatoriu şi sancŃionator.

1. Caracterul normativ
Dreptul are un caracter normativ, având menirea de a coordona
existenŃa omului în societate, urmărind păstrarea ordinii de drept prin
concilierea interesele individuale cu cele ale societăŃii.
Acest caracter este impus de structura dreptului care se prezintă ca
sumă de reguli de conduită obligatorii pentru subiectele de drept.

2. Caracterul general şi permanent

Caracterul general al dreptului decurge din faptul că norma nu are
în vedere un subiect determinat. Aceasta se aplică tuturor subiectelor
de drept între care se stabilesc raporturi juridice.

2
 Legea se aplică permanent, fără întrerupere, pe toată durata cât este
în vigoare, tuturor situaŃiilor pe care le vizează.
În situaŃii similare, toate subiectele de drept sunt trate egal de către
lege (art. 16 alin. 1 din ConstituŃie).

3. Caracterul obligatoriu şi sancŃionator

Regulile de conduită formulate de către drept sunt obligatorii
pentru toate subiectele.
De asemenea, cunoaşterea normelor legale este obligatorie, în acest
sens operând o prezumŃie absolută, ce nu poate fi infirmată în nici un
mod.
Nimeni nu poate să se apere de sancŃiunea pe care o prevede legea
în caz de nerespectare a sa invocând necunoaşterea regulii (Nemo
censetur ignorare legem).
Subiectul care nu respectă norma de drept va fi constrâns în acest
sens de forŃa coercitivă a statului. Tot odată, i se va aplica o sancŃiune
ce diferă în funcŃie de ramura de drept din care face parte norma
încălcată.
Există sancŃiuni penale (amendă şi închisoare), sancŃiuni
contravenŃionale (amenzile contravenŃionale), sancŃiuni civile
(despăgubiri pentru prejudicii, nulitatea actelor juridice îndeplinite cu
încălcarea condiŃiilor legale etc.), sancŃiuni de dreptul muncii
(avertisment, reducerea salariului, desfacerea contractului de muncă).

SecŃiunea III

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

Principiile generale ale dreptului sunt: principiul asigurării

bazelor legale de funcŃionare a statului, principiul libertăŃii şi
egalităŃii, principiul responsabilităŃii, principiile echităŃii şi justiŃiei,
principiul bunei – credinŃe.

1. Principiul asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului

Conform acestui principiul, dreptul constituie premisa existenŃei
statului.
Statul de drept este organizat în conformitate cu principiul
legalităŃii. Aceasta implică legitimitatea puterii, dar şi recunoaşterea
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale tuturor cetăŃenilor.

3
 2. Principiul libertăŃii şi egalităŃii
Libertatea şi egalitatea cetăŃenilor reprezintă valori fundamentale
în orice stat de drept. Aceste drepturi fundamentate sunt consfinŃite de
ConstituŃie.
Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din ConstituŃia României, „cetăŃenii
sunt egali în faŃa legii”. De asemenea, conform art. 23 alin. 1,
„libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile”.

3. Principiul responsabilităŃii
Responsabilitatea conduce la asumarea de către subiectul de drept
a consecinŃelor acŃiunii sale. Ea este consecinŃa libertăŃii de care se
bucură indivizii.

4. Principiile echităŃii şi justiŃiei

Echitatea (lat. aequitas) şi justiŃia sunt valori complementare
dreptului, implicând valori morale esenŃiale.

5. Principiul bunei – credinŃe

Buna - credinŃa este un principiu general al dreptului.
ObligaŃia exercitării cu bună - credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor
este prevăzută de ConstituŃie (art. 57).
Potrivit legii fundamentale, titularul unui drept trebuie să-l exercite
astfel încât să nu aducă atingere intereselor legitime ale celorlalte
subiecte de drept.

4
 CAPITOLUL II
DREPTUL ŞI STATUL

SecŃiunea I

DEFINIREA STATULUI

Statul reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă instituŃie a

societăŃii politice. El a apărut în urmă cu aproximativ 6.000 de ani în
Orientul antic.
Statul este acea entitate politică constituită dintr-un teritoriu
delimitat de frontiere, dintr-o populaŃie şi dintr-o putere
instituŃionalizată.
NoŃiunea de stat poate avea şi alte înŃelesuri, printre care:
a. putere politică centrală, diferită de cea a colectivităŃilor locale
(judeŃele, oraşele, comunele);
b. ansamblul guvernanŃilor;
c. o formă de societate, de viaŃă în comun, o anumită manieră de a
fi a colectivităŃilor umane.

1. Elementele constitutive ale statului

Elementele constitutive ale statului sunt: (a) teritoriul, (b)
populaŃia şi (c) puterea de stat.

A. Teritoriul
Teritoriul este elementul fundamental al statului care, în mod
tradiŃional, este reprezentat de spaŃiul cuprins între frontierele
acestuia. În fapt, teritoriul nu se rezumă la delimitarea unei suprafeŃe
terestre, bidimensionale, ci este un spaŃiu tridimensional din care fac
parte întinderea de pământ şi ape delimitată de frontiere, subsolul,
precum şi spaŃiul aerian.
Conform art. 142 din Codul penal, teritoriul României se compune
din “întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu
subsolul şi spaŃiul aerian, precum şi marea teritorială, cu solul,
subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia”.

5
 În limitele acestui teritoriu se organizează statul şi unităŃile
administrativ-teritoriale care îl compun. De asemenea, în acelaşi
spaŃiu se exercită puterea publică, suveranitatea statului.
Teritoriul se caracterizează prin faptul că nu poate fi înstrăinat
(conform art. 3 alin. 1 din ConstituŃie “teritoriul României este
inalienabil”, frontierele sale fiind stabilite prin lege organică).
Totodată, teritoriul este indivizibil, consecinŃă a caracterului său unitar
(art. 1 alin. 1 din ConstituŃie).

B. PopulaŃia
Un alt element al statului este populaŃia, ea desemnând, în general,
o colectivitate.
Acest element a fost exprimat în doctrină prin mai multe noŃiuni, şi
anume: societate, popor sau naŃiune.
Prin societate, termenul cel mai des uzitat, vom înŃelege populaŃia
aflată sub un anumit raport relaŃional şi instituŃional, pe un anumit
teritoriu.
Poporul are ca liant între indivizi continuitatea de limbă, de origine
etnică, de cultură etc.
În sfârşit, prin naŃiune se înŃelege o comunitate umană delimitată
teritorial şi politic de altele, ai cărei membri manifestă loialitate faŃă
de stat, având conştiinŃa apartenenŃei la aceeaşi colectivitate,
prezentând ca atribute principale identitatea, independenŃa şi
coeziunea.
Între stat şi oricare dintre indivizii care alcătuiesc populaŃia se
stabileşte o legătură specifică, constând în drepturi şi obligaŃii
reciproce. Această legătură politică se numeşte cetăŃenie.

C. Puterea de stat (publică)

Al treilea element al statului este puterea de stat, numită şi putere
publică sau forŃă publică. Aceasta are rolul de a asigura unitatea
politică şi juridică a statului, fiind caracterizată prin posibilitatea de a
comanda, de a da ordine, precum şi prin obligaŃia celor care le-au
primit de a le respecta.
Trăsăturile puterii de stat sunt următoarele:
a. este o putere politică ce are o sferă largă de aplicare şi agenŃi
specializaŃi care o realizează;
b. este o putere instituŃionalizată, prin aceasta înŃelegându-se
faptul că ea aparŃine statului ca instituŃie politico-juridică, iar cei care
o deŃin acŃionează în numele său şi în baza legii. InstituŃiile (organele)

6
fundamentale ale statului, numite de ConstituŃie (în titlul III)
“autorităŃi publice” sunt: (1) Parlamentul, unica autoritate
legiuitoare a Ńării, organul de reprezentare suprem al poporului român;
(2) Executivul, alcătuit din Preşedintele Ńării şi din Guvern şi (3)
Autoritatea judecătorească, compusă din Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie şi celelalte instanŃe judecătoreşti, precum şi din Consiliul
Superior al Magistraturii şi Ministerul Public, organe de stat ce au
sarcina de a aplica legea în cazul litigiilor apărute şi de a sancŃiona pe
cei care se abat de la respectarea normelor juridice;
c. este o putere de comandă ce instituie norme obligatorii;
d. este o putere unică care deŃine dreptul exclusiv de a exercita,
prin organele abilitate, constrângerea legitimă.
Din această ultimă trăsătură a puterii publice decurge o
caracteristică fundamentală a statului, şi anume suveranitatea.
Suveranitatea semnifică autoritatea supremă cu care statul este
învestit şi înseamnă dreptul puterii publice de a conduce societatea, de
a nu recunoaşte nici o putere deasupra ei în cadrul statului, precum şi
independenŃa statului în raport cu alte state cu care acesta stabileşte
raporturi.
Suveranitatea statului este compusă din două elemente, unul intern
(competenŃa exclusivă asupra teritoriului, concretizată în elaborarea
unor acte normative generale obligatorii şi inexistenŃa unei alte puteri
sociale superioare) şi altul extern (independenŃa în raporturile cu alte
state, nesupunerea faŃă de alte puteri, excluderea oricărui amestec din
exterior).

2. FuncŃiile statului
NoŃiunea de funcŃii ale statului se referă la direcŃiile principale de
acŃiune ale statului în vederea organizării şi realizării activităŃii
fundamentale specifice, la care participă toate instituŃiile abilitate.
FuncŃiile statului pot fi: (a) interne sau (b) externe.
a. FuncŃiile interne sunt:
1. funcŃia politico-juridică - de asigurare a conducerii sociale, pe
baza legilor şi de a construi un cadru de drept care să garanteze
oricărui individ respectarea drepturilor şi a libertăŃilor fundamentale
de care se bucură;
2. funcŃia de asigurare a ordinii de drept - de apărare a
colectivităŃii, precum şi a oricărui individ împotriva fenomenelor
antisociale;

7
 3. funcŃia social-economică – de asigurare a dezvoltării
economice, a progresului tehnic şi a creşterii nivelului de trai al
populaŃiei. Această funcŃie acŃionează diferit de la un stat la altul şi
vizează politica fiscală, combaterea şomajului, a inflaŃiei şi a sărăciei.
b. FuncŃiile externe sunt:
1. funcŃia de stabilire şi dezvoltare a relaŃiilor cu alte state sau
organizaŃii internaŃionale;
2. funcŃia de participare la activitatea organismelor
internaŃionale din care statul face parte (O.N.U., O.S.C.E.,
Parlamentul European etc.) în vederea rezolvării propriilor probleme
cât şi a chestiunilor internaŃionale.

SecŃiunea II

FORMA STATULUI

În legătură cu forma statului interesează trei concepte şi anume: (1)

forma de guvernământ, (2) structura de stat şi (3) regimul politic.

1. Forma de guvernământ
Forma de guvernământ se referă la crearea, organizarea şi
exercitarea puterii de stat prin intermediul organelor supreme ale
acesteia, precum şi la împărŃirea atribuŃiilor între respectivele organe.
Din punct de vedere al formei de guvernământ, statele se împart în:
(a) republici şi (b) monarhii.
a. În cadrul republicii, şeful statului (preşedinte) este ales de
parlament sau direct de către popor, pentru o perioadă limitată (de
regulă, 4 ani).
Conform art. 1 alin 2 din legea fundamentală, “forma de
guvernământ a statului român este republica”. De asemenea, în
România, conform art. 81 alin. 1 din ConstituŃie, preşedintele este
ales prin “vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”. După
revizuirea legii fundamentale prin Legea nr. 429/2003, mandatul
preşedintelui are o durată de 5 ani (art. 83 alin. 1).
La rândul lor, republicile pot fi parlamentare sau prezidenŃiale.
În republicile parlamentare (Germania, Italia) rolul cel mai
important în exercitarea puterii de stat revine parlamentului,
preşedintele având o poziŃie secundară. În republicile prezidenŃiale

8
(S.U.A., Rusia) şeful statului (preşedintele) are atribute sporite faŃă de
parlament în cadrul exercitării puterii.
Uneori se vorbeşte şi despre o a treia formă de republică, cea
semiprezidenŃială, în care raportul dintre atribuŃiile preşedintelui şi
cele ale parlamentului este sensibil egal.
b. Monarhia constituie aceea formă de guvernământ în care şeful
statului (monarhul – rege, împărat) nu este ales de popor sau de
parlament, el ocupând această poziŃie prin succesiune la tron sau, mai
rar, prin numire pe viaŃă.
Monarhiile pot fi constituŃionale sau absolutiste.
Monarhiile constituŃionale (Regatul Unit al Marii Britanii şi al
Irlandei de Nord, Spania, Danemarca) se caracterizează prin faptul că
monarhului îi revin atribuŃii restrânse, uneori chiar simbolice, rolul cel
mai important fiind jucat de parlament.
În monarhiile absolutiste se acordă puteri largi monarhului, uneori
discreŃionare, iar celelalte instituŃii ale statului, deşi există, au atribuŃii
restrânse, nesemnificative.

2. Structura de stat
Structura de stat reprezintă modul în care se organizează puterea
de stat şi entităŃile statale existente pe teritoriul unui stat, precum şi
relaŃiile ce se stabilesc între ele.
Sub acest aspect statul poate fi: (a) unitar (simplu) sau (b)
federativ (complex, compus).
a. Statul unitar se distinge prin următoarele caracteristici:
- are o singură constituŃie;
- are doar un rând de organe supreme care îşi exercită competenŃa
pe întregul teritoriu;
- întreaga populaŃie are o singură cetăŃenie;
- este subiect distinct de drept internaŃional, participând în această
calitate la viaŃa internaŃională.
b. Statul federativ se defineşte prin următoarele elemente:
- este alcătuit din două sau mai multe state membre (federate);
- statele componente transferă unele din atributele suveranităŃii lor
în favoarea statului federativ, în limitele şi modurile prevăzute în
constituŃia federală;
- există o legislaŃie comună, unică, la nivelul statului federal, dar şi
legislaŃii proprii fiecărui stat federat în parte, acestea din urmă
trebuind să o respecte pe cea dintâi;

9
 - există organe legiuitoare, administrative şi judiciare atât la
nivel central (federal), cât şi la nivelul fiecărui stat federat;
- populaŃia are două cetăŃenii, una a statului federativ, cealaltă a
statului federat;
- subiect de drept internaŃional este doar statul federativ, el
participând şi la viaŃa internaŃională.
Statul federativ nu trebuie confundat cu asociaŃiile de state care,
deşi se aseamănă cu acesta din multe puncte de vedere, se deosebesc
prin faptul că ele nu dau naştere unui stat nou, distinct de statele
componente.
Principalele forme de asociere a statelor sunt: confederaŃia,
uniunea reală şi uniunea personală.
ConfederaŃia este alcătuită din două sau mai multe state asociate
care îşi unifică legislaŃia şi care îşi creează anumite organe comune,
păstrându-şi însă suveranitatea şi calitatea de subiect distinct de drept
internaŃional.
Uniunea reală este asocierea a două sau mai multe state ce au un
monarh comun şi care îşi creează unele organe comune.
Uniunea personală constă în asocierea a două sau mai multe state
datorită existenŃei unui şef de stat comun (monarh), statele membre
păstrându-şi întreaga suveranitate.
3. Regimul politic
Regimul politic reprezintă totalitatea metodelor şi mijloacelor prin
care puterea politică conduce societatea. Acest concept vizează
raporturile instituite între stat şi individ în ceea ce priveşte respectarea
drepturilor subiective ale celui din urmă.
Din această perspectivă, regimurile politice se pot împărŃi în: (a)
regimuri democratice şi (b) regimuri totalitare (dictatoriale sau
autoritare).
În cadrul regimurilor democratice operează principiul
reprezentativităŃii. Puterea de stat are ca fundament pluralismul
politic şi se manifestă în baza şi în limitele legii, cu respectarea
drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului.
În regimurile totalitare, puterea de stat se exprimă prin mijloace
dictatoriale, autoritare, statul rezervându-şi un rol dominant în
societate, intervenind în toate domeniile existenŃei sociale, chiar şi în
viaŃa privată a individului. În asemenea regimuri nu există pluralism
politic (prin urmare nici opoziŃie), principiul separaŃiei puterilor în stat
este încălcat, iar drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului nu se
respectă.

10
 SecŃiunea III

STATUL DE DREPT

1. NoŃiune
Într-o definiŃie simplă, în zilele noastre, prin stat de drept
înŃelegem acel stat democratic şi social, care se înfiinŃează şi
funcŃionează în baza şi cu respectarea strictă a legii, în care drepturile
şi libertăŃile fundamentale ale omului sunt garantate.
Conceptul de stat de drept este însă unul complex, care a evoluat în
timp.
Statul de drept îşi are originea în lucrările filosofului german
Immanuel Kant care aprecia că statul are ca scop doar ocrotirea
dreptului şi garantarea libertăŃii, el neavând atribuŃii în legătură cu
binele general, cu fericirea, cu nivelul de trai sau cel cultural al
oamenilor. Singura preocupare a statului imaginat de Kant trebuia să
fie asigurarea aplicării dreptului şi împiedicarea încălcării acestuia .
Continuatorii ideilor lui Kant afirmau că doar statele care există
pentru realizarea justiŃiei pot fi legitimate ca state de drept.
Ulterior, alŃi filosofi au sintetizat conceptul statului de drept în trei
principii: (1) accesul la putere se face prin vot popular, liber exprimat,
(2) exercitarea puterii se realizează în baza legii şi (3) puterea
izvorăşte din voinŃa suverană şi liber exprimată a poporului.
Conform lui Hans Kelsen, statul de drept există într-o formă
independentă de lege, are misiunea de a crea dreptul, iar mai apoi, de a
i se supune în mod deliberat.
Prin urmare, statul de drept asigură supremaŃia ConstituŃiei şi
domnia legilor, dar acestea trebuie să fie conforme cu ideea de justiŃie
şi cu echitatea, fiind expresia voinŃei întregii societăŃi.
ConstituŃia României, în art. 1 alin. 3 decretează că România este
“stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, libera dezvoltare a personalităŃii
umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme (…)
şi sunt garantate”.

2. Caracteristici
În sinteză, statul de drept contemporan se caracterizează prin
următoarele trăsături:
- este fundamentat pe supremaŃia legii;
11
 - are la bază existenŃa unui cadru democratic;
-accesul la putere se face prin vot liber exprimat de către populaŃie;
- puterea de stat este subordonată legii;
- puterea se structurează piramidal şi se difuzează unui număr mare
de organisme;
- garantarea pluralismului politic;
- limitarea fiecăreia dintre cele trei puteri (legislativă, executivă şi
judecătorească) prin celelalte două;
- independenŃa totală a justiŃiei;
- recunoaşterea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
ale omului;
- participarea cetăŃenilor la exercitarea puterii.

3. CondiŃiile de existenŃă
Pentru existenŃa statului de drept sunt necesare următoarele
condiŃii:
- autonomia statului de drept şi întărirea organizării juridice a
statului;
- guvernarea care se realizează prin lege şi care este subordonată
acesteia;
- promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
ale omului;
- stabilirea suveranităŃii externe a naŃiunilor;
- subordonarea statului unei stricte reglementări juridice.

12
 CAPITOLUL III

SISTEMUL DREPTULUI

SecŃiunea I

CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI

Dreptul prezintă un caracter sistematic. Numeroasele reguli

juridice existente în societate nu se înfăŃişează sub forma unei alăturări
întâmplătoare. Ele sunt ordonate într-un sistem coerent, organizat şi
logic. Acesta nu reprezintă suma elementelor componente, ci un
ansamblu de norme şi instituŃii aflate în permanentă interacŃiune.
Prin sistem al dreptului se înŃelege modul de organizare a
dreptului, a normelor juridice ce îl compun, în cadrul instituŃiilor
juridice şi al ramurilor de drept.
În doctrină se face deosebirea între sistemul dreptului şi alte
noŃiuni din sfera existenŃei juridice a societăŃii, precum sistemul
legislaŃiei (legislaŃia unei Ńări, sumă a actelor normative) şi sistemul
juridic (ordinea de drept în general, privită ca fundamentala
caracteristică a unei comunităŃi).
Sistemul dreptului se caracterizează prin complementaritatea
ramurilor de drept care îl compun, prin relativitate şi permeabilitate,
precum şi printr-o continuă diferenŃiere a ramurilor sale.

SecŃiunea II

CRITERIILE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI

DREPTULUI

Criteriile de constituire a sistemului dreptului sunt: (a) obiectul

reglementării juridice, (b) metoda reglementării şi (c) principiile
dreptului (sau ale ramurii de drept).

a. Obiectul reglementării juridice îl constituie sfera relaŃiilor

sociale avute în vedere de norma juridică.
13
 b. Metoda de reglementare este exprimată printr-o multitudine de
modalităŃi de normare a conduitei umane şi constituie un criteriu
subiectiv de influenŃare a sistemului dreptului. Caracterul subiectiv al
acestui criteriu este dat de faptul că modul de reglementare a conduitei
umane diferă în funcŃie de interesele pe care le reprezintă forŃa politică
ce se află la conducerea societăŃii.
Această metodă poate fi autoritară sau autonomă.
De asemenea, metoda poate fi analitică (descompune un cadru
complex în elementele sale fundamentale) sau sintetică (pleacă de la o
sumă de elemente primare şi creează un cadru general şi abstract).
Tot din această perspectivă se are în vedere şi poziŃia subiectelor în
cadrul raportului juridic specific fiecărei ramuri de drept.
c. Principiile dreptului (sau ale ramurii) contribuie şi ele la
crearea sistemului dreptului prin localizarea normelor într-o ramură
sau alta.

SecŃiunea III

COMPONENTELE SISTEMULUI DREPTULUI

Componentele (elementele) de sistem ale dreptului sunt: (a) norma

juridică, (b) instituŃia juridică şi (c) ramura de drept.

a. Norma juridică reprezintă componenta de bază, ireductibilă, a

sistemului dreptului. Ea constă într-o regulă de conduită, instituită sau
recunoscută de către stat, a cărei respectare este asigurată în caz de
nevoie prin forŃa de constrângere a statului.
Acest element prezintă o anumită structură internă, alcătuită
din trei părŃi: ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea.

b. InstituŃia juridică constituie acel set de reguli juridice care

reglementează un număr de relaŃii sociale din aceeaşi categorie,
grupate în jurul unei valori sociale centrale şi care naşte o sferă
distinctă de raporturi juridice.
InstituŃia juridică este alcătuită din mai multe norme juridice.
Astfel, normele care reglementează modul în care se transmite
moştenirea formează instituŃia succesiunilor, cele care reglementează
proprietatea alcătuiesc instituŃia dreptului de proprietate, cele care au
în vedere contractele dau naştere instituŃiei contractelor etc.

14
 NoŃiunea de instituŃie juridică apare ca similară cu aceea de statut
juridic sau regim juridic.
În majoritatea cazurilor, instituŃiile juridice grupează norme de
drept corespunzând unei singure ramuri.
Uneori, instituŃiile juridice pot reuni norme de drept din cadrul mai
multor ramuri. De exemplu, instituŃia contenciosului – administrativ
reuneşte reguli din sfera dreptului administrativ, a dreptului procesual
civil, a dreptului civil, precum şi din sfera organizării judecătoreşti.

c. Ramura de drept este un ansamblu de norme şi instituŃii

juridice, strâns legate între ele prin obiectul comun al reglementării,
prin metoda folosită în normarea relaŃiilor sociale şi prin intermediul
principiilor care stau la baza lor.
Ea constituie cea mai complexă subdiviziune a unui sistem de
drept naŃional, acesta din urmă fiind alcătuit din mai multe ramuri.
Ramurile de drept nu există izolat, ci sunt în continuă interacŃiune
unele cu altele, influenŃându-se reciproc.
Uneori, mai multe instituŃii juridice pot da naştere unei subramuri
de drept. Astfel, în cadrul ramurii dreptului comercial se distinge
dreptul maritim, subramură de drept alcătuită din normele juridice şi
instituŃiile de drept care reglementează transportul maritim.

SecŃiunea IV

DIVIZIUNILE GENERALE ALE DREPTULUI

În funcŃie de mai multe criterii, dreptul se împarte în:

1. Drept intern şi drept internaŃional

După cum regulile de drept se aplică doar statului care le-a
elaborat, pe teritoriul acestuia, sau ele au efect şi dincolo de limitele
teritoriului statului, în raporturile dintre state ori dintre particulari din
state diferite, dreptul se împarte în intern (naŃional) şi extern
(internaŃional).

2. Drept public şi drept privat

După cum interesul avut în vedere de norma juridică este unul
public sau particular, dreptul se divide în public şi privat. Aceasta este
împărŃirea clasică a dreptului şi, totodată, cea mai importantă.

15
 De exemplu, o regulă juridică ce are în vedere organizarea
puterilor statului se situează în dreptul public, iar una referitoare la
încheierea unui contract se plasează în dreptul privat.
O asemenea diviziune era cunoscută încă din dreptul roman, legile
putând fi regăsite fie în jus publicum, fie în jus privatum. Totuşi, acea
împărŃire nu corespunde integral distincŃie de astăzi.
În cadrul dreptului privat se diferenŃiază ca principală componentă
dreptul civil care, de altfel, constituie dreptul comun în acest
domeniu. În acest sens, regulile fiecăreia dintre celelalte componente
(de exemplu, cele ale dreptul comercial) se completează, atunci când
este cazul, cu cele ale dreptului civil.
Din sfera dreptului public se detaşează normele dreptului
constituŃional care reprezintă dreptul comun în materie.
În doctrină s-a apreciat că datorită strânsei legături dintre dreptul
public şi cel privat, precum şi a atenuării diferenŃelor dintre acestea, s-
a format şi un drept mixt, alcătuit din ramuri precum dreptul funciar
ori dreptul afacerilor.
Conform Şcolii normativiste a dreptului (care îl are ca principal
reprezentant pe Hans Kelsen), distincŃia dintre dreptul public şi cel
privat nu prezintă importanŃă practică. Mai utilă ar fi ierarhizarea
regulilor juridice în funcŃie de importanŃa lor.

3. Alte diviziuni ale dreptului

Dreptul se mai poate împărŃi în:
- drept pozitiv (drept scris, alcătuit din totalitatea normelor juridice
în vigoare într-un stat, la un anumit moment) şi drept natural (un
drept nescris, care este compus dintr-un număr de principii superioare
ce constituie sursă de inspiraŃie pentru dreptul pozitiv, care garantează
drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi care se distinge prin
faptul că nu este dublat de nici un fel de constrângere socială);
- drept determinator (alcătuit din normele juridice care determină
ce anume urmează să facă subiectele de drept) şi drept sancŃionator
(compus din regulile juridice care se referă la sancŃiunile aplicabile
subiectelor de drept ce nu se conformează dreptului determinator).

16
 SecŃiunea V

RAMURILE DREPTULUI ROMÂNESC ACTUAL

Ramurile dreptului românesc actual sunt: dreptul civil, dreptul

comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil,
dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul constituŃional, dreptul
administrativ, dreptul financiar, dreptul internaŃional public, dreptul
internaŃional privat.
Aceste ramuri sunt grupate în cele două mari diviziuni ale
dreptului intern, dreptul public şi dreptul privat, precum şi în dreptul
internaŃional.

a. Dreptul public este format din ansamblul normelor juridice care

privesc organizarea statului şi raporturile dintre indivizi şi stat. În
cadrul dreptului public se regăsesc următoarele ramuri de drept: (1)
dreptul constituŃional, (2) dreptul administrativ, (3) dreptul penal, (4)
dreptul procesual penal şi (5) dreptul financiar.

Dreptul constituŃional este alcătuit din normele juridice care

stabilesc principiile generale de organizare socială, economică şi
politică a statului, din normele ce reglementează drepturile, libertăŃile
şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor, din cele care legiferează
organizarea şi funcŃionarea autorităŃilor statului (Parlamentul,
Preşedintele, Guvernul şi autorităŃile publice locale, Autoritatea
judecătorească), dar şi împărŃirea atribuŃiilor acestora, precum şi din
normele care vizează funcŃionarea altor instituŃii fundamentale ale
statului (Curtea de Conturi, Curtea ConstituŃională şi Avocatul
Poporului).
Izvorul ramurii este ConstituŃia României din 1991, modificată şi
completată prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României nr.
429/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 758 din 29
octombrie 2003, Partea I).

Dreptul administrativ cuprinde regulile de drept în legătură cu

organizarea şi funcŃionarea administraŃiei publice centrale şi locale,
cele legate de funcŃiile publice, precum şi cele privind raporturile
dintre administraŃie şi cetăŃeni.

17
 Principalele izvoare ale dreptului administrativ sunt: ConstituŃia
României din 1991, revizuită, Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 448 din 24 noiembrie 1998, Partea
I), Legea nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale (publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001, Partea I),
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
(publicată în Monitorul Oficial al României nr. 373 din 10 iulie 2001,
Partea I), Legea nr. 52/2003 privind transparenŃa decizională în
administraŃia publică (publicată în Monitorul Oficial al României nr.
70 din 3 februarie 2003, Partea I), Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităŃilor administraŃiei publice locale (publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 271 din 29 martie 2004, Partea I), Legea nr.
340/2004 privind instituŃia prefectului (publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 658 din 21 iulie 2004, Partea I).

Dreptul penal se compune din normele care arată ce fapte

antisociale sunt considerate infracŃiuni, care este răspunderea celor ce
săvârşesc infracŃiuni, precum şi pedepsele ce se aplică infractorilor.
Această ramură are sarcina de apăra cele mai importante valori
sociale (suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea
statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia, proprietatea,
precum şi întreaga ordine de drept).
Principalul izvor al dreptului penal îl constituie Codul Penal din
anul 1968, cu modificările şi completările ulterioare.
Această ramură are şi numeroase alte izvoare (legi speciale) printre
care amintim: Legea nr. 87/1994, republicată, pentru combaterea
evaziunii fiscale (Monitorul Oficial al României nr. 545 din 29 iulie
2003, Partea I), Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancŃionarea faptelor de corupŃie (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 219 din 18 mai 2000, Partea I), Legea nr. 143/2000
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 362 din 3 august 2000, Partea I),
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 11
decembrie 2001, Partea I), Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancŃionarea spălării banilor (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 904 din 12 decembrie 2002, Partea I) şi Legea nr.
39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate

18
(publicată în Monitorul Oficial al României nr. 50 din 29 ianuarie
2003, Partea I).

Dreptul procesual penal cuprinde regulile juridice care

organizează procesul penal şi care arată organele statului cu atribuŃii
în acest domeniu, acŃiunile sau procedurile ce trebuie realizate în
vederea descoperirii infracŃiunilor şi tragerii la răspundere penală a
celor care le-au săvârşit, precum şi drepturile şi obligaŃiile pe care le
au părŃile ce participă la proces.
Izvorul de drept specific ramurii este Codul de Procedură Penală
din 1968, cu modificările şi completările ulterioare. La acesta se
adaugă Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare (publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 591 din 1 iulie 2004, Partea I).

Dreptul financiar include regulile de drept ce reglementează

activitatea financiară a statului, constând în modul de constituire şi
utilizare a bugetului de stat, organizarea şi funcŃionarea instituŃiilor
financiare, drepturile şi obligaŃiile în domeniu ale cetăŃenilor şi ale
statului.
Printre izvoarele dreptului financiar enumerăm: Legea nr.
571/2003 privind Codul Fiscal (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 927 din 23 decembrie 2003, Partea I), Legea nr.
174/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 465 din 25 mai 2004, Partea I), Legea nr. 358/2003
pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 39/2003
privind procedurile de administrare a creanŃelor bugetelor locale
(publicată în Monitorul Oficial al României nr. 530 din 23 iulie 2003,
Partea I) şi Legea nr. 108/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei de
UrgenŃă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanŃele publice locale
(publicată în Monitorul Oficial al României nr. 336 din 16 aprilie
2004, Partea I).
b. Dreptul privat este alcătuit din ansamblul normelor juridice ce
reglementează relaŃiile patrimoniale şi personal – nepatrimoniale la
care participă particularii. În cadrul dreptului privat se găsesc
următoarele ramuri: (1) dreptul civil, (2) dreptul comercial, (3) dreptul
familiei, (4) dreptul muncii şi (5) dreptul procesual civil.
Dreptul civil cuprinde normele juridice ce reglementează
raporturile patrimoniale în care părŃile sunt pe poziŃie de egalitate. Tot

19
în sfera dreptului civil intră şi normele de drept referitoare la relaŃiile
personal – nepatrimoniale ce au în vedere persoana şi identificarea ei
(nume sau denumire, domiciliu, reşedinŃă sau sediu, stare civilă etc).
Cel mai important izvor al ramurii este Codul Civil din 1864, cu
modificările ulterioare.
De asemenea, sunt izvoare ale dreptului civil şi acte normative
precum: Legea nr. 319/1944 pentru dreptul succesoral al soŃului
supravieŃuitor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 133 din
10 iunie 1944), Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi
juridice (publicat în Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 8 din 30 iulie
1954), Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului
Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice
(publicat în Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 32 din 31 ianuarie 1954),
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă (publicat în
Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 11 din 10 iulie 1960), Legea nr.
18/1991 a fondului funciar, republicată (Monitorul Oficial al
României nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Partea I), Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru
realizarea construcŃiilor, republicată (Monitorul Oficial al României
nr. 933 din 13 octombrie 2004, Partea I), Legea nr. 16/1994 a
arendării (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 91 din 7
aprilie 1994, Partea I), Legea nr. 105/1996 privind evidenŃa populaŃiei
şi cartea de identitate (publicată în Monitorul Oficial al României nr.
237 din 30 septembrie 1996, Partea I), Legea nr. 190/1999 privind
creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare (publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 611 din 14 decembrie 1999, Partea I) şi Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi forestiere (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 8 din 12 ianuarie 2000, Partea I).

Dreptul comercial se ocupă de regulile care normează raporturile

dintre comercianŃi (persoane fizice sau persoane juridice), precum şi
actele şi faptele de comerŃ.
Cel mai vechi izvor în vigoare este Codul Comercial de la 1887,
cu modificările ulterioare.
De asemenea, sunt izvoare de drept comercial, printre altele: Legea
nr. 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată (Monitorul
Oficial al României nr. 49 din 4 februarie 1998, Partea I), Legea nr.
31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată (Monitorul Oficial
al României nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, Partea I), Legea nr.

20
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului,
republicată (Monitorul Oficial al României nr. 608 din 13 decembrie
1998, Partea I), cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
365/2002 privind comerŃul electronic (publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 483 din 5 iulie 2002, Partea I) şi Legea nr. 296/2004
privind Codul Consumului (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 593 din 1 iulie 2004, Partea I).

Dreptul familiei include normele de drept care se referă la relaŃiile

patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite în cadrul familiei, între soŃi,
precum şi între părinŃi şi copii.
Cel mai important izvor este Codul Familiei din 1954, cu
modificările şi completările ulterioare. La acesta se adaugă şi alte legi
speciale, cum ar fi Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de
UrgenŃă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopŃie (publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 168 din 29 aprilie 1998, Partea I).

Dreptul muncii este alcătuit din regulile juridice aplicabile în

relaŃiile stabilite între angajaŃi şi patroni, cu ocazia încheierii,
executării sau încetării contractului de muncă. Această ramură
stabileşte drepturile şi obligaŃiile celor două părŃi ale contractului de
muncă, disciplina muncii, timpul de lucru şi cel de odihnă, jurisdicŃia
muncii, răspunderea materială şi disciplinară, protecŃia şi securitatea
muncii.
Izvorul ramurii este Codul Muncii din 2003 (publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 72 din 5 februarie 2003, Partea I).

Dreptul procesual civil reuneşte toate normele de drept care

organizează procesul civil, cele referitoare la competenŃa instanŃelor
judecătoreşti în această materie, precum şi regulile de drept privind
modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile judecătoreşti civile.
Izvorul principal al ramurii este Codul de Procedură Civilă din
anul 1865, ce a suferit până astăzi numeroase modificări şi completări.
Constituie izvor al dreptului procesual civil şi Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 559 din 10 noiembrie 2000, Partea I).

c. Dreptul internaŃional reprezintă ansamblul raporturilor de drept

în care intervine un element străin (de extraneitate). Dreptul

21
internaŃional poate fi împărŃit în: drept internaŃional public şi drept
internaŃional privat.

Dreptul internaŃional public cuprinde regulile ce reglementează

raporturile formate în baza acordului de voinŃă dintre state, precum şi
cele dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale.
În general, izvoarele acestei ramuri sunt tratatele bilaterale sau
multilaterale încheiate între diferite state. Aceeaşi valoare o au şi
convenŃiile cu caracter internaŃional încheiate de state.

Dreptul internaŃional privat include normele de drept ce

soluŃionează conflictele de legi născute din raporturile de drept privat
ce conŃin un element de extraneitate. Această ramură reglementează şi
condiŃia juridică a străinilor, precum şi aspectele de drept procesual în
legătură cu raporturile de drept privat cu caracter internaŃional.
Izvorul ramurii este Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat (publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 245 din 1 octombrie 1992, Partea I).

SecŃiunea VI

MARI SISTEME CONTEMPORANE DE DREPT

Dreptul fiecărui stat reprezintă un sistem propriu. Uneori, chiar în

cadrul aceluiaşi stat sunt aplicate, în acelaşi timp, mai multe sisteme
de drept.
Diversitatea sistemelor de drept naŃionale este foarte mare. În
schimb, analizate din perspectiva unor elemente fundamentale, acestea
prezintă, între ele, anumite asemănări sau deosebiri de esenŃă. Acestea
fac posibilă reunirea mai multor sisteme naŃionale în familii de
sisteme (mari sisteme contemporane de drept).
Astăzi cele mai importante sunt: (1) sistemul romano – germanic,
(2) sistemul anglo – saxon, (3) sistemul socialist şi (4) sistemele
religioase şi tradiŃionale.

1. Sistemul de drept romano-germanic

Acesta cuprinde sistemele naŃionale de drept care sunt rezultatul
recepŃionării dreptului roman. IniŃial, sistemul romano - germanic se
regăsea în Europa, dar ulterior, ca urmare a colonizării, el s-a extins în
America Centrală şi de Sud, precum şi în unele Ńări din Africa.

22
 Principalele componente naŃionale ale sistemului romano –
germanic sunt dreptul francez şi dreptul german. Acestea, în pofida
multor diferenŃe de suprafaŃă (rezultate, în primul rând, din mentalităŃi
diferite de abordare a fenomenului juridic), se aseamănă esenŃial prin
faptul că ambele păstrează terminologia şi multe dintre instituŃiile
dreptului roman. De asemenea, pentru ambele, principalul izvor de
drept este legea (scrisă).
Dreptul francez. Istoria dreptului francez cuprinde trei perioade:
(a) ancien droit – dreptul vechi (în majoritate cutumiar şi datând între
origini şi până la 1789), (b) dreptul intermediar – dreptul RevoluŃiei
franceze şi (c) dreptul modern – început în perioada lui Napoleon şi
care durează şi astăzi.
InfluenŃa franceză a constă în receptarea Codului Civil francez de
la 1804 de legislaŃia mai multor state europene. Printre acestea se
numără Belgia, Italia, România (Codul civil de la 1864), Luxembourg,
Olanda, Portugalia şi Spania.
Codul civil francez este actul normativ cel mai răspândit în
legislaŃiile moderne. Teoreticienii dreptului l-au considerat unicat
pentru tehnica legislativă superioară, logica juridică impecabilă, stilul
elegant şi concis.
De asemenea, legislaŃiile Bulgariei şi Poloniei au fost influenŃate
covârşitor de dreptul francez. Dreptul ambelor Ńări s-a întors, după
căderea regimurilor comuniste, în cadrul sistemului romano –
germanic.

Dreptul german. Ca şi dreptul francez, dreptul german a fost

alcătuit iniŃial din cutume. Ulterior, începând cu secolul al XIII – lea,
au apărut aşa – numitele “oglinzi” (spiegel), ce urmăreau
sistematizarea şi consolidarea cutumelor. Peste acestea, începând cu
secolele al XV – lea şi al XVI – lea, s-a suprapus dreptul roman.
Receptarea acestuia a fost mult uşurată de faptul că Sfântul Imperiu
Roman de origine germană şi-a arogat rolul de continuator al
Imperiului Roman.
Chiar şi în perioada de fărâmiŃare a statelor germane, dreptul privat
a rămas neschimbat.
InfluenŃa germană s-a exercitat, în principal, prin Codul civil
german care, deşi elaborat încă din 1869, a intrat în vigoare abia în
anul 1900.

23
 Principalele state a căror legislaŃie a fost marcată decisiv de către
dreptul german sunt Grecia şi Japonia. InfluenŃe importante a resimŃit
şi dreptul din Austria, Ungaria, ElveŃia, Rusia, China şi Brazilia.

Deşi în diversele Ńări componente ale sistemului romano-germanic

regulile de drept sunt diferite, se foloseşte acelaşi vocabular juridic
moştenit din dreptul roman. De asemenea, principalul izvor de drept
este legea scrisă.

2. Sistemul de drept anglo-saxon ( common – law)

Spre deosebire de sistemul romano – germanic, dreptul anglo –
saxon este format în cea mai mare parte din hotărâri judecătoreşti
(case – law), numite precedente judiciare, care sunt obligatorii pentru
instanŃele de judecată inferioare dacă acestea se confruntă cu situaŃii
similare.
Dreptul anglo – saxon poate fi regăsit în Europa (Anglia şi
Irlanda), în Statele Unite ale Americii, în Australia, în Noua Zeelandă
şi în India. În general, în cadrul acestui sistem regăsim Anglia şi
fostele sale dominioane.
Cele mai importante componente ale acestui sistem sunt dreptul
englez şi dreptul american.
Dreptul englez. Cuprinde trei părŃi: common - law, equity şi
statutary – law. Common – law reprezintă cea mai veche parte a
dreptului englez, fiind format iniŃial din cutume. Ulterior, el a fost
completat prin deciziile diferitelor organe jurisdicŃionale (Curtea
eşichierului, Curtea plângerilor comune, Curtea băncii regelui). Astfel
a devenit common – law a devenit o însumare de precedente. Regula
precedentului judiciar a început să prindă contur începând cu secolul
al XVIII – lea.
Equity, cea de-a doua parte a dreptului englez, constituie un
corectiv adus common – law. ApariŃia sa era necesară deoarece orice
sistem de drept bazat pe precedente tinde să devină rigid,
nemaicorespunzând realităŃilor în schimbare şi progresului social.
Statutary – law reprezintă componentă legislativă a dreptului
englez, acea parte a sistemului ce este alcătuită din norme juridice
prevăzute în legi (statute). Dreptul exprimat prin legi are un caracter
excepŃional, ponderea acestor reguli juridice fiind relativ restrânsă.
Parlamentul intervine rar în viaŃa legislativă, doar în caz de necesitate,
de exemplu starea de război.

24
 Datorită caracterului său de excepŃie, dreptul scris din Anglia este
de strictă interpretare.
În materie constituŃională, dreptul englez nu are un singur act
fundamental. ConstituŃia este alcătuită din mai multe componente,
dintre care trei sunt mai importante: Magna Charta Libertatum,
Habeas Corpus şi Bill of Rights.

Dreptul american. Acesta are o structură oarecum originală, deşi,

iniŃial, era foarte asemănător dreptului din care îşi trage originea, cel
englez. Specificul său constă în aceea că este alcătuit din legislaŃiile
statelor componente care, deşi asemănătoare în principiu, prezintă
numeroase particularităŃi locale.
Astfel, deşi este compus la rândul său din precedente judecătoreşti
(care, în S.U.A., poartă denumirea de stare decisis), legea scrisă este
mult mai prezentă. Precedentele nu sunt întotdeauna obligatorii, ele
fiind profund influenŃate de ConstituŃie.
Spre deosebire de sistemul romano – germanic, dreptul anglo –
saxon nu cunoaşte împărŃirea pe ramuri. De asemenea, noŃiunile
fundamentale, precum şi vocabularul juridic sunt total diferite.

3. Sistemul dreptului socialist

Sistemul se compunea, în principal, din dreptul Uniunii Sovietice,
la care se adăuga cel al altor Ńări socialiste aflate în sfera de influenŃă
a acesteia.
Dreptul Ńărilor socialiste avea la bază dreptul romano – germanic,
dar acesta a fost profund modificat prin instaurarea regimurilor
comuniste. În mare parte, terminologia a rămas neschimbată, de
asemenea şi ramurile de drept.
Având ca sursă de inspiraŃie filosofia marxist – leninistă, sistemul
socialist a conferit dreptului funcŃii şi finalităŃi diferite faŃă de cele
clasice. În acest sens, principalele mijloace de producŃie au fost
naŃionalizate, constituind proprietatea întregului popor.
Raporturile de drept cu caracter patrimonial stabilite între
persoanele fizice au fost restrânse. De exemplu, în România, începând
cu anul 1974, terenurile nu au mai putut forma obiectul actelor
juridice translative de proprietate decât în situaŃii de excepŃie. De
asemenea, relaŃiile comerciale au devenit monopolul statului, fiind
practicate prin aşa – numitele intreprinderi de stat.
Sistemul dreptului socialist s-a format în fosta U.R.S.S. şi s-a
extins după cel de-al doilea război mondial în Europa de Sud - Est

25
(Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Estonia, fosta Iugoslavie, Letonia,
Lituania, Polonia, România, Ungaria), în Asia (China, Coreea de
Nord) şi în America Centrală (Cuba).

4. Sisteme de drept religioase şi tradiŃionale

Aceste sisteme de drept se regăsesc în Asia şi în nordul Africii. Ele
prezintă particularitatea că se adaptează cu mare greutate la relaŃiile
sociale moderne. De asemenea, majoritatea lor sunt profund
religioase.
În cadrul acestei categorii se regăsesc: (1) dreptul musulman, (2)
dreptul hindus, (3) dreptul ebraic, (4) dreptul chinez şi (5) dreptul
japonez tradiŃional.

A. Dreptul islamic. Acest sistem este astăzi larg răspândit în Asia

Orientală şi în Africa. O importantă parte a populaŃiei lumii este
adepta acestui sistem.
Pentru musulmani ordinea socială nu poate exclude regulile
religioase, aceste două tipuri de reguli coexistând în societate.
În cadrul acestui sistem, principalul izvor este Coranul, alcătuit din
peste 6.000 de versete. Dintre acestea, aproximativ 500 sunt reguli de
drept.
Dar dreptul musulman are şi alte izvoare precum: Sunna, Idjima şi
Idjitihad.
Sunna este compusă din prezentarea unei sume de fapte săvârşite
de profetul Mohamed. Sunna include şi diferitele formulări atribuite
acestuia.
Idjima însumează concepŃia învăŃaŃilor musulmani.
Idjitihad reprezintă jurisprudenŃa.
Dreptul islamic reglementează doar relaŃiile juridice dintre
musulmani, raporturile de drept care au ca subiecte indivizi ce au alte
religii fiind supuse altui regim juridic.

B. Dreptul hindus. Este răspândit în India şi în alte Ńări din Asia

de Sud – Est precum şi din Africa. Sistemul nu reprezintă doar un set
de reguli juridice, ci chiar o concepŃie despre viaŃă.

26
 Majoritatea locuitorilor din India sunt adepŃii hinduismului.
Sistemul este alcătuit din trei părŃi distincte, bine structurate.
Acestea sunt Dharma, Artha şi Kama.
Dharma reprezintă ştiinŃa justului.
Artha este ştiinŃa politicii şi a utilului. Prin ea se poate ajunge la
dobândirea puterii, precum şi la bogăŃie.
În sfârşit, Kama se preocupă de ştiinŃa agreabilului şi plăcutului.
AdepŃii hinduismului sunt ŃinuŃi să respecte toate cele trei
componente, neexistând vreo ierarhizare a acestora.
În cadrul acestui sistem de drept nu se face distincŃie între dreptul
obiectiv şi dreptul subiectiv. Precedentelor judiciare şi doctrinei nu li
se recunoaşte rolul de izvor de drept.
În perioada modernă şi cea contemporană, în India s-a adoptat o
legislaŃie laică, independentă de credinŃele religioase ale individului. De
asemenea, datorită colonizării, în India a fost receptat dreptul englez, însă
într-o formă care respectă specificul Ńării. Din această perspectivă, dreptul
indian s-a integrat în sistemul anglo – saxon.

C. Dreptul ebraic (rabinic). Trebuie făcută distincŃia între

dreptul israelian (al statului Israel) care se aplică doar cetăŃenilor
acestuia, precum şi raporturilor de drept ce se produc pe teritoriul său
şi dreptul tradiŃional care îi vizează pe toŃi cei care sunt de religie
iudaică, indiferent de statul în care aceştia trăiesc.
În ciuda modernizării şi laicizării dreptului israelian, anumite
domenii au rămas reglementate de dreptul tradiŃional. Această situaŃie
duce la numeroase conflicte între legile civile şi cele tradiŃionale. De
asemenea, apar frecvent şi conflicte de competenŃă între instanŃele
laice şi cele tradiŃionale.
În principal, problematica statutului personal (căsătoria, divorŃul,
adopŃia) a rămas în sfera dreptului tradiŃional.

D. Dreptul chinez tradiŃional. În concepŃia tradiŃională a

dreptului chinez, normele juridice, în ciuda scopului lor declarat de a
asigura ordinea socială şi protejarea valorilor comunităŃii, reprezintă
un vector al dezordinii, fiind caracterizat de arbitrariu.
Un bun cetăŃean trebuie să trăiască în asemenea mod încât să nu
ajungă să apeleze la justiŃia statală exercitată prin tribunale.
Eventualele litigii în care acesta este implicat se vor rezolva amiabil,
prin bună – înŃelegere între părŃi.

27
 Conform concepŃiei orientale, nu respectarea dreptului trebuie să
fie principala preocupare a cetăŃeanului, ci păstrarea păcii şi a
armoniei sociale.
Dreptul modern al Chinei şi-a câştigat autonomia faŃă de concepŃia
religioasă asupra societăŃii. Deşi la începutul secolului al XX – lea dreptul
chinez a suferit influenŃa dreptului sovietic, el şi-a păstrat trăsăturile
specifice. În ultimii ani s-a remarcat o mare deschidere a legislaŃiei faŃă de
economia de piaŃă şi de liberalism economic.

E. Dreptul japonez tradiŃional. Începând cu secolul al XIX – lea,

Japonia a adoptat un sistem bazat pe coduri după modelul european
(filiera germană) devenind astfel o componentă a sistemului de drept
romano – germanic. Totuşi, în mod tradiŃional, ca şi în cazul Chinei,
populaŃia consideră că este mai bine să nu se adreseze tribunalelor
pentru soluŃionarea litigiilor, fiind preferate concilierile directe, fără
implicarea dreptului.
De altfel, în materia persoanelor şi a relaŃiilor de familie s-a păstrat
o diferenŃă profundă faŃă de reglementările occidentale care au inspirat
dreptul japonez modern.
Sistemul tradiŃional japonez a fost influenŃat de cel tradiŃional
chinez (în special de filosofia lui Confucius).

28
 CAPITOLUL IV

IZVOARELE DREPTULUI

SecŃiunea I

CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI

NoŃiunea de izvor de drept are două accepŃiuni.

În sens material, prin izvoare ale dreptului se înŃeleg realităŃile
care au stat la baza acŃiunii legiuitorului de creare a unei legi,
condiŃiile sociale, politice, economice care au determinat conŃinutul
unui act normativ.
În sens formal, prin izvoare ale dreptului sunt definite
modalităŃile concrete de exprimare a dreptului, formele pe care acesta
le foloseşte pentru a exprima normele juridice.

SecŃiunea II

IZVOARELE FORMALE

Izvoarele formale ale dreptului sunt: actul normativ, contractul

normativ, obiceiul juridic, doctrina, precedentul judiciar şi practica
judecătorească.

A. Actele normative sunt legile edictate de Parlament, decretele

Preşedintelui României hotărârile, ordonanŃele şi ordonanŃele de
urgenŃă ale Guvernului, ordinele şi instrucŃiunile elaborate la nivelul
ministerelor, hotărârile organelor administraŃiei publice locale.

B. Contractul normativ este un izvor de drept ce ia naştere pe cale

convenŃională. El apare ca un act juridic cu caracter mai larg, ce
conŃine reglementări cu caracter generic care au valoarea unor reguli
juridice.
Contractul normativ poate fi întâlnit ca izvor de drept în materie
constituŃională (în cazul statelor federale), în dreptul muncii
29
(contractul colectiv de muncă) şi în dreptul internaŃional public
(tratatele internaŃionale).

C. Obiceiul juridic (cutuma) este o regulă socială nescrisă care,

datorită repetării într-un timp îndelungat şi a recunoaşterii sale ca
atare, dobândeşte valoarea unei reguli de drept.
Deşi cutuma reprezintă cel mai vechi izvor de drept, în prezent ea
deŃine o pondere restrânsă în cadrul dreptului obiectiv. În dreptul
românesc, obiceiul juridic poate fi regăsit în dreptul civil (obiceiul
locului) şi în dreptul comercial (uzanŃe comerciale).
În dreptul internaŃional se întâlnesc uzanŃele diplomatice sau cele
specifice comerŃului internaŃional.

D. Doctrina este alcătuită din totalitatea lucrărilor ştiinŃifice din

domeniu (cursuri, tratate, monografii, articole, studii etc.) elaborate de
specialiştii dreptului.

E. Precedentele judiciare sunt soluŃii pronunŃate de instanŃele

judecătoreşti, soluŃii care, în anumite condiŃii, devin obligatorii în
situaŃii similare ce vor fi judecate ulterior.
Practica judecătorească înglobează toate hotărârile pronunŃate de
către instanŃele judecătoreşti.

30
 CAPITOLUL V

NORMA JURIDICĂ

SecŃiunea I

CONCEPTUL DE NORMĂ JURIDICĂ

Norma de drept este elementul primar şi ireductibil al oricărui

sistem juridic.
După anumite relaŃii stabilite între ele, mai multe norme juridice
alcătuiesc celelalte componente de sistem ale dreptului: instituŃiile
juridice şi ramurile de drept.
ExistenŃa normei juridice este strâns legată de cea a societăŃii
umane (ubi societas ibi jus), fiind de neconceput o separaŃie a
acestora.
Norma juridică reprezintă acea regulă de conduită socială,
instituită sau recunoscută de către stat, care are drept scop asigurarea
ordinii în societate şi care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de
nevoie, prin forŃa de constrângere a statului.
Norma juridică constituie un model de comportament impus de
societate membrilor săi.
NoŃiunea de normă juridică este sinonimă cu cea de regulă
juridică. În doctrină se utilizează şi formule precum normă de drept
sau regulă de drept. Indiferent de denumirea folosită, avem în vedere
o regulă care arată ce trebuie să facă sau să nu facă un subiect de
drept, ori ceea ce îi este îngăduit sau i se recomandă.
Literatura română de specialitate a adoptat, aproape unanim,
formula de normă juridică, pe când literatura juridică franceză preferă
expresia regulă juridică.

31
 SecŃiunea II

CARACTERELE NORMEI JURIDICE

Norma juridică se distinge prin următoarele caractere: (a) social,

(b) statal, (c) general şi impersonal, (d) obligatoriu, (e) prescriptiv,
(f) permanent şi (g) coercitiv.

a. Norma juridică prezintă un caracter social fiindcă priveşte

exclusiv relaŃiile ce se stabilesc între oameni, în societate. Regula de
drept nu guvernează relaŃiile dintre oameni şi animale, oameni şi
natură sau dintre oameni şi divinitate. Reglementarea juridică există
doar în societate.

b. Regula juridică are un caracter statal. Fenomenul juridic nu

poate fi separat de cel statal. Norma de conduită devine regulă de
drept doar dacă este expresia voinŃei statale. Astfel, în cele mai multe
cazuri, norma de drept este emisă de către stat, prin organele abilitate,
folosindu-se un proces legislativ special. Uneori, norma juridică se
naşte şi din recunoaşterea ca atare de către stat a unor reguli sociale ce
nu au fost create de acesta (de exemplu: obiceiul juridic, uzanŃele).
Prin urmare, indiferent dacă norma de drept este emisă sau doar
recunoscută de către stat, ea poartă amprenta acestuia.

c. Norma juridică are un caracter general şi impersonal deoarece

prescrie o conduită standard, concepută să se aplice unui număr
nelimitat de situaŃii şi de persoane ce intră sub incidenŃa sa.
Această trăsătură arată că norma juridică vizează înlăturarea
oricărei discriminări între subiectele de drept, precum şi garantarea
egalităŃii acestora în faŃa legii.
Totuşi, caracterul general şi impersonal al regulii de drept nu atrag
consecinŃa aplicării tuturor normelor pe întreg teritoriul statului,
tuturor persoanelor sau tuturor acŃiunilor acestora.

d. Regula de drept are caracter obligatoriu. Prevederile normelor

juridice nu sunt facultative pentru subiectul de drept, ci ele trebuie
respectate de către acesta.
Dacă norma juridică nu ar prezenta acest caracter şi respectarea ei
ar fi lăsată la latitudinea subiectelor de drept, societatea ar fi guvernată
de haos.

32
 Caracterul obligatoriu nu se va confunda cu cel coercitiv, deşi ele
sunt complementare. Obligativitatea nu decurge din posibilitatea
constrângerii, ci din conştientizarea necesităŃii regulii, constrângerea
fiind doar o reacŃie de apărare a societăŃii împotriva indivizilor care nu
respectă legea. Astfel, nesocotirea obligativităŃii normei juridice
atrage intervenŃia forŃei coercitive a statului, intervenŃie făcută în
scopul restabilirii ordinii juridice şi al sancŃionării subiectelor ce au
încălcat legea.

e. Norma juridică prezintă caracter prescriptiv. În majoritatea

cazurilor, regula de drept instituie o prescripŃie, un comandament
adresat subiectului şi nu doar o simplă recomandare. Subiectului de
drept i spune ce să facă sau să nu facă şi cum să procedeze în acest
sens.
Există şi situaŃii în care regula de drept nu cuprinde o conduită de
urmat, ci defineşte unii termeni folosiŃi de lege sau enunŃă anumite
principii generale ale dreptului.

f. Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce

efecte fără încetare, continuu, între momentul intrării sale în vigoare şi
cel al ieşirii din vigoare. Chiar dacă regula juridică nu se aplică o
perioadă îndelungată de timp (pentru că în realitatea socială acŃiunile
la care se referă nu se regăsesc în acel interval), efectele ei nu
încetează.
Astfel, normele de drept se aplică doar atunci când sunt îndeplinite
condiŃiile prevăzute în textul lor. Din această perspectivă, existenŃa
normei nu este influenŃată de frecvenŃa cu care se aceasta se aplică.

g. Caracterul coercitiv. De regulă, normele juridice sunt respectate

de bunăvoie de către subiectele de drept cărora li se adresează. Atunci
când ele nu sunt respectate, intervine forŃa coercitivă a statului care
asigură, pe de o parte, respectarea legii prin obligarea subiectelor de
drept să se conformeze prevederilor acestora, iar, pe de altă parte,
sancŃionarea subiectelor de drept ce au nesocotit comandamentul
normei juridice.
Mijloacele de constrângere statală sunt instituŃionalizate şi
multiple, printre ele numărându-se: instanŃele judecătoreşti, Parchetul,
PoliŃia, penitenciarele etc.
Constrângerea, la rândul ei, trebuie realizată în condiŃii legale.
Altfel, în situaŃia în care nu respectă prevederile legale, şi organele

33
abilitate să exercite constrângerea ar trebui să fie sancŃionate în
moduri specifice tot de forŃa de constrângere a statului.

În doctrină s-a opinat că norma juridică ar avea şi alte caractere,

dintre care enumerăm: (h) volitiv, (i) de injoncŃiune, (j) violabil, (k) de
implicare a unui raport de interacŃiune, (l) tipic şi (m) public.

h. Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea “întruchipează

şi oficializează voinŃa socială, iar într-un stat democratic voinŃa
generală majoritară” exprimată prin intermediul organului legislativ
suprem.

i. Caracterul de injoncŃiune rezultă din faptul că norma juridică

este considerată o “poruncă statală”.

j. Regula de drept are caracter violabil deoarece, deşi nu este o

conduită dezirabilă, “norma juridică poate fi nerespectată, ignorată,
încălcată” de către subiectul de drept căruia i se adresează, spre
deosebire de alte reguli (spre exemplu, legile naturii) ce nu pot fi
încălcate (nu cunosc alternativă).
k Norma juridică implică un raport de interacŃiune (raport
intersubiectiv) deoarece, pe lângă faptul că reprezintă “o prescripŃie
general – abstractă şi tipică”, ea are în vedere “omul în raport cu
semenii săi” şi “schimbul just între persoane aflate permanent în
relaŃie”.

l. Caracterul tipic rezultă din faptul că norma “reŃine doar

trunchiul comun, ceea ce este caracteristic unei situaŃii, fără a evoca
diferenŃele individuale”.

m. Caracterul public constă în faptul că, pentru a fi respectată şi

eficientă, norma juridică trebuie să fie făcută publică. Este necesar ca
ea să fie redactată şi publicată.

SecŃiunea III

STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Norma juridică are o dublă structură: (1) structura logico –

juridică (internă) şi (2) structura tehnico – legislativă (externă).

34
 1. Structura logico-juridică (internă)
Structura logico – juridică vizează organizarea internă a normei
juridice. Din această perspectivă norma trebuie să aibă un conŃinut
lipsit de contradicŃii.
Structura internă a normei de drept este alcătuită din trei elemente:
(1) ipoteza, (2) dispoziŃia şi (3) sancŃiunea.
Ipoteza arată condiŃiile sau împrejurările în care se aplică norma.
DispoziŃia constă în conduita prescrisă subiectului în condiŃiile
ipotezei date. SancŃiunea arată consecinŃele nerespectării sau
respectării (în cazul normelor stimulative) dispoziŃiei de către
subiectul de drept.
De regulă, în formularea normei juridice sunt prezente toate cele
trei elemente ale structurii logico – juridice. Există şi cazuri în care
unele elemente ale structurii interne nu sunt expres prevăzute în cadrul
normei. În asemenea situaŃii, elementele ce lipsesc se deduc prin
analiza logică a textului normei.
În mod constant, doctrina s-a pronunŃat în sensul necesităŃii
prezenŃei tuturor celor trei elemente de structură logico – juridică a
normei de drept.
Modelul structural al normei juridice poate fi încadrat în
următoarea formulare: “În cazul în
care…….............................………………, (subiectul)
trebuie………………...…, altfel…………...…...…..”.
De exemplu, conform art. 30 alin. 1 din Codul familiei: “Bunurile
dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi (ipoteza – n.n.)
sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soŃilor (dispoziŃia -
n.n.)”. Iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol: “Orice convenŃie
contrară este nulă (sancŃiunea – n.n.)”.
Un alt exemplu îl constituie art. 36 din Legea 50/1991 privind
autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea
locuinŃelor, republicată, conform căruia:
“Persoanele fizice şi persoanele juridice care beneficiază de teren
în condiŃiile prezentei legi (ipoteza - n.n.) sunt obligate să solicite
emiterea autorizaŃiei de construire şi să înceapă construcŃia în termen
de cel mult 1 an de la data obŃinerii actului de concesiune a terenului
(dispoziŃia n.n.).
În caz de încălcare a obligaŃiei prevăzute de alin. 1, concesiunea
îşi pierde valabilitatea (sancŃiunea - n.n.)”.

35
 (1) Ipoteza reprezintă acea parte a normei de drept care stabileşte
condiŃiile, împrejurările sau faptele cărora li se aplică dispoziŃia,
precum şi subiectele la care se referă dispoziŃia. Un exemplu de
ipoteză care se referă la împrejurările în care se aplică dispoziŃia este
cel dat de art. 1342 din Codul civil conform căruia “dacă, la epoca
evicŃiunii, lucrul vândut se află de o valoare inferioară sau a suferit
deteriorări ori prin neglijenŃa cumpărătorului, ori prin evenimente
independente de cumpărător vânzătorul nu se poate apăra de a
restitui preŃul întreg”. Un alt exemplu în acest sens este conŃinut de
art. 1362 din Codul civil care prevede că “dacă nu s-a determinat
nimic în privinŃa aceasta prin contract, cumpărătorul este dator a
plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului”.
În ceea ce priveşte subiectele, ipoteza poate alege între mai multe
modalităŃi de determinare a acestora.
Astfel, ipoteza poate să indice categoria socială din care face parte
subiectul (cetăŃean, străin, demnitar, militar, avocat, notar, soŃ, copil,
contribuabil etc.). De exemplu, art. 304 alin. 1 din Codul penal
pedepseşte infracŃiunea de adulter care constă în “fapta persoanei
căsătorite de a avea relaŃii sexuale afară de căsătorie”.
De asemenea, art. 794 din Codul civil dispune că: “Tatăl, mama şi
ceilalŃi ascendenŃi pot face împărŃeala bunurilor lor între fii şi ceilalŃi
descendenŃi”.
Ipoteza poate prefera varianta indicării generice a subiectelor
vizate (persoanele fizice, persoanele juridice, toate subiectele de
drept). De exemplu, conform art. 16 alin. 2 din ConstituŃie, “nimeni
nu este mai presus de lege”. Un alt exemplu în acest sens îl constituie
art. 728 din Codul civil, potrivit căruia: “Nimeni nu poate fi obligat
să rămână în indiviziune. (…)”. La fel, art. 800 din Codul civil care
prevede că: “Nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu
gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaŃiuni între vii
sau prin testament”.
Deşi, uneori nu este expres formulată, ipoteza normei juridice
poate fi dedusă prin interpretare logică. Spre exemplu, art. 805 din
Codul civil care dispune că “este permisă asemenea dispoziŃia între vii
sau testamentară, prin care uzufructul se dă la o persoană şi
proprietatea nudă la alta” nu conŃine o indicaŃie referitoare la
subiectele vizate de normă. Prin deducŃie, având în vedere şi celelalte
norme juridice în această materie, se ajunge la concluzia că norma se
aplică tuturor subiectelor de drept (care, evident, au capacitate deplină
de exerciŃiu).

36
 De asemenea, conform art. 174 din Codul penal (Omorul):
“Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de
ani”. În acest caz, deşi nu sunt precizate faŃă de ce subiect se aplică
norma, locul sau momentul acŃiunii, se subînŃelege că oricine
săvârşeşte această faptă, indiferent de împrejurări, va fi pedepsit.
Ipotezele pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii. Printre
acestea se numără:
a. Precizia detaliilor oferite;
b. Complexitatea împrejurărilor luate în considerare;
c. Numărul împrejurărilor avute în vedere.

a. În funcŃie de precizia detaliilor oferite, ipotezele pot fi

determinate strict sau relativ – determinate.
Ipoteza determinată strict stabileşte cu precizie condiŃiile sale de
aplicare.
Este determinată strict ipoteza normei prevăzută de art. 39 alin. 1
din Codul familiei. Astfel, “căsătoria este desfăcută din ziua când
hotărârea prin care s-a pronunŃat divorŃul a rămas irevocabilă”.
Ipoteza relativ - determinată lasă loc interpretării sau nu indică
decât la modul general condiŃiile aplicării ei. În cazul acestui tip de
ipoteză, condiŃiile concrete sunt lăsate la latitudinea subiectului vizat
de normă sau a organului ce o aplică.
Este relativ – determinată ipoteza normei juridice prevăzute în
art. 148 alin. 1 lit. i din Codul de procedură penală (CondiŃiile şi
cazurile în care se dispune arestarea preventivă). Astfel, “Măsura
arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiŃiile
prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri:
(…) există date sau indicii suficiente care justifică temerea că
inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau că va
încerca o înŃelegere frauduloasă cu aceasta”.

b. În raport de complexitatea împrejurărilor luate în considerare,

ipotezele sunt simple sau complexe .
Ipoteza simplă prevede o singură situaŃie în prezenŃa căreia norma
devine realizabilă.
De exemplu, art. 1356 din Codul civil conform prevederilor
căruia: “Dacă vânzătorul cunoştea viciile lucrului, el este dator, pe
lângă restituŃiunea preŃului, de toate daunele – interese către
cumpărător”.

37
 Ipoteza cumulativă (complexă) indică mai multe împrejurări prin
cumularea cărora norma devine aplicabilă.
De exemplu, conform art. 22 alin. 1 din Codul familiei: “În cazul
în care soŃul unei persoane declarată moartă s-a recăsătorit şi, după
aceea, hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea
nouă rămâne valabilă”.

c. În funcŃie de numărul împrejurărilor avute în vedere, ipotezele

pot fi unice sau alternative.
Ipoteza unică prevede doar o singură împrejurare aptă să
declanşeze aplicarea legii. De exemplu, art. 26 din Codul familiei:
“SoŃii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria”.
Ipoteza alternativă conŃine mai multe împrejurări, pentru
realizarea legii fiind suficientă producerea oricăreia dintre ele. De
exemplu, art. 209 alin. 1 din Codul penal (Furtul calificat) dispune:
“Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
a. de două sau mai multe persoane împreună;
b. de o persoană având asupra sa o armă sau o substanŃă
narcotică;
c. de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima
voinŃa sau de a se apăra;
e. într-un loc public;
f. într-un mijloc de transport în comun;
g. în timpul nopŃii;
h. în timpul unei calamităŃi;
i. prin efracŃie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei
chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 15 ani”.
Acest exemplu nu exclude posibilitatea ca, în anumite cazuri,
subiectul de drept să comită fapta în astfel de circumstanŃe care, în
acelaşi timp, să reunească mai multe dintre ipotezele prevăzute de
literele alin. 1 al art. 209 din Codul penal. Acest lucru nu transformă
ipoteza normei în cauză în una cumulativă, ea păstrându-şi caracterul
de ipoteză alternativă.

(2) DispoziŃia reprezintă partea cea mai importantă a unei norme

juridice. Ea indică ce conduită trebuie să urmeze subiectul în
condiŃiile precizate de ipoteză. În principiu, dispoziŃia poate să
impună, să permită, să recomande sau să interzică ceva.

38
 Exemple:
DispoziŃiile pot fi împărŃite după mai multe criterii:
a. Precizia detaliilor oferite;
b. Natura conduitei prescrise subiectului.

a. În funcŃie de precizia detaliilor oferite, dispoziŃiile pot fi

determinate strict sau relativ - determinate.
DispoziŃia determinată strict stabileşte cu precizie drepturile şi
obligaŃiile persoanelor la care se referă.
DispoziŃia relativ - determinată stabileşte mai multe variante de
conduită sau limitele acesteia.
b. În raport de natura conduitei prescrise subiectului, dispoziŃiile
sunt onerative, prohibitive, permisive, de recomandare şi de
stimulare.
DispoziŃia onerativă este dispoziŃia care obligă subiectul la
săvârşirea unei (unor) acŃiuni.
DispoziŃia prohibitivă este dispoziŃia care interzice realizarea unei
(unor) acŃiuni.
DispoziŃia permisivă dă posibilitatea subiectului să aleagă
conduita pe care doreşte să o urmeze.
DispoziŃia de recomandare este dispoziŃia care face anumite
recomandări subiectelor de drept vizate, fără a le obliga la o anumită
conduită.
DispoziŃia de stimulare prevede recompensarea subiectului de
drept care o urmează.

(3) SancŃiunea constituie acel element al structurii logico –

juridice care indică urmările nerespectării dispoziŃiei sau, uneori, ale
respectării acesteia (cazul mai rar întâlnit al normelor stimulative).
Dacă aceste urmări constau în măsuri luate împotriva subiectelor
care nu respectă dispoziŃia normei sau sunt menite să refacă ordinea
juridică afectată de conduita neconformă cu dispoziŃia a subiectelor,
sancŃiunile sunt negative. Ele constituie regula şi se duc la îndeplinire
de către instituŃiile îndrituite de lege să exercite constrângerea statală.
Există şi situaŃii în care sancŃiunea constă în măsuri
recompensatorii pentru subiectul care a respectat dispoziŃia normei sau
de cointeresare (stimulare) a acestuia în vederea respectării normei. În
acest caz este vorba despre sancŃiuni pozitive.
Spre deosebire de majoritatea normelor sociale, normele juridice
sunt prevăzute cu sancŃiuni formalizate.

39
 SancŃiunile pot fi clasificate după mai multe criterii:

a. Gradul lor de determinare;

b. Natura lor;
c. Scopul urmărit.

a. În funcŃie de gradul lor de determinare, sancŃiunile pot fi:

– SancŃiuni determinate strict (sunt stabilite precis de către
normă, neputând fi făcută nici o abatere de la ele, în sensul de a fi
mărite, micşorate sau schimbate de către organul de aplicare) şi
sancŃiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de către
organul care le aplică dintr-un cadru mai larg, prevăzut între un
minim şi un maxim).
– SancŃiuni unice (prevăd o unică modalitate de tragere la
răspundere a subiectului sau de restabilire a ordinii de drept) şi
sancŃiuni alternative (dau posibilitatea organului de aplicare să
aleagă dintre mai multe feluri de sancŃiuni).
– SancŃiuni unice şi sancŃiuni cumulative (dau posibilitatea
organului să aplice mai multe sancŃiuni pentru aceeaşi conduită a
subiectului).
b. În raport de natura lor, sancŃiunile sunt penale, civile,
administrative, disciplinare etc.
SancŃiunile penale se numesc pedepse şi sunt de trei feluri:
principale, complementare şi accesorii. Pedepsele principale sunt:
detenŃiunea pe viaŃă, închisoarea de la 15 zile la 30 de ani şi amenda.
Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor drepturi de la 1 la
10 ani şi degradarea militară. Pedeapsa accesorie constă în
interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.
SancŃiunile civile sunt împărŃite în sancŃiuni propriu – zise (care
privesc patrimoniul subiectului) şi pedepse civile (împiedică subiectul
să dobândească un drept subiectiv sau suprimă un asemenea drept). În
prima categorie intră rezoluŃiunea/rezilierea unui contract, nulitatea
absolută sau relativă a unui act etc. În cea de-a doua categorie se
regăsesc: decăderea, nedemnitatea, dezmoştenirea etc.

40
 Cele mai importante sancŃiuni administrative sunt amenda
contravenŃională şi confiscarea bunurilor de care s-a folosit
contravenientul în săvârşirea contravenŃiei.
SancŃiunile disciplinare sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea
salariului, transferul disciplinar şi desfacerea contractului de muncă.
c. În funcŃie de scopul lor, sancŃiunile pot fi de anulare,
reparatorii sau expiatorii.
SancŃiunile de anulare vizează lipsirea de efecte (anularea sau
declararea ca nule) a actelor încheiate cu încălcarea legii.
SancŃiunile reparatorii au în vedere restabilirea ordinii de drept
încălcate prin nerespectarea dispoziŃiei, precum şi repararea
prejudiciului produs cu această ocazie.
SancŃiunile expiatorii definesc sancŃiunile ce se aplică subiectului
ce a încălcat norma juridică şi care îi restrâng acestuia un drept sau
altul (inclusiv libertatea în cazul închisorii), urmărind pedepsirea
acelor fapte cu caracter antisocial.

2. Structura tehnico-legislativă (externă)

Această structură are în vedere forma exterioară a regulii de drept.
Ea reprezintă dispunerea normelor juridice pe articole, alineate,
subalineate şi gruparea acestora în secŃiuni, capitole, titluri, cărŃi
(părŃi).
Oricare act normativ (lege, hotărâre sau ordonanŃă a guvernului,
regulament, statut etc.) este împărŃit pe titluri, capitole, secŃiuni (care,
uneori, la rândul lor, se divid în subsecŃiuni şi paragrafe) şi articole.
Unitatea structurală de bază din această perspectivă este articolul.
În unele cazuri, articolul poate cuprinde mai diviziuni, numite
alineate.
Un articol cuprinde, în general, prevederi legale de sine-stătătoare,
exprimând o singură normă juridică. Acesta este cazul ideal, dar în
legislaŃie se întâlnesc şi situaŃii când un articol reuneşte mai multe
norme juridice sau o regulă de drept este cuprinsă în mai multe
articole.

41
 SecŃiunea IV

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

Criteriile în funcŃie de care se face clasificarea normelor juridice

sunt următoarele:

a. forŃa juridică a actului normativ în care acestea sunt incluse;

b. apartenenŃa lor la o ramură de drept;
c. caracterul dispoziŃiei (conduita prescrisă subiectului de drept)
conŃinută în norma juridică;
d. sfera de aplicare (şi gradul de generalitate);
e. structura logico – juridică pe care o prezintă norma;
f. gradul şi intensitatea incidenŃei normei;
g. felul sancŃiunii prevăzute de norma juridică.

a. După forŃa juridică a actului normativ în care sunt incluse,

normele juridice se împart în:
– norme cuprinse în legile emise de Parlament. Aceste legi pot fi
constituŃionale, organice sau ordinare;
– norme cuprinse în decretele emise de Preşedintele României;
– norme cuprinse în hotărârile, ordonanŃele şi ordonanŃele de
urgenŃă ale Guvernului;
–ordine şi instrucŃiuni ale ministerelor;
– norme cuprinse în actele normative (hotărâri, decizii)
elaborate de organele administraŃiei publice locale (prefecŃi,
primari, consilii judeŃene şi consilii locale).
Normele juridice cuprinse în legi, decrete prezidenŃiale, hotărâri,
ordonanŃe sau ordonanŃe de urgenŃă ale Guvernului se aplică pe întreg
teritoriul Ńării, pe când cele cuprinse în actele normative emise de
organele administraŃiei publice locale au o sferă de aplicabilitate
restrânsă la competenŃa teritorială a respectivului organ local (judeŃ,
municipiu, oraş, comună).

b. După ramura de drept din care fac parte, distingem:

-norme de drept constituŃional;
-norme de drept civil;
-norme de drept penal;
-norme de drept procesual civil;

42
 -norme de drept procesual penal;
-norme de drept administrativ;
-norme de dreptul familiei;
-norme de drept comercial;
-norme de drept fiscal;
-norme de dreptul muncii;
-norme de dreptul mediului;
-norme de drept internaŃional public;
-norme de drept internaŃional privat etc.

c. După caracterul dispoziŃiei ce o conŃin (natura conduitei

prescrise subiectului de drept), normele juridice se clasifică în norme
imperative şi norme permisive.
Normele imperative (categorice, peremptorii) sunt acelea a
căror respectare a dispoziŃiei de către subiectele de drept se impune
categoric, nefiind admisă nici o abatere de la aceasta.
Normele imperative pot fi onerative sau prohibitive.
Normele onerative (lat. onus, oneris – sarcină) prescriu obligaŃia
de a săvârşi o acŃiune. De exemplu, conform art. 28 alin. 1 din Codul
familiei “soŃii sunt obligaŃi să poarte în timpul căsătoriei numele
comun declarat”.
Normele prohibitive impun subiectului să se abŃină de la săvârşirea
uneia sau mai multor acŃiuni (determinate).
Majoritatea normelor prohibitive se regăsesc în sfera dreptului
penal.
Un exemplu de normă prohibitivă îl reprezintă şi cea conŃinută de
art. 5 din Codul familiei, conform căruia: “Este oprit să se
căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este
căsătorită”.
Normele permisive (dispozitive sau facultative) nu obligă
subiectul la o anumită conduită şi nici nu îi interzic expres să facă
ceva, ci doar îi oferă acestuia posibilitatea de a opta liber pentru una
dintre conduitele oferite de lege, în funcŃie de propria apreciere.
Normele permisive pot fi supletive, de împuternicire (de
competenŃă), de stimulare sau de recomandare.
Normele supletive oferă subiectului posibilitatea de a opta pentru
conduita pe care o doreşte (dintre mai multe variante posibile sau în
anumite limite indicate de lege), iar dacă acesta nu optează (de regulă,
într-un anumit interval de timp) norma prevede reglementarea ce se va
aplica.

43
 Normele de împuternicire sunt regulile de drept care fixează
drepturi şi obligaŃii. Acestea stabilesc competenŃele subiectelor de
drept.
Normele de recomandare sunt acelea care propun o anumită
conduită ce nu este obligatorie şi care poate fi urmată şi de alte
subiecte de drept decât cele vizate de norma în cauză.

d. După sfera de aplicare (şi gradul de generalitate), normele

juridice se împart în norme generale, norme speciale şi norme de
excepŃie.
Normele generale se aplică tuturor relaŃiilor sociale (raporturilor
juridice) aparŃinând unui domeniu sau unei ramuri de drept. Acestea
se mai numesc norme de drept comun. De exemplu, regulile juridice
din dreptul civil constituie dreptul comun pentru relaŃiile specifice
dreptului comercial, în situaŃia în care normele acestei ramuri nu
prevăd reglementări proprii;
Normele speciale se aplică unei sfere mult mai restrânse de relaŃii
sociale din cadrul unei ramuri de drept ori anumitor instituŃii juridice.
Aceste norme conŃin dispoziŃii derogatorii de la dreptul comun;
Normele de excepŃie reglementează situaŃii deosebite
(excepŃionale), cum ar fi calamităŃile naturale (inundaŃii, cutremure,
avalanşe), contexte social – politice (stare de urgenŃă, stare de război)
etc. Normele de excepŃie completează normele generale sau speciale,
instituind reglementări derogatorii de la acestea.
De exemplu, în doctrină este considerată normă de excepŃie cea
prevăzută de art. 4 alin. 2 din Codul familiei conform căruia “(…) se
poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani
(…)”. Regula în acest caz este, potrivit art. 4 alin. 2 din Codul
familiei, vârsta de şaisprezece ani.

e. După structura logico - juridică pe care o prezintă, normele

juridice se împart în norme complete şi norme incomplete.
Normele complete (perfecte) conŃin toate cele trei părŃi
constitutive ale structurii logico – juridice (ipoteza, dispoziŃia şi
sancŃiunea), având un înŃeles clar, complet. Aceste norme constituie
majoritatea;
Normele incomplete (imperfecte) - nu prezintă toate părŃile
constitutive ale structurii interne. Ele fac referire la alte norme,
completându-se cu acestea. Normele juridice ce completează normele
imperfecte (la care se face trimitere) pot fi norme din acelaşi act

44
normativ sau din altul (în vigoare sau care urmează să intre în
vigoare).
Din structura normelor juridice imperfecte poate lipsi un element
(ipoteza ori sancŃiunea). Uneori, pot lipsi chiar două elemente
constitutive (ipoteza şi sancŃiunea).
La rândul lor, normele incomplete se împart în:
(1) norme de trimitere – ce se completează cu norme din acelaşi
act normativ sau din alte acte normative existente (în vigoare), la care
trimit şi
(2) norme în alb – fac trimitere şi urmează să se completeze cu alte
norme ce nu există încă (nu au fost adoptate), dar care urmează să
apară.

f. În raport de gradul şi de intensitatea incidenŃa lor, normele sunt

norme principii şi norme mijloace.
Normele principii (cardinale) sunt normele cuprinse în acte
normative fundamentale (ConstituŃii, DeclaraŃii etc.) sau care sunt
deduse prin interpretare şi care constituie principii de drept. De
exemplu, sunt norme – principii cuprinse în acte normative
fundamentale cele din ConstituŃia României sau din DeclaraŃia
Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, sunt principii de
drept: obligaŃia respectării convenŃiilor (pacta sunt servanda),
excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae
interpretationis) etc.
Normele mijloace sunt toate celelalte norme juridice care au
menirea să transpună în ordinea socială normele – principii.

g. După felul sancŃiunii prevăzute în norma juridică, normele se

împart în punitive şi stimulative.
Normele punitive cuprind sancŃiuni negative, pedepse juridice
pentru subiectele de drept care nu respectă comandamentul conŃinut
de dispoziŃia normei juridice. Aceste norme reprezintă majoritatea.
Normele stimulative cuprind sancŃiuni pozitive menite să
stimuleze subiectele de drept să respecte dispoziŃia normei juridice.
Aceste norme recompensează subiectele prin acordarea de distincŃii,
decoraŃii, stimulente materiale etc.
În doctrină s-a remarcat şi prezenŃa unor norme aparte, distincte
faŃă de sistemul unitar al dreptului. Acestea sunt aşa – numitele norme
organizatorice care privesc organizarea instituŃiilor sociale. Ele arată

45
scopurile respectivelor instituŃii, modul de înfiinŃare, competenŃele,
organele reprezentative ale acestora, relaŃiile cu alte instituŃii etc.

SecŃiunea V

ACłIUNEA NORMELOR JURIDICE

AcŃiunea normelor juridice are loc pe trei coordonate: (1) timpul,

(2) spaŃiul şi (3) persoanele.
1. AcŃiunea normelor juridice în timp
Orice raport juridic se naşte în baza regulii de drept aflate în
vigoare la acel moment (tempus regit actum).
Toate normele juridice au limite temporale, atât pentru începutul
acŃiunii lor (intrarea în vigoare), cât şi pentru sfârşitul acesteia (ieşirea
din vigoare). Regula de drept produce efecte o dată cu intrarea în
vigoare şi încetează a mai produce efecte prin ieşirea sa din vigoare.
Pentru acest motiv este extrem de importantă stabilirea cu exactitate a
celor două momente.
ExistenŃa actului normativ nu coincide cu durata acŃiunii acestuia,
altfel spus cu faptul de a produce efecte (de a fi în vigoare). Astfel, de
cele mai multe ori, data adoptării unui act normativ de către organul
emitent nu este aceeaşi cu data intrării în vigoare a respectivului act
normativ. De asemenea, uneori, deşi actul normativ nu a fost abrogat,
el nu mai produce efecte.
Din perspectiva acŃiunii normei juridice în timp interesează trei
aspecte: (1) intrarea în vigoare, (2) acŃiunea şi (3) ieşirea din vigoare.

(1) Intrarea în vigoare a normei juridice. Acest moment are în

vedere aducerea la cunoştinŃa subiectelor de drept a dispoziŃiilor
actelor normative. El prezintă o deosebită importanŃă deoarece de la
această dată încep să se producă toate efectele normei de drept
(naşterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice).
De regulă, în ceea ce priveşte legile (actele normative ale
Parlamentului), precum şi actele normative emise de către Guvern
(sau alte autorităŃi centrale), pentru aducerea la cunoştinŃa celor
interesaŃi, se recurge la publicarea lor într-o publicaŃie oficială,
periodică, care prezintă avantajul unei date sigure şi uşor de verificat
în caz de controversă.

46
 Art. 78 din ConstituŃie dispune că: “Legea se publică în Monitorul
Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării
sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.
Din exprimarea folosită de textul legal indicat rezultă că, în
privinŃa intrării în vigoare a actelor normative, se disting două
posibilităŃi:
1. Intrarea normei în vigoare la trei zile după data publicării în
Monitorul Oficial al României (regula) sau
2. Intrarea normei în vigoare la o altă dată, ulterioară, prevăzută în
textul actului normativ în cadrul dispoziŃiilor finale şi tranzitorii.
Pentru această din urmă modalitate de intrare în vigoare,
legiuitorul poate alege între două posibilităŃi:
- indicarea zilei, lunii şi anului (de exemplu, se poate întâlni
formularea “Prezentul act normativ intră în vigoare la data de 1
ianuarie 2005” ) şi
- stabilirea unui termen (de regulă, număr de zile sau luni), calculat
de la publicarea în Monitorul Oficial al României, termen după
curgerea căruia actul normativ să intre în vigoare (ca exemplu se poate
da formularea următoare: “Acest act normativ intră în vigoare la trei
luni după publicarea în Monitorul Oficial al României”).
Alegerea între modalităŃile expuse mai sus are la bază considerente
de natură socio-economică, cum ar fi: luarea unor măsuri
organizatorice importante – crearea ori restructurarea instituŃiilor la
care se referă legea, pregătirea aplicării legii, elaborarea unor norme
metodologice pentru facilitarea aplicării legii, consultarea unor
observaŃii făcute de către doctrină în legătură cu textul legii etc.
Indiferent de momentul ales pentru intrarea în vigoare a normei
juridice, după împlinirea acestuia, toate subiectele de drept vizate de
normă sunt obligate să se supună prevederilor sale. Nu există
posibilitatea invocării necunoaşterii legii ca motiv al nerespectării ei
(Nemo censetur ignorare legem).
Până la revizuirea în anul 2003 a ConstituŃiei din 1991 regula,
conform art. 78, era aceea că “legea (…) intră în vigoare la data
publicării (…)”. Reglementarea prezenta marele dezavantaj al
imposibilităŃii tehnice de distribuire a Monitorului Oficial în toate
zonele Ńării şi, prin urmare, prezumŃia cunoaşterii legii de către toŃi cei
interesaŃi devenea o ficŃiune. În acest sens, noua formă a art. 78 din
ConstituŃie, “legea (…) intră în vigoare la 3 zile de la data publicării
(…)”, reprezintă un important progres.

47
 Trebuie precizat şi faptul că momentul publicării legii în Monitorul
Oficial al României nu trebuie confundat cu momentul adoptării
acesteia de către Parlament ori cu momentul promulgării de către
preşedintele Ńării.

(2) AcŃiunea normei juridice. Legea se aplică doar raporturilor de

drept ce se suprapun perioadei de timp în care ea este în vigoare, adică
celor plasate între momentul intrării şi cel al ieşirii din vigoare. Prin
urmare, legea nu vizează nici raporturile juridice stabilite înainte de
data intrării sale în vigoare (nu retroactivează) şi nici celor născute
după data ieşirii din vigoare (nu ultraactivează).
Principiul neretroactivităŃii este principiul fundamental al acŃiunii
legii în timp.
Odată intrată în vigoare, norma juridică acŃionează numai pentru
viitor. Ea nu retroactivează. Acesta este principiul neretroactivităŃii
legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din ConstituŃie (“Legea dispune numai
pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai
favorabile”), de art. 11 din Codul penal (“Legea penală nu se aplică
faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca
infracŃiuni”), precum şi de art. 1 din Codul civil (“Legea dispune
numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”).
Există şi excepŃii de la principiul neretroactivităŃii legii (numite
excepŃii de retroactivitate). Acestea sunt:
a. Legea penală şi legea contravenŃională mai favorabilă (melior
lex). Conform art. 15 alin. 2 din ConstituŃia României, “legea dispune
numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale
mai favorabile”. De asemenea, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul
penal, “În cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la
judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi
penale, se aplică legea cea mai favorabilă”.
Conceptul permite ca unei persoane ce a săvârşit o infracŃiune sub
imperiul legii vechi care a fost înlocuită cu o altă lege să i se aplice, în
anumite condiŃii, aceasta din urmă, dacă ea prescrie pentru subiectul
de drept un tratament mai favorabil.
Legea penală (sau contravenŃională) nouă, mai favorabilă, îşi
găseşte aplicarea în cadrul proceselor penale (sau contravenŃionale –
plângeri împotriva actelor de constatare şi sancŃionare a
contravenŃiilor) care, la data intrării sale în vigoare, se află în curs de
judecare (nu sunt soluŃionate definitiv) în baza legii vechi, mai severă
faŃă de inculpat (contravenient). Ea nu este aplicabilă în cauzele

48
judecate definitiv în baza legii vechi la data intrării sale în vigoare, cu
excepŃia anumitor situaŃii prevăzute limitativ de art. 14 şi art. 15 din
Codul penal.
Legea nouă este mai favorabilă inculpatului (contravenientului) în
sensul, că pentru aceeaşi încălcare a obligaŃiilor legale (cuprinse şi de
legea veche şi de legea nouă), este prevăzută o sancŃiune juridică mai
blândă faŃă de cea din legea anterioară.
Din această perspectivă, este considerată mai favorabilă legea
penală nouă care prevede pentru aceeaşi faptă (interzisă şi de legea
veche) fie o pedeapsă mai mică (de exemplu, închisoare între 3 şi 10
ani, faŃă de închisoare între 5 şi 15 ani), fie înlocuirea unui tip de
pedeapsă mai severă cu alt tip de pedeapsă mai blândă (sancŃionarea
unei fapte cu amendă penală în loc de închisoare), fie introducerea
unei noi modalităŃi de executare a pedepsei închisorii, mai uşoară (de
exemplu, suspendarea executării pedepsei alături de executarea
acesteia în regim privativ de libertate, faŃă de modalitatea unică a
executării în regim privativ de libertate). Inclusiv dezincriminarea
unei fapte penale, situaŃie prevăzută de art. 12 din Codul penal
(“Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă
nu mai sunt prevăzute de legea nouă”) este un mod de manifestare a
legii penale mai favorabile.
În ceea ce priveşte legea contravenŃională, poate fi considerată mai
favorabilă legea nouă care, de exemplu, stabileşte pentru aceeaşi
contravenŃie (prevăzută şi de legea veche) o sancŃiune mai mică
(amendă contravenŃională de 1.000.000 lei în loc de 2.000.000 lei) sau
una mai uşoară (avertisment în loc de amendă contravenŃională).
ExistenŃa acestei excepŃii de retroactivitate este sprijinită de motive
de natură umanitară.
b. Legea interpretativă. Acest tip de normă are ca scop
interpretarea înŃelesului unor norme preexistente, cu care face corp
comun. Deşi ulterioară legii interpretate, legea interpretativă este
considerată intrată în vigoare la data intrării în vigoare a celei dintâi,
fiind, practic, retroactivă.
În doctrină s-a arătat în mod just că aceasta este o pseudo –
excepŃie de retroactivitate deoarece norma nouă nu aduce prevederi
suplimentare (drepturi şi obligaŃii pentru subiectele de drept) faŃă de
cea veche, ci doar îşi propune să lămurească sensul celor preexistente.
c. Legea retroactivă. În mod excepŃional, legea poate conŃine în
mod expres prevederea că ea se aplică şi unor situaŃii anterioare

49
intrării sale în vigoare ori chiar poate stabili pentru intrarea în vigoare
o dată anterioară celei a adoptării.
Este recomandabil ca o astfel de lege să nu fie utilizată, iar în
situaŃia excepŃională când este folosită, acest lucru trebuie făcut cu
maximum de prudenŃă astfel încât să nu afecteze ordinea juridică ori
drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor.
Norma juridică are efect imediat, odată cu intrarea sa în vigoare,
aplicându-se inclusiv raporturilor juridice născute sub vechea
reglementare, raporturi ce continuă să existe şi sub imperiul noii
norme (de exemplu, căsătoria, filiaŃia etc.).

(3) Ieşirea din vigoare a normei juridice. Ieşirea din vigoare a

normei juridice (încetarea acŃiunii acesteia) se poate produce în
următoarele moduri: (a) prin abrogare, (b) prin ajungerea la termen a
normei temporare sau (c) prin căderea în desuetudine.
a. Abrogarea este modalitatea de ieşire (scoatere) din vigoare a
unei legi care presupune intervenŃia legiuitorului printr-o altă lege. Ea
constă fie în înlocuirea prevederilor legii vechi cu altele cuprinse într-
o nouă lege (regula), fie în simpla invalidare a acestora, ce nu este
urmată de înlocuirea lor cu altele noi.
Abrogarea constituie cea mai importantă modalitate de scoatere din
vigoare a unei norme juridice.
Ea poate fi de două feluri: expresă şi tacită.
Abrogarea expresă reprezintă acel tip de abrogare în care norma
nouă – care abrogă - face trimitere la norma veche – abrogată.
După felul în care norma nouă se referă (face trimitere) la norma
veche, abrogarea expresă poate fi directă sau indirectă.
Abrogarea expresă directă are loc atunci când norma nouă indică
expres, direct şi limitativ ceea ce abrogă, fie că se are în vedere un
întreg act normativ (sau chiar mai multe acte normative, în
integralitatea lor), fie doar anumite părŃi ale unui act normativ (unele
articole sau chiar numai anumite alineate ale unor articole).
Abrogarea expresă indirectă se produce atunci când actul normativ
nou se rezumă la a face precizarea că toate actele normative vechi cu
dispoziŃii contrare acestuia se abrogă.
Abrogarea tacită (implicită) are loc atunci când noul act normativ
nu conŃine nici o referire la abrogare, dar dispoziŃiile acestuia se
deosebesc fundamental de cele ale actului normativ anterior, astfel
încât se consideră că legiuitorul a înŃeles ca, prin introducerea unor
dispoziŃii diferite, să abroge prevederile vechiului act normativ.

50
 Abrogarea tacită poate fi totală sau parŃială.
În practică este preferabilă folosirea abrogării exprese directe,
deoarece este singura în măsură să evite confuziile ce ar putea rezulta
din incertitudinea cu privire la textul legal în vigoare.
În doctrină se face distincŃie între abrogare şi derogare. Aceasta
din urmă constă în apariŃia unor prevederi legale noi, care se abat de la
o reglementare existentă sau instituie excepŃii faŃă de ea, fără ca prin
aceasta prevederile legale anterioare să fie abrogate. Prin apariŃia unor
norme derogatorii de la ea, reglementarea anterioară nu iese din
vigoare, ci doar îşi restrânge sfera de relaŃii sociale vizate.
b. Ajungerea la termen a normei temporare. Deşi majoritatea
legilor se adoptă pentru o perioadă nedeterminată de timp, există şi
situaŃii excepŃionale când se apelează la acte normative temporare.
Acestea ies din vigoare fără intervenŃia legiuitorului printr-o nouă lege
(ca în cazul abrogării), prin simpla curgere (împlinire) a termenului
pentru care au fost adoptate.
c. Căderea în desuetudine. Norma juridică poate să nu mai
producă efecte (să iasă din vigoare), deoarece relaŃiile sociale avute în
vedere la data adoptării ei şi reglementate de către aceasta s-au
modificat atât de mult în timp, încât reglementarea prevăzută de
normă pentru acestea a devenit inaplicabilă.
Nici în acest caz nu are loc intervenŃia legiuitorului (prin adoptarea
unui nou act normativ) pentru ca efectele legii să nu se mai producă.
Această modalitate de ieşire din vigoare a normelor juridice nu este
caracteristică unui regim de strictă legalitate, pentru scoaterea din
vigoare a normelor juridice fiind indicată folosirea abrogării.

Ultraactivitatea normei juridice. Există şi situaŃii (excepŃii de

ultraactivitate) în care legea, deşi ieşită din vigoare, continuă să se
aplice anumitor raporturi juridice. Aceste excepŃii sunt:
a. Legea penală mai favorabilă. Această lege continuă să se aplice
faptelor săvârşite în timpul în care a produs efecte, chiar dacă ea a fost
înlocuită, ulterior, cu o lege mai aspră. ExcepŃia are la bază aceleaşi
motive de natură umanitară avute în vedere şi de legea penală mai
favorabilă retroactivă.
b. Legea temporară. Normele juridice cu acŃiune limitată în timp
se vor aplica situaŃiilor vizate de ele chiar după ieşirea lor din vigoare,
dacă aceste situaŃii sunt create sub imperiul lor, dar nu au fost
soluŃionate atât timp cât normele erau în vigoare. Astfel, conform art.
16 din Codul penal, “legea penală temporară se aplică infracŃiunii

51
săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost
urmărită sau judecată în acest interval de timp”.

2. AcŃiunea normelor juridice în spaŃiu

AcŃiunea normelor de drept în spaŃiu este guvernată de principiul
teritorialităŃii legii.
Conform acestui principiu, legea se aplică doar pe teritoriul statului
ce a adoptat-o, excluzând acŃiunea acelei legi pe teritoriul altui stat,
precum şi acŃiunea legii unui stat străin pe teritoriul respectivului stat.
Astfel, în conformitate cu art. 3 din Codul penal, “legea penală se
aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României”.
NoŃiunea de teritoriu este definită de art. 142 din Codul penal,
potrivit căruia teritoriul României (Ńării) reprezintă “întinderea de
pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu solul, subsolul şi spaŃiul
aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian
ale acesteia”.
De la principiul teritorialităŃii legii există mai multe excepŃii. Ele
pot fi grupate în două categorii: (1) excepŃii de extrateritorialitate şi
(2) excepŃii de neaplicare a legii române pe teritoriul României.
A. ExcepŃiile de extrateritorialitate sunt cele care presupun
aplicarea legii române şi în afara teritoriului Ńării. Ele sunt de două
feluri:
- excepŃii ce decurg din voinŃa părŃilor unui act juridic (de
exemplu, doi comercianŃi ce încheie un contract în Italia pot desemna
ca lege a contractului – lex causae – legea română);
- excepŃii independente de voinŃa părŃilor (de exemplu, în dreptul
internaŃional privat, regulile de drept ce guvernează statutul personal
se aplică subiectului de drept indiferent de locul unde se găseşte
acesta, pe teritoriul Ńării sau în afara acestuia).

B. ExcepŃii de neaplicare a legii române pe teritoriul României

sunt:
a. Imunitatea diplomatică. Aceasta constă în exceptarea
personalului corpului diplomatic, precum şi a persoanelor cu statut
asimilat acestora de la jurisdicŃia statului ce găzduieşte misiunea
diplomatică respectivă. Personalul diplomatic se bucură de mai multe
privilegii şi drepturi printre care enumerăm: scutirea de impozite şi taxe
(inclusiv vamale), imunitatea de jurisdicŃie personală precum şi a
sediului ambasadei, inviolabilitatea corespondenŃei şi a mijloacelor de
transport etc.

52
 Dacă reprezentantul diplomatic încalcă legea statului unde se află
misiunea diplomatică nu va suporta rigorile legii acelui stat, dar va
putea fi declarat “persona non-grata” şi expulzat în statul al cărui
cetăŃean este.
b. Regimul consular. Începând cu anul 1963, o dată cu încheierea
ConvenŃiei de la Viena privind relaŃiile consulare, regimul juridic al
consulilor tinde să se identifice cu cel al personalului diplomatic.
c. Regimul juridic al străinilor. CetăŃenii străini sau apatrizii
aflaŃi pe teritoriul unui stat străin au un regim juridic diferit de cel al
cetăŃenilor acelui stat. În această materie sunt cunoscute trei regimuri:
– Regimul naŃional. Conform acestui sistem, străinii şi apatrizii au
aceleaşi drepturi ca şi cetăŃenii statului, mai puŃin drepturile electorale
(de a alege şi de a fi ales) şi dreptul de a ocupa funcŃii publice.
În România, potrivit art. 18 alin. 1 din ConstituŃie, “cetăŃenii
străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia
generală a persoanelor şi averilor, garantată de ConstituŃie şi alte
legi”.
– Regimul special. Drepturile şi obligaŃiile străinilor sunt stabilite
în mod distinct, printr-o reglementare specială, diferită de cea a
cetăŃenilor statului respectiv.
- Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate. Acest regim constă
în acordarea de către un stat străinilor a unui regim juridic identic faŃă
de cel conferit cetăŃenilor unui stat terŃ, regim considerat favorizat.
Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate este un regim de natură
contractuală, instituit prin acorduri bilaterale între diferite state.

3. AcŃiunea normelor juridice asupra persoanelor

Normele juridice ale unui stat se aplică tuturor persoanelor care se
află pe teritoriul acelui stat, indiferent că sunt cetăŃeni ai acestuia,
străini ori apatrizi.
În România, art. 16 alin. 1 din ConstituŃie instituie egalitatea în
drepturi a cetăŃenilor români: “CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a
autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Totuşi, există norme de drept care nu se aplică tuturor subiectelor
de drept. Astfel, sunt norme care se aplică doar persoanelor fizice sau
numai persoanelor juridice.
De asemenea, unele reguli de drept vizează anumite categorii
distincte de persoane, cum ar fi studenŃii, avocaŃii, inginerii, militarii,
magistraŃii, demnitarii, persoanele căsătorite, părinŃii etc.

53
 În ceea ce priveşte regimul juridic al străinilor şi apatrizilor, în Ńara
noastră, conform art. 18 alin. 1 din ConstituŃie, “cetăŃenii străini şi
apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a
persoanelor şi averilor, garantată de ConstituŃie şi de alte legi”.

CAPITOLUL VI

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

SecŃiunea I

NOłIUNEA ŞI SCOPUL INTERPRETĂRII NORMELOR

JURIDICE

Prin interpretarea normelor juridice se înŃelege acel proces

intelectual în urma căruia se găseşte sensul exact al normelor
interpretate, proces necesar în vederea aplicării lor.
Interpretarea este o etapă importantă în procesul de realizare a
dreptului, etapă fără de care, de multe ori, dreptul nu se poate aplica.
Interpretarea normelor juridice are ca scop clarificarea sensului
acestora, clarificare necesară în procesul realizării dreptului organului
de aplicare al acestuia (instanŃă judecătorească sau organ
administrativ).
Prin interpretare se stabileşte cu mare precizie sensul normei
juridice supuse acestei operaŃiuni, se verifică aplicabilitatea ei în
raport de o anumită situaŃie de fapt, se stabileşte cu exactitate înŃelesul
termenilor folosiŃi de către legiuitor, precum şi limitele de aplicare a
respectivei norme la situaŃia concretă.

SecŃiunea II

FORMELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE

Interpretarea normelor juridice poate fi oficială sau neoficială.

1. Interpretarea oficială
Acest tip de interpretare se mai numeşte obligatorie sau cu forŃă
juridică şi provine de la organul de stat competent, fie cel care a emis
54
actul normativ din care face parte norma juridică interpretată, fie chiar
organul de aplicare a dreptului.
Interpretarea oficială poate fi autentică sau cazuală (concretă).
Interpretarea oficială este autentică atunci când se realizează de
către organul de stat care a emis actul normativ. Ea se face printr-un
alt act normativ (lege interpretativă) care face corp comun cu actul
interpretat. Acest tip de interpretare se mai numeşte şi interpretare
legală, prezentând un mare grad de generalitate şi aplicându-se,
retroactiv, tuturor situaŃiilor vizate de actul normativ interpretat.
Interpretarea făcută într-un caz concret de către instanŃele
judecătoreşti sau organele administrative se numeşte interpretare
cazuală sau concretă. Acest tip de interpretare se aplică doar cazului
ce este supus soluŃionării de către respectivele organe de stat şi are
forŃă juridică doar faŃă de părŃile implicate, neavând aplicabilitate în
alte situaŃii, chiar similare. Se mai numeşte şi interpretare de caz, iar
dacă se realizează de către o instanŃă judecătorească, interpretare
judiciară.

2. Interpretarea neoficială ( facultativă sau doctrinară)

Acest fel de interpretare este specific mediului ştiinŃific al
dreptului, doctrinei acestuia.
Spre deosebire de interpretarea oficială, cea doctrinară nu are forŃă
juridică, ea nefiind obligatorie, ci facultativă. Ea este rezultatul
analizei făcute de oamenii de ştiinŃă, în cadrul procesului de cercetare
teoretică a dreptului.
Interpretarea doctrinară poate fi invocată în faŃa instanŃelor
judecătoreşti sau a oricărui alt organ de aplicare a dreptului, dar ea nu
este obligatorie pentru acestea.

SecŃiunea III

METODE DE INTERPRETARE NORMELOR JURIDICE

Cele mai importante metode de interpretare a normelor

juridice sunt metoda gramaticală, metoda istorică, metoda
sistematică, metoda logică, metoda teleologică şi analogia.

1. Metoda gramaticală
Metoda gramaticală de interpretare are la bază analiza gramaticală
(sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Prin această
55
operaŃiune se urmăreşte stabilirea exactă a sensului comandamentului
pe care îl cuprinde norma juridică.

2. Metoda istorică
Metoda istorică de interpretare explică sensul normelor juridice
prin analiza condiŃiilor social-politice existente la data apariŃiei actului
normativ din care acestea fac parte.

3. Metoda sistematică
Prin această metodă se urmăreşte stabilirea sensului unei norme
juridice în raport cu sensul actului normativ din care ea face parte sau
în raport cu alte acte normative.
Norma juridică nu este concepută separat de celelalte norme
juridice, ci ca parte componentă a unui sistem (instituŃie sau ramură de
drept) în contextul căruia ea trebuie interpretată.
De asemenea, interpretarea sistematică presupune şi raportarea
sensului normei juridice supuse analizei la sensul celorlalte reguli de
drept cuprinse în acelaşi act normativ

4. Metoda logică
Metoda logică elucidează sensul normei juridice prin analizarea
acesteia cu ajutorul legilor logicii formale.
Această metodă implică anumite aprecieri de natură raŃională,
precum şi operaŃiuni de generalizare sau sinteză.

5. Metoda teleologică
Metoda de interpretare teleologică sau după scop, urmăreşte
găsirea sensului exact al textului de lege în funcŃie de finalitatea
(scopul) normei juridice interpretate.

6. Analogia
Există şi situaŃii când organul care aplică dreptul, sesizat cu
soluŃionarea unui caz concret, nu găseşte norma juridică
corespunzătoare rezolvării acestuia. În asemenea împrejurări, organul
de aplicare nu se va dezinvesti, constatând că nu poate soluŃiona cazul.
Dimpotrivă, el va apela ori la o normă juridică ce se aplică într-o
situaŃie asemănătoare celei supuse rezolvării, ori, în lipsa acesteia, va
soluŃiona cazul pe baza principiilor generale ale dreptului.

56
 Atunci când respectivul organ de aplicare a legii apelează la o
normă juridică aplicabilă într-o situaŃie asemănătoare celei de rezolvat
se realizează o analogie a legii (analogia legis).
Dacă aceasta nu este posibilă, pentru rezolvarea cazului se recurge
la principiile generale ale dreptului folosindu-se analogia dreptului
(analogia juris).
Există ramuri de drept în care analogia sub oricare dintre formele
sale nu este permisă. În această situaŃie este dreptul penal, ramură în
cadrul căreia operează principiul legalităŃii incriminării.

SecŃiunea IV

REZULTATUL INTERPRETĂRII NORMELOR JURIDICE

Din punctul de vedere al rezultatului interpretării, aceasta poate fi

literală, extensivă sau restrictivă.
1. Interpretarea literală ( ad litteram sau interpretatio
declarativa)
Acest tip de interpretare se realizează atunci când organul care
trebuie să aplice norma de drept constată că textul acesteia se mulează,
în mod corespunzător, relaŃiilor sociale pe care le vizează. În această
situaŃie, organul ce aplică legea nu mai are şi sarcina de a interpreta
normele care o alcătuiesc, deoarece acestea sunt clare.

2. Interpretarea extensivă ( interpretatio extensiva)

Uneori, în cadrul procesului de interpretare a normelor
juridice, organul de aplicare poate constata faptul că textul
acestora are un conŃinut mai restrâns decât sfera relaŃiilor
sociale la care ele se referă. În această situaŃie, se va folosi o
interpretare extensivă a normelor în cauză.

3. Interpretarea restrictivă ( interpretatio restrictiva)

Dacă textul normei juridice are un conŃinut mai larg decât sfera
relaŃiilor sociale la care se referă, organul de aplicare va folosi o
interpretare restrictivă a acesteia.

57
 CAPITOLUL VII

RAPORTUL JURIDIC

SecŃiunea I

NoŃiunea de raport juridic

Raportul juridic reprezintă o relaŃie socială care este normată de

către regula de drept şi care dă naştere la drepturi şi obligaŃii în sarcina
subiectelor între care s-a stabilit. Drepturile şi obligaŃiile subiectelor
de drept pot fi realizate, atunci când este cazul, şi prin forŃa de
constrângere a statului.

SecŃiunea II

Caracterele raportului juridic

Raportul juridic prezintă mai multe caractere. Astfel, raportul

juridic este un raport social, voliŃional şi valoric.

1. Caracterul social
Caracterul social al raportului juridic este determinat de faptul că
acesta se stabileşte între oameni, fie priviŃi individual ca persoane
fizice, fie ca participanŃi în cadrul unor persoane juridice, ce pot fi
chiar instituŃiile statului.

2. Caracterul voliŃional
Raportul juridic este un raport voliŃional deoarece el se naşte din
voinŃa subiectelor de drept.
VoinŃa subiectelor de drept de a stabili raportul juridic trebuie
completată cu voinŃa statului care este autorul normelor de drept în
baza cărora se nasc raporturile juridice, adică drepturile şi obligaŃiile
pe care le vor avea subiectele de drept.
Datorită acestui motiv, în doctrină se vorbeşte despre dublul
caracter voliŃional al raportului juridic.
58
 3. Caracterul valoric
Raportul juridic prezintă şi un caracter valoric deoarece prin
intermediul său sunt fie protejate fie concretizate principalele valori
sociale.

SecŃiunea III

Structura raportului juridic

Raportul juridic are o structură ce include trei elementele:

subiectele, conŃinutul şi obiectul.

1. Subiectele raportului juridic

Subiectele unui raport juridic sunt doar oamenii. Aceştia pot fi
priviŃi fie individual (persoane fizice), fie grupaŃi în anumite structuri
de organizare, colective (statul, organele statului şi persoanele
juridice).

A. Persoana fizică
- este omul ca titular de drepturi şi obligaŃii.
Individul este recunoscut ca titularul unei capacităŃi juridice,
aceasta reprezentând aptitudinea generală şi abstractă a unei persoane
de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaŃii juridice.
În dreptul civil se face distincŃie între capacitatea de folosinŃă şi
capacitatea de exerciŃiu.
Capacitatea de folosinŃă este posibilitatea unei persoane de a fi
subiect de drept, titular de drepturi şi obligaŃii în cadrul raportului
juridic. Aceasta se dobândeşte prin naştere (uneori chiar în perioada
de după concepŃie – capacitatea de folosinŃă anticipată) şi se pierde
prin moarte.
Capacitatea de exerciŃiu constituie aptitudinea unei persoane de a-
şi exercita singură drepturile şi obligaŃiile. Aceasta se dobândeşte la
18 ani. Între 14 şi 18 ani persoana fizică are o capacitate de exerciŃiu
restrânsă care îi îngăduie să-şi exercite singură doar anumite drepturi
şi sa-şi poată asuma numai unele obligaŃii.
Există şi situaŃii în care anumite persoane fizice, deşi au o vârstă
mai mare de 18 ani, nu posedă capacitate de exerciŃiu deoarece, pentru
anumite motive, ele au fost puse sub interdicŃie printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă. (interzişii judecătoreşti).

59
 Persoana fizică, pentru a nu fi confundată cu alte persoane fizice,
prezintă anumite atribute de indentificare. Acestea sunt: numele şi
prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, starea civilă şi codul
numeric personal (CNP).

B. Statul
- constituie subiect de drept atât în cadrul raporturilor juridice
interne, cât şi în al celor externe.
Statul este subiect de drept în dreptul constituŃional (cetăŃenia,
federaŃiile, raporturile dintre el şi unităŃile administrativ-teritoriale).
În dreptul civil, statul este participant în calitate de creditor al
tuturor obligaŃiilor fiscale ale contribuabililor (reprezentat de
Ministerul de FinanŃe), precum şi în anumite aspecte legate de dreptul
succesoral (moşteniri vacante).

C. Organele statului
- sunt reprezentate de organele legislative, administrative -
executive, precum şi de cele judiciare.

D. Persoana juridică
- constituie un subiect colectiv de drept. În doctrina mai veche,
conform influenŃei franceze, persoana juridică este numită persoană
morală.
Persoanele juridice sunt constituite prin asocieri sau grupări de
persoane fizice în vederea realizării unui anumit scop.
Persoanele juridice pot fi înfiinŃate prin act normativ emis de către
unul dintre organele puterii de stat (centrale sau locale) ori prin
manifestarea de voinŃă a mai multor persoane fizice sau juridice,
realizată în condiŃiile legii şi, eventual, supervizată de un organ de
stat.
DesfiinŃarea unei persoane juridice poate avea loc în aceleaşi
moduri.
Persoanele juridice au capacitate juridică care de cele mai multe ori
este limitată la obiectul lor de activitate (specialitatea capacităŃii de
folosinŃă).
Ca atribute de identificare, în cazul persoanelor juridice se disting:
denumirea, naŃionalitatea, sediul, contul bancar, numărul de
înmatriculare sau înregistrare în anumite evidenŃe specifice şi codul de
identificare fiscală.

60
 2. ConŃinutul raportului juridic
ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din drepturile şi
obligaŃiile subiectelor între care s-a stabilit raportul.
Drepturile şi obligaŃiile subiectelor de drept între care s-a stabilit
un raport juridic sunt corelative, astfel încât obligaŃia unuia dintre
aceştia este chiar dreptul celuilalt.
În unele raporturi de drept doar un subiect poate fi titular de
drepturi, celălalt fiind titular de obligaŃii. În alte raporturi, subiectele
sunt, în acelaşi timp, atât titulari de drepturi, cât şi de obligaŃii.
Există şi situaŃii (căsătoria) în care subiectele de drept au exact
aceleaşi drepturi şi obligaŃii unul faŃă de altul (soŃii).
Dreptul subiectiv este prerogativa sau posibilitatea unui subiect de
drept să facă sau să nu facă ceva, să pretindă altui subiect să facă, să
nu facă sau să-i dea un lucru. De asemenea, posibilitatea de a apela la
forŃa de constrângere a statului în cazul nerespectării drepturilor sale.
În funcŃie de posibilitatea evaluării lor în bani, drepturile subiective
se împart în drepturi patrimoniale (cel mai important fiind dreptul de
proprietate) şi drepturi personal-nepatrimoniale.
Titularul dreptului subiectiv se numeşte subiect activ.
ObligaŃiile juridice constituie îndatoriri ale subiectului de a face, de
a nu face sau de a da ceva altui subiect de drept.
Titularul obligaŃiei juridice poartă denumirea de subiect pasiv.

3. Obiectul raportului juridic

Obiectul raportului juridic este dat de conduita pe care trebuie să o
urmeze subiectele acestuia. Obiectul raportului juridic este acŃiunea
sau inacŃiunea la care are dreptul subiectul activ şi la care este obligat
subiectul pasiv.

SecŃiunea IV

DIFERITE CATEGORII DE RAPORTURI JURIDICE

Deosebirea între diferitele categorii de raporturi juridice se va face

în funcŃie de natura normei de drept care guvernează relaŃia socială ce
se constituie în raport juridic. Astfel, în temeiul unei reguli de drept
civil se va naşte un raport de drept civil (de exemplu, dintr-un delict
civil se naşte întotdeauna un raport de drept civil), iar dintr-o regulă de
drept penal se constituie un raport de drept penal (de exemplu,
săvârşirea unei infracŃiuni).

61
 CAPITOLUL VIII

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

SecŃiunea I

NOłIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ

Răspunderea juridică este o variantă a răspunderii sociale. Ea apare

ca un raport stabilit în baza legii între subiectul de drept care a încălcat
prevederea legală şi stat, reprezentat de organele de cercetare penală,
instanŃele judecătoreşti precum şi diferiŃii funcŃionari publici, prin care
subiectul de drept suportă o sancŃiune de la care nu se poate sustrage,
iar statul urmăreşte prin aplicarea sancŃiunii restabilirea ordinii
juridice.

SecŃiunea II

CONDIłIILE RĂSPUNDERII JURIDICE

Pentru antrenarea răspunderii juridice a unui subiect de drept,

trebuie îndeplinite mai multe condiŃii, şi anume:
a) ExistenŃa unei conduite ilicite din partea acestuia;
b) În urma conduitei ilicite să apară un rezultat vătămător
pentru una din valorile sociale;
c) VinovăŃia subiectului de drept care este autorul actului
ilicit;
d) Între conduita ilicită şi rezultatul vătămător trebuie să
existe o legătură de cauzalitate.

1. Conduita ilicită a subiectului de drept poate fi exprimată printr-

o acŃiune sau o inacŃiune ce nu respectă cadrul legal.
De exemplu, o acŃiune este ilicită dacă un subiect de drept
acŃionează cu nerespectarea legii (un individ loveşte pe un altul sau
distruge bunul altuia datorită unei manevre greşite făcută cu
autoturismul etc.).
62
 InacŃiunea unui subiect este ilicită doar atunci când acesta avea
obligaŃia să facă ceva şi nu realizează respectiva acŃiune. De exemplu,
este ilicită nedenunŃarea de către un funcŃionar public a anumitor fapte
penale despre care ia cunoştinŃă în timpul serviciul său.
2. Rezultatul vătămător al conduitei ilicite se concretizează în
atingerea adusă anumitor valori sociale care sunt protejate de lege.
Spre exemplu, neefectuarea la timp a unei lucrări de către un
subiect de drept poate aduce atingere intereselor (poate cauza un
prejudiciu) altei persoane.

3. VinovăŃia subiectului de drept. Orice acŃiune sau inacŃiune a

omului trebuie raportată la caracterul conştient sau inconştient al
acesteia, precum şi la libertatea voinŃei acestuia.
VinovăŃia reprezintă atitudinea psihică a unui subiect de drept faŃă
de conduita sa ilicită.
În dreptul penal vinovăŃia îmbracă două forme: intenŃia şi culpa.
IntenŃia poate fi directă (subiectul prevede rezultatul faptei şi
urmăreşte producerea lui) sau indirectă (subiectul prevede rezultatul
faptei, nu urmăreşte producerea acestuia, dar acceptă survenirea lui).
Culpa este de două feluri: culpă prin imprudenŃă (subiectul
prevedere rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu-l urmăreşte, nu
acceptă producerea lui şi consideră fără temei că acesta nu se va
produce) şi culpă prin neglijenŃă (subiectul nu prevede rezultatul
faptei sale, deşi putea şi trebuia să-l prevadă).
Dreptul penal cunoaşte şi un concept hibrid al vinovăŃiei numit
praeter intentie (intenŃie depăşită).
În dreptul civil, vinovăŃia poartă generic numele de culpă. Formele
vinovăŃiei (culpei) civile sunt: dolul (intenŃia), imprudenŃa şi
neglijenŃa.

4. ExistenŃa legăturii de cauzalitate între acŃiunea ilicită şi

rezultatul vătămător pentru valorile sociale este obligatorie pentru
antrenarea răspunderii juridice.

SecŃiunea III

FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE

Există mai multe forme de răspundere juridică.

63
 În domeniul ramurilor de drept pot fi întâlnite: (1) răspunderea
penală, (2) răspunderea contravenŃională, (3) răspunderea civilă, (4)
răspunderea disciplinară etc.
1. Răspunderea penală
Acest tip de răspundere juridică se declanşează atunci când
subiectul de drept săvârşeşte un fapt considerat ilicit de legea penală,
numit infracŃiune.
Conform art.17 alin. 1 din Codul penal, infracŃiunea este “fapta
care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de
legea penală”.
Conform alin.2 al aceluiaşi articol, “infracŃiunea este singurul
temei al răspunderii penale”.

2. Răspunderea contravenŃională
Răspunderea contravenŃională este antrenată de săvârşirea unei
contravenŃii.
Conform art.1 din O.G.2/2001 privind regimul contravenŃiilor, aşa
cum a fost modificată prin Legea nr.180 din 11 aprilie 2002, “legea
contravenŃională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin
legea penală. Constituie contravenŃie fapta săvârşită cu vinovăŃie,
stabilită şi sancŃionată prin lege, ordonanŃă, prin hotărâre a
Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al
comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, a consiliului judeŃean ori a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti”.

3. Răspunderea civilă
Răspunderea civilă poate îmbrăca două forme: răspunderea
delictuală şi răspunderea contractuală.
Răspunderea civilă delictuală are ca obiect obligaŃia subiectului de
drept de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită.
Răspunderea delictuală poate rezulta din fapta proprie (art. 998 - 999
Cod civil), din fapta altuia (art.1000 alin 1, teza I, 2,3,4 Cod civil)
sau din nerespectarea unor obligaŃii de supraveghere a lucrurilor sau
animalelor (art. 1001 si art. 1002 Cod civil).
Răspunderea civilă contractuală se naşte atunci când un subiect de
drept nu respectă obligaŃiile pe care şi le-a asumat printr-un contract,
valabil încheiat (art. 969 alin. 1 Cod civil).

4. Răspunderea disciplinară
64
 Acest tip de răspundere este specifică ramurii dreptului muncii. Ea
este antrenată de nerespectarea de către angajat (unul din subiectele
raportului de dreptul muncii) a dispoziŃiilor legale sau a obligaŃiilor
stabilite prin contractul de muncă (individual şi colectiv).
SancŃiunile specifice acestui tip de răspundere sunt: mustrarea,
avertismentul, reducerea de salariu, desfacerea contractului de muncă.

65
 BIBLIOGRAFIE

1. Ion Craiovan, Tratat elementar de teoria generală a

dreptului, Editura
All Beck, seria Curs Universitar, Bucureşti, 2001;
2. Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedia
juridică).
Drept raŃional, izvoare şi drept pozitiv, Editura All Beck,
seria Restitutio,
Bucureşti, 1999;
3. Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generală a
dreptului,
Editura FundaŃiei “Chemarea“, Iaşi, 1996;
4. Radu Motica, Gheorghe Mihai, Teoria generală a
dreptului, Editura
All Beck, seria Curs Universitar, Bucureşti, 2001;
5. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck,
seria Curs
Universitar, Bucureşti, 2002;
6. François Terré, Introduction générale au droit, Dalloz,
Paris,1996.

66
67