B. OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR2.

Constituţiile din România

În secolul al XVIII-lea, odată cu apariția iluminismului, apare

în Europa, o nouă concepție despre modul de guvernare a unui
stat. Această nouă concepție presupune existența unei constituții,
care să reprezinte legea fundamentală a statului. Această nevoie se
manifestă, de asemenea, și în societatea românească în condițiile
procesului de modernizare socială, culturală, economic și politică
începută pe teritoriul românesc în sec. al XIX-lea.
Până la apariția primei Constituții a României (1866),au existat
o serie de documente cu caracter constituțional care au precedat-
o, ducând la modernizarea statului și a instituțiilor. Acestea sunt:
Constituția Cărvunarilor, Regulamentele Organice, Convenția de la
Paris și Statutul Dezvoltătoral Convenției de la Paris.
Constituția Cărvunarilor a fost elaborată la Iași, în anul 1822,
dar nu a fost nicio dată pusă în practică, rămânând la stadiul de
proiect. Aceasta indică tendința introducerii unui nou sistem de
guvernare și specifică, în linii mari, separarea puterilor in stat, unul
dintre principiile de bază ale democrației.
Regulamentele Organiceau fost elaborate în timpul
protectoratului rus în Țara Românească și Moldova ( 1829-1856),
în anul 1831 înȚara Românească și în anul 1832 în Moldova. Au
avut o importanță deosebită în modernizarea și dezvoltarea
viitorului stat român, întrucât prevedeau separarea puterilo rîn
stat, astfel: puterea executivă era deținută de un domnitor și de
un cabinet de miniștri; puterea legislativă o avea Adunarea
Obștească, formată din boieri, iar puterea judecătorească îi era
încredințată Înaltului Divan Domnesc. Au fost în vigoare până în
1856, anul retragerii protectoratului rus din principate.

Page 1 of 4
 Convenția de la Parisa fost elaborată de Marile Puteriîn
1858, la Paris, și prevedea o unire parțială a Țării Românești cu
Moldova, sub suzeranitatea Imperiului Otoman și garanția colectivă a
MarilorPuteri, constituindu-se Principatele Unite ale Moldovei și
Țării Românești, cu doi domnitori, două guverne și două parlamente.
Puterile în cele două state erau împărțite astfel: puterea executivă
era deținută de către domnitor și guvern, cea legislativă de către
domnitor și Adunarea Legislativă, iar cea judecătorească de către
Înalta Curte de Justiție și Casație de la Focșani, instituție comună
pentru ambele principate.
Statutul Dezvoltător al Convenției de la Parisa fost introdus
în 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și instituia
domnia autoritară a acestuia. În ciuda numelui său, acesta nu
era o simplă îmbunătățire a Convenției de la Paris, ci schimbările
erau majore. Acest document este considerat de către unii istorici
prima constituție a României. A reprezentat o reformă
fundamentală pentru dezvoltarea și modernizarea tânărului stat
român. Domnitorul căpăta atribuții sporite și rolul Adunării
Legislative era diminuat.A rămas în vigoare până în 1866.
Constituțiile României sunt: Constituția democratică din
1866, adoptată de regele Carol I, Constituția democratică din 1923,
adoptată de regele Ferdinand, Constituția autoritară din1938,
adoptată de regele Carol al II-lea, cele trei Constituții comuniste(
1948, 1952 și 1965), primele două elaborate pe vremea lui
Gheorghiu-Dej, iar ultima pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, și,în
sfârșit, Constituția democratică din1991, care, cu mici modificări,
este în vigoare și până astăzi.
Constituția din 1866 a fost elaborată în contextul înlăturării
domnitorului Alexandru Ioan Cuza și al aducerii unui prințstrăin,
Carol de Hohenzollern Sigmaringen. Ea a avut o importanță
deosebită, reprezentând un act de afirmare politică, deoarece a fost
promulgată fără a se ține seama de suzeranitatea otomană și de
Page 2 of 4
garanția colectivă a Marilor Puteri. Respecta principiile
democrației,stabileaforma de guvernământ -monarhia
constituțională,numele statului -România, faptul că cetățenia se
acorda doar celor de religie creștină, votul censitar ( pe bază de
bani). Împărțirea puterilor în stat era astfel: puterea executivă-
domnitorul și guvernul;puterea legislativă-Parlamentul, care era
bicameral, împărțit în Adunarea Deputaților și Senat; puterea
judecătorească-Înalta Curte de Casație și Justiție.
Aceasta a pus bazele statului român modern.A rămas în vigoare
până în 1923
Constituția de la 1923 a fost adoptată de către cel de-al
doilea rege al României, Ferdinand I, ca urmare a Marii Uniri de
la 1918, consfințind unirea Transilvaniei, a Basarabiei, a
Bucovinei. Aceasta păstra, în linii mari, principiile celei din 1866, însă
conținea o serie de revizuiri, cum ar fi votul universal. Aceasta
a pus bazele statului național-unitar român. A rămas în vigoare
până în 1938.
Constituția de la 1938 a fost adoptată în urma loviturii de stat
date de Carol al II-lea, prin care desființa celelalte partide,
dizolva Parlamentul și își justifica domnia autoritară. Așadar, a
avut scopul justificării schimbării regimului, de la democrație la
autoritarism; sesuprima separarea puterilor în stat, se încălcau unele
drepturi și libertăți cetățenești, se cenzura presa. Pluripartidismul
era înlocuit cu monopartidismul, unicul partid fiind Frontul
Renașterii Naționale, ai cărui membri erau numiți de Carol al II-lea.A
rămas în vigoare până în 1940.
Cele trei Constituții comuniste ( 1948, 1952 și 1965)justificau
regimul comunist, încălcând drepturile și libertățile fundamentale
ale omului și subordonând întregul aparat de stat unui partid unic,
Partidul Comunist. Prima constituție comunistă ( 1946) justifica
instaurarea comunismului ca urmare a abdicării regelui Mihai I ( 30
dec. 1947) și pregătea terenul pentru trecerea întregii economii sub
Page 3 of 4
tutela statului, copiind Constituția stalinistă din 1936. Cea de-a
doua constituție ( 1952) afirma dependența față de Uniunea
Sovietică și definitiva trecerea la comunism, iar cea de-a treia
( 1965) modifica numele statului din Republica Populară Română,
denumire menționată în cea din 1948 și 1952, în Republica Socialistă
România,și marca trecerea de la stalinism la național-comunism,
odată cu înlocuirea lui Gheorghiu-Dej cu Nicolae Ceaușescu. Prin
acestea trei, Partidul Comunist își asigura controlul asupra întregii
societăți.
Constituția democratică din 1991 s-a adoptat ca urmare a
căderii regimului comunist ( 1989) și a restabilit trecerea la
democrație, îmbinând principiile democratice tradiționale cu noul
context european.A reinstituit drepturile și libertățile cetățenești,
separarea puterilor în stat, pluripartidismul etc. A fost modificată în
2003, pentru adaptarea mecanismelor românești la cele europene.
În concluzie, Constituția reprezintă legea fundamentală a
unui stat, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui,
stabilește drepturile și îndatoririle cetățenilor și sistemul electoral.
Este o oglindă a societății în care este elaborată. În România au
existatșapte constituții ( trei democratice-1866, 1923, 1991; una
autoritară-1938 și trei totalitare de tip comunist-1948, 1952 și
1965), fiecare justificând tipul de regim ales la momentul
respectiv: democrația, autoritarismul sau comunismul

Page 4 of 4