ACADEMIA DE ŞTIINŢE DIN MOLDOVA

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.:94 (478) "17/18” (043.2)

CANDU TEODOR

BISERICA DIN ŢARA MOLDOVEI DIN A DOUA

JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA – ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL XIX-LEA

Specialitatea 07 00 02 – ISTORIA ROMÂNILOR

Autoreferat al tezei de doctor în ştiinţe istorice

CHIŞINĂU 2009

1
 Teza a fost elaborată în sectorul Istorie Veche şi Medie a Institutului
de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Conducător ştiinţific Demir DRAGNEV,

dr. hab. în ştiinţe istorice,
prof. univ., mem. cor. al AŞM

Referenţi oficiali
1. Pavel COCÂRLĂ, prof. univ., dr. hab. în ştiinţe istorie

2. Vladimir MISCHEVCA, dr. în ştiinţe istorie

Membri ai Consiliului Ştiinţific Specializat

Alexei AGACHI, dr. hab., conf. cerc. Preşedinte
Ion CHIRTOAGĂ, dr. hab., conf. cerc. Secretar
Gheorghe GONŢA, dr. hab., conf. univ.
Valentin TOMULEŢ, dr. hab., conf. univ.
Ion EREMIA, dr. hab., conf. univ.

Susţinerea va avea loc la 15 05 2009, ora 14 00, în şedinţa Consiliului

Ştiinţific Specializat DH 15.07.00.02-06 din cadrul Academiei de Ştiinţe a
Moldovei (or. Chişinău, str. Ştefan cel Mare, 1, sala 408).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.N.

(http://www.csa.acad.md) şi la biblioteca Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Autoreferatul a fost expediat la 14 aprilie 2009

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat,
dr. hab. în ştiinţe istorice Ion CHIRTOAGĂ

Conducător ştiinţific
dr. hab. în ştiinţe istorice, prof. univ.,
mem. cor. al AŞM Demir DRAGNEV

Autor Teodor CANDU

© Candu Teodor 2009

2
 CONSIDERAŢII GENERALE

Actualitatea temei. La sfârşitul anilor 80 ai secolului al XX-lea, odată cu

declararea libertăţii cultelor şi redeschiderea lăcaşelor, au apărut mai mute
probleme strâns legate de rolul şi locul pe care Biserica şi le-a asumat de-a
lungul istoriei: relaţiile dintre stat şi biserică, societate şi biserică şi viceversa.
Contextul social-politic a permis cercetătorilor din diferite domenii –
teologie, filozofie, istorie etc. – să acorde acestora mai multă atenţie. Interesul
sporit faţă de această problematică a fost determinat şi de faptul că, în
decursul unei perioade îndelungate, biserica a fost defăimată de aşa-numitul
ateism ştiinţific. În acelaşi timp, s-au iniţiat acţiuni de reanimare şi
reconsiderare a unor aspecte privind istoricul bisericii creştine de rit ortodox.
Actualitatea temei rezultă din faptul că biserica, în decursul evoluţiei
sale, în cadrul raporturilor social-politice şi cultural-spirituale, s-a distins ca o
instituţie cu competenţe bine definite. Elucidarea problemei respective se
poate realiza doar prin cunoaşterea rolului şi locului acestei instituţii în cadrul
societăţii.
Evoluţia instituţională a Bisericii Ortodoxe moldoveneşti a demarat în
secolul al XIV-lea odată cu procesul de constituire a statului medieval
moldovenesc. Ea a cunoscut perioade de ascensiune, care au culminat cu
creşterea influenţei sale şi a statutului său în cadrul lumii ortodoxe. Statutul
său distinct s-a materializat prin autonomia de fapt faţă de Patriarhia de la
Constantinopol. Rolul Bisericii Ţării Moldovei în cadrul lumii ortodoxe s-a
datorat, în parte, susţinerii acordate de societate bisericilor surori din sud-
estul Europei şi Orientul Apropiat.
A doua jumătate a secolului al XVIII-lea–începutul secolului al XIX-lea,
în evoluţia Bisericii moldoveneşti, constituie o perioadă caracterizată prin
acţiuni variate, întreprinse de domnie şi administraţia ecleziastică pentru
ridicarea nivelului de cunoaştere a dogmelor şi canoanelor, prin crearea unui
sistem educaţional clerical, prin delimitarea funcţiilor autorităţilor civile de a
celor ecleziastice, prin stabilirea unor rigori clare în domeniul de alegere şi
numire a ierarhilor în rangurile ecleziatice superioare, prin impunerea limitei
numerice de hirotonire a preoţilor şi de aşezare a slujitorilor bisericii, prin
stabilirea unor reguli în vederea procesului de gestionare a bunurilor şi
moşiilor aflate în stăpânirea bisericii. Aceste măsuri au fost însoţite de
imixtiuni ale factorului extern, în special, în timpul războaielor ruso-austro-
turce. Ingerinţele din exterior, de asemenea, au generat schimbări ale limitelor
jurisdicţiei Bisericii moldoveneşti. În secolul al XVIII-lea–începutul secolului
al XIX-lea, de sub jurisdicţia Bisericii moldoveneşti au fost scoase ţinutul
Hotin (1751), Bucovina (1775) şi Basarabia (1812), răşluiri care au afectat
situaţia materială a acesteia, având efecte nefaste până în prezent.

3
 Măsurile întreprinse în această perioadă se află, fără doar şi poate, sub
impactul Epocii Luminilor. Este cunoscut faptul că, în secolul al XVIII-lea, la
nivel european, s-au înregistrat mutaţii modernizatoare. Secolul luminilor a
schimbat din temelie gândirea politică şi socială a europenilor. Iluminismul a
adus acel suflu care a bulversat vechile structuri şi concepte despre politic,
societate, economie, cultură, religie etc.
Ideile iluministe nu au fost străine spaţiului sud-est european şi, prin
urmare, nici celui românesc. În decursul întregii perioade, elitele politice şi
cele ecleziastice din regiune au căutat să se conformeze ideilor
modernizatoare. În Epoca Luminilor, sistemul politico-economic al Ţărilor
Române se deosebeşte în esenţă de cel caracteristic statelor central şi vest
europene. Principatele Române erau percepute de contemporani ca părţi
componente ale Imperiului Otoman. Însă, prin spiritul şi originea populaţiei
acestora, ele nu pot fi separate de restul Europei nici din punct de vedere
politic şi nici din punct de vedere confesional.
Având în vedere absenţa unei cercetări speciale a problemei respective,
considerăm că demersul nostru va contribui la cunoaşterea specificului unei
epoci cruciale din istoria naţională. Actualitatea problemei respective
determină identificarea unor surse şi aspecte ale problemei, care, din diverse
motive, n-au fost abordate sau au fost studiate incomplet de către cercetători.
În contextul dezvoltării pluralismului de idei, o abordare sau, mai bine zis, o
încercare nouă de studiere a problematicii respective îşi găseşte locul şi
pentru etapa actuală.
Scopul şi obiectivele tezei. În lucrarea de faţă urmează să fie studiată
istoria ecleziastică a Ţării Moldovei în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea–începutul secolului al XIX-lea. În această perioadă, biserica a contribuit la
dezvoltarea nu doar moral-spirituală, dar şi social-politică a societăţii
româneşti. Drept scop al acestei lucrări am stabilit studierea, analiza şi
estimarea rolului pe care Mitropolia Moldovei l-a avut pe plan intern şi
extern, precum şi delimitarea funcţiilor bisericii şi a slujitorilor acesteia.
Pentru atingerea acestora au fost luate ca bază următoarele obiective:
– a studia caracterul Bisericii Ortodoxe moldoveneşti pe plan
dogmatic, ţinând cont de corelaţia dintre stat şi biserică;
– a scoate în evidenţă problematica administraţiei ecleziastice în
Moldova, având în vedere jurisdicţia teritorială a arhiereilor în cadrul
eparhiilor;
– a releva rolul pe care puterea laică l-a avut în ceea ce priveşte
organizarea şi reorganizarea Bisericii moldoveneşti;
– a analiza tradiţia canonică şi procedura de alegere a mitropoliţilor şi
episcopilor în Moldova;
– a studia situaţia Bisericii din Ţara Moldovei în timpul ocupaţilor
militare ruse;

4
 – a estima rolul ierarhilor instalaţi de trupele ruse în organizarea
ecleziastică moldovenească.
– a studia relaţiile Mitropoliei Moldovei cu Patriarhia ecumenică şi cu
celelalte patriarhii orientale din Imperiul Otoman.
– a elucida problema coraportului dintre biserica şi societatea
moldovenească şi aşezămintele monahale din Orientul Ortodox.
Cadrul cronologic şi geografic al temei.
Limitele cronologice. Lucrarea de faţă se încadrează cronologic între
mijlocul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Limita
cronologică inferioară constituie perioada măsurilor domnilor fanarioţi
Grigore al II-lea Ghica şi Constantin Mavrocordat în domeniul organizării
bisericii, întreprinse la sfârşitul deceniului trei–începutul deceniului al
patrulea al secolului al XVIII-lea, perioadă în care s-au înregistrat unele
schimbări în practica de alegere şi numire a ierarhilor moldoveni, cauzate, în
mare parte, de ingerinţa factorului extern. Limita superioară a studiului de
faţă este anul 1812, când, în urma Tratatului de la Bucureşti, Ţara Moldovei a
pierdut spaţiul dintre râurile Prut şi Nistru şi, respectiv, două din cele trei
eparhii moldoveneşti. În această perioadă, de asemenea, se observă procese şi
fenomene care au condus la schimbări atât în administraţia ecleziastică, cât şi
în raporturile Bisericii moldoveneşti cu bisericile surori.
Cadrul geografic. Limitele geografice ale cercetării noastre sunt hotarele
istorice ale Ţării Moldovei, precum şi ale teritoriilor care, la anumite etape, au
fost incluse în fruntariile acesteia. Din cauza implicării factorului extern de la
sud de Dunăre şi a celui estul Europei, precum şi din cauza existenţei
relaţiilor strânse cu centrele monastice din Orient, cadrul geografic a fost
extins în compartimentele corespunzătoare.
Gradul de cercetare ştiinţifică a temei. Începând cu Epoca Modernă,
istoria ecleziastică a Moldovei s-a aflat permanent în vizorul cercetătorilor.
Până în prezent, indiferent de faptul că subiectul respectiv a fost şi este studiat
atât din perspectivă istorico-politică, cât şi istorico-dogmatică, datorită
importanţei Bisericii în societate, el nu încetează să trezească interes în
mediul academic.
În decursul studierii acestei problematici s-au profilat două direcţii
generale de abordare a istoriei ecleziastice a românilor: prima este realizată
din perspectivă politico-socială, incluzând formarea şi dezvoltarea bisericii în
contextul evoluţiei instituţiilor politice, economice, sociale şi culturale, iar
cea de-a doua – din punct de vedere istorico-dogmatic, percepând formarea şi
dezvoltarea bisericii din perspectiva dogmatico-canonică. Aceste două forme
de tratare pot exista independent una de alta. Cu toate acestea, o înţelegere
completă a subiectului poate avea loc doar prin analiza complementară a
studiilor de istorie ecleziastică din ambele grupe.

5
 Cercetarea propriu-zisă a istoriei ecleziastice a românilor demarează la
mijlocul secolului al XIX-lea, cunoscând, până în prezent, perioade mai mult
sau mai puţin fructuoase. Caracterul şi conţinutul problemelor abordate de-a
lungul timpului este variat ca formă şi fond, conferind perioadelor date un
specific aparte.
I. Mijlocul secolului al XIX-lea–primele două decenii ale secolului al
XX-lea. Studierea istoriei ecleziastice într-un cadru aparte începe în
momentul când ştiinţa istorică în spaţiul românesc obţine un contur bine
definit, această chestiune devenind indisolubilă de celelalte probleme majore
ale istoriei. Unele dintre primele încercări de studiere a istoriei bisericeşti
române aparţin lui Mihail Kogălniceanu1şi lui Bogdan-Petriceicu Hasdeu2.
Deşi în operele istorice ale acestora istoria ecleziastică a Moldovei este
relatată alături de alte probleme, demersurile lor au avut un efect pozitiv
pentru creşterea interesului faţă de subiectul respectiv.
În această perioadă au apărut primele lucrări de sinteză cu privire la
istoricul bisericii române, care au pus în circuitul ştiinţific izvoare
inaccesibile publicului larg. În această categorie se înscriu lucrările
episcopului Melchisedec Ştefănescu3, Constantin Erbiceanu4, Filaret Scriban5
etc. Operele acestor autori, deşi nu au reuşit să elucideze toate aspectele
referitoare la istoria Bisericii Ortodoxe Române, o perioadă îndelungată au
continuat şi continuă să fie în atenţia cercetătorilor.
Un loc deosebit în evoluţia studierii istoriei bisericii l-a avut apariţia
revistei Biserica Ortodoxă Română, la care au colaborat un număr important
de cercetători, dintre care locul de frunte aparţine lui Constantin Erbiceanu 6,

1
Kogălniceanu, Mihail. Bărbaţi însemnaţi a bisericii românilor. Iacov Stamati mitropolitul
Moldovei, In: România Literară, foaie periodică sub direcţiunea d-lui V. Alecsandri, Anul I
(1855), Tipografia Franceso-română, Iaşi; In, Ateneul Român, № 5-8, 1860, Iaşi; Idem, Blăstăm
sobornicesc pentru neprimirea străinilor la tronurile Mitropoliei şi Episcopiilor Moldovei, In:
Arhiva românească, tom II, 1845; a 2-a ed. din 1862, p. 279-284.
2
Hajdeu-Petriceicu, Bogdan. Istoria toleranţei religioase în România, – ed. a 2-a, Bucureşti
1968.
3
Melchisedec, Ştefănescu. Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu asemenea numire: dupre
documentele Episcopiei şi alte Monumente, – Bucureşti Tipografia C.A. Rosetti, 1869, 1
il.+IX+463+175+1pl.; Idem, Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman după documente
naţionale române şi străine, – Bucureşti, P. II, De la 1714 până în zilele noastre, 1875.
4
Erbiceanu, Constantin. Istoria Mitropoliei Moldovei şi a Sucevei şi a catedralei Mitropolitane
din Iaşi, urmată de o serie de documente, de facsimile şi de portrete privitoare la istoria
naţională şi bisericească a românilor, – Bucureşti, Tiparul Cărţilor Bisericeşti, 1888.
5
Scriban, Filaret. Istoria bisericească a românilor pe scurt, – Iassy, 1871.
6
Erbiceanu, Constantin. Căsătoria în biserica noastră naţională din timpurile vechi şi până în
prezent în raport cu canoanele şi legile civile. – Conferinţă Extras din Biserica Ortodoxă
Română, Bucureşti, Tiparul Cărţilor Bisericeşti, 1899; Idem, Cinstea clericilor români de către
ierarhia grecească, In: BOR, an XIX - 1895-1896, p. 160-162; Idem, Despre organizarea
bisericilor naţionale în ortodoxism, In: BOR, an XVII 1893-1894, p.177-188.

6
dar şi altor cercetători precum Ghenadie Enăceanu 7, Gheorghe Timuş8 etc. În
această revistă au fost publicate variate studii de dogmatică creştină şi de
istorie ecleziastică, care au impulsionat cercetarea subiectului.
În aceeaşi perioadă anumite aspecte ale vieţii bisericeşti din Principatele
Române au stat în atenţia exponenţilor istoriografiei ruse şi sud-slave, precum
Porfirie Uspenskij9, K.T. Dmitriev-Petrovič10, E. Golubinski11, F. Kurganov12,
Axentie Stadniţchi13, I. Snegarov14 etc. Demersurile acestor cercetători
constituie veritabile contribuţii istoriografice, care au adus noi date şi detalii
cu referire la trecutul Bisericii Ortodoxe Române.
Perioada se încheie cu apariţia monumentalii sinteze a lui Nicolae
Iorga15, care, la drept vorbind, a pus începuturile unei noi faze în domeniul
cercetării problemei. Lucrarea respectivă a reuşit, în cea mai mare parte, să
creeze un tablou general al evoluţiei bisericii din spaţiul românesc de la
începuturile sale. Realizările istoriografice ale acestei generaţii au fost
stabilirea poziţiei bisericii în plan intern şi extern, identificarea surselor care
au facilitat reconstituirea listei ierarhilor, poziţiei din societate a acestora,
rolului bisericii şi clerului în diverse domenii ale vieţii.
O atenţie deosebită s-a acordat conflictului dintre elitele politice şi clerul
românesc, pe de o parte, şi clerul elen, pe de alta, discursul istoriografic
concentrându-se asupra abuzurilor slujitorilor greci care încercau să
monopolizeze controlul bisericii prin promovarea unor ierarhi de origine

7
Enăceanu, Ghenadie. Din istoria mănăstirii Neamţului, In: BOR, №7, 1883, p. 604-617; Idem,
Exarhul Gavriil, In: Revista Nouă, nr. 10.
8
Timuş, G. Istoria Episcopiei de Rădăuţi, In: BOR, an, XIV, 1890-1891, p. 725-741.
9
Успенский, Порфирий. Указатель актов, хранящихся в обителях св. горы Афонской, In:
Журнал Министерства Народного Просвещения, №7-8 (1847г), С.Пб. 1848г; Idem,
История Афона, – III, 1, С.Пб, изд. Российской Академий Наук, 1892г.
10
Дмитриев-Петрович, К.Т. Обзор Афонских древностей, In: Записки Императорской
Академий Наук, VI (1865), №4, c. 1-69.
11
Голубинский, Е. Краткий очерк историй православных церквей, болгарской, сербской и
румынской или молдо-валашской, – М., Университетском Типографий, 1871, p. 390-393.
12
Кургановь, Ф. Наброски и очерки из новейшей исторiи румынской церкви, Казань, Типо-
Литографiя Императорского Университета, 1899г.
13
Стаднинцкий, Авсентие. Гаврил Бэнулеску-Бодони, экзарх Молдо-Влахский, (1808-1812)
и митрополит Кишиневский (1812-1821), – Кишинев, 1894; Арсений, eпископ Псковский.
Изследование и монография по истории Молдавской Церкви, 1904; Stadniţchi, A. Eparhia
Proilavo-Izmailului. (Material pentru istoria eparhiei basarabene), In: Revista Societăţii
istorico-arhiologice bisericeşti din Chişinău, vol. XIV, Chişinău, 1922, p. 23-56; Idem,
Amphilohie Episcop al Hotinului: (Material pentru istoria eparhiei basarabene), In: RSIAB, vol.
XIV, Chişinău, 1922, p. 43-56.
14
Снегаров, И. Кратка история на сьвремените провославни цьркви, – В трех Томах,
София 1940-1942.
15
Iorga, Nicolae. Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor, – ed. a 2-a, în
două volume, Revăzută şi adăugită, Bucureşti Editura Ministerului de Culte 1930, Gramar S.A.
1995.

7
elenă. Aprecierile istorografiei derivă din contextul conflictului generat de
secularizarea averilor mănăstireşti.
Cu toate acestea, reprezentanţii istoriografiei atât ai celei româneşti, cât şi
ai celei străine au reuşit să traseze principalele direcţii în examinarea
problemei respective.
II. Anii 20–40 ai secolului al XX-lea constituie o nouă etapă în studierea
evoluţiei Bisericii Ortodoxe Române, în care subiectul respectiv a deţinut un
loc de frunte în cercetarea istorică. Aceasta se datorează studiilor elaborate de
unii istorici consacraţi precum Nicolae Iorga 16, Ilie Minea17, Dimitrie Dan18,
Dimitrie Furtună19 etc. Totodată, perioada se caracterizeză prin apariţia unor
noi cercetători, printre care Simion Reli 20, Constantin N. Tomescu21,
episcopul Visarion Puiu22, Veniamin Pocitan-Bârlădeanu23, Nicolae
Popovschi24 etc. Activitatea acestora a fost facilitată de accesul la fondul
arhivistic, aflat în arhivele centrelor ecleziastice ale unor teritorii care
fuseseră înstrăinate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea–începutul
secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea cercetării istoriei bisericeşti a românilor s-a datorat şi
înfiinţării facultăţilor de Teologie la Chişinău şi la Cernăuţi, unde au activat,
în cea mai mare parte, cercetătorii nominalizaţi.

16
Ibidem.
17
Minea, Ilie. „Reforma” lui Constantin vodă Mavrocordat, In: Cercetări istoriceI, An, II-III,
1926-1927, – Iaşi. 1927, p. 97-248.
18
Dan, Dimitrie. Cronica Episcopiei de Rădăuţi: cu apendice de documente slavone originale şi
traduse şi mai multe ilustraţiuni, – Viena, Editura fondului regionar gr. or. al Bucovinei,
Cernăuţi, 1912; Idem, Mănăstirea şi comuna Putna, – Bucureşti, 1905; Idem, Protopopul Mihail
Strilbiţchi schiţă biografică şi bibliografică, – Cernăuţi, 1912.
19
Furtună, Dimitrie. Preoţimea românească în sec. al XVIII-lea. Starea ei materială şi culturală,
Vălenii de Munte, 1915; Idem, Ucenicii stareţului Paisie în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani:
cu un scurt istoric asupra acestor mănăstiri, – Bucureşti, Lupta, 1928.
20
Reli, Simion. Curs de istorie a Bisericii Românilor, Vol. I-II, Universitatea Carol al II-lea din
Cernăuţi, Facultatea de Teologie, [Litografiat]; Reli, Simion. Istoria vieţii bisericeşti a românilor
Cernăuţi, vol. I, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, 1942.
21
Tomescu, Constantin N. Clerul Bisericesc din ţinutul Orhei şi Lăpuşna la 1813 octombrie 15,
Arhivele Basarabiei, 1933; Idem, Despre înmulţirea clericilor hirotonisiţi în Valahia la 1812. –
Izvod nominal al clericilor din eparhia Huşului, In: RSIAB, vol. XXIII (1933), p. 263–286;
Idem, Hirotonirea la Iaşi a episcopului vicar Dimitrie Sulima 1810, In: AB, nr. 2, An II,
Chişinău 1930, p. 153-159.
22
Puiu, Visarion. Arhimandritul. Câteva rânduieli pentru viaţa monahală, daqte mănăstirilor pe
vremea Mitropolituli Veniamin Costachi în 1813, In: Revista de Istorie, anul X (1924), №10-12,
p. 290-293; Idem, Preoţii satelor, Ed. a II-a Soroca, Ed. Monastiriim Dobruşa 1925.
23
Pocitan-Bârlădeanu, Veniamin. Vechea Episcopie a Hotinului, – Bucureşti, Tipografia Cărţile
Bisericeşti, 1933, 72 p.; Idem, Sfântul Munte al Atonului, Bucureşti, 1940.
24
Popovschi, N. Istoria bisericii din Basarabia, în veacul al XIX-lea sub ruşi, – Chişinău, Ed.
Museum, 2000.

8
 În atenţia istoricilor problemei au stat o varietate de probleme legate de
evoluţia bisericii şi rolul pe care aceasta l-a jucat pe plan intern şi extern:
apariţia şi evoluţia eparhiilor care au încadrat teritoriile româneşti, rolul
ierarhilor, al clerului de mir şi al celui monahal în cadrul societăţii etc. Fondul
arhivistic lărgit a contribuit la cunoaşterea trecutului Bisericii Ortodoxe
Române, în general, şi al Mitropoliei Moldovei, în special.
Perioada poate fi apreciată drept una de continuitate în domeniu, aflându-
se sub tutela lui Nicolae Iorga. Totuşi, încercările de a sistematiza materialele
noi nu au fost duse la bun sfârşit. Drept exemplu serveşte sinteza lui Simion
Reli, care nu a fost finalizată; în epocă continuă să persiste unele erori legate
de jurisdicţia teritorială a arhiereilor în spaţiul de la est de Prut; de asemenea,
au rămas în afara atenţiei cercetătorilor aspecte legate de implicaţiile
autorităţilor de ocupaţie militară rusă. În această perioadă s-a încercat
elaborarea portretelor unor ierarhi moldoveni. În acest sens, menţionăm
schiţele biografice privitoare la Veniamin Costachi25 şi Gherasim Barbovschi-
Clipa26, realizate de Constantin Bobulescu şi cele ale lui Leon Gheuca 27 şi
Iacob Stamati28, elaborate de Alexandru I. Ciurea.
III. Sfârşitul anilor 40–sfârşitul anilor 80 ai secolului al XX-lea se
caracterizează printr-o anumită trecere în umbră a studierii şi cercetării acestei
problematici, situaţie determinată de poziţia autorităţilor comuniste faţă de
culte. În RSS Moldovenească, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei,
problematica respectivă a fost exclusă din atenţia mediului savant, cu mici
excepţii, când se solicita a demonstra „axioma” cu referire la rolul exploatator
al bisericii în calitatea sa de mare proprietar funciar. În acest sens, menţionăm
studiile semnate de Constantin Sâmboteanu şi cele privind fundamentarea
criticii ateiste ale lui A.I. Babii29. Rolul unor arhierei în domeniul educaţiei
precum Amfilohie Hotiniul a atras atenţia reprezentanţilor istoriografiei
sovietice30.
În România perioadei comuniste, deşi cercetarea istoriei ecleziastice a
fost trecută pe plan secundar, fiind estompată de studierea problematicilor

25
Bobulescu, Constanti. Din viaţa Mitropolitului Veniamin Costachi, In: RSIAB, Vol XXIII,
Chişinău, 1933; Idem, Noi contribuţii la biografia Mitropolitului Veniamin Costachi, –
Bucureşti: Tipografia Cărţi Bisericeşti, 1939.
26
Idem, Două chipuri bisericeşti, – Chişinău, Tipografia Eparhială „Carte Românească”, 1929,
81p
27
Ciurea, Al.I. Figuri de ierarhi moldoveni: Leon Geucă, – Iaşi, Extras din Luminătorul, 1942,
42 p.
28
Idem, Figuri de ierarhi moldoveni: Iacov Stamati (1740-1803), – Iaşi, 1946, XXVI+1il+257p.
29
Бабий, А. И. Православие в Молдавии: история и современность. – Кишинев, Картя
молдовеняскэ, 1988.
30
Смелых, В. М., Философские воззрения Амфилохия Хотинското: видного мыслителя XVIII в., In:
Материалы 3 молдавской конференции по истории науки и техники, ноября 1969г. – Кишинев, 1969, с. 6-
7.

9
legate de lupta de clasă şi relaţiile de fraternitate dintre popoarele statelor
comuniste, s-a relevat rolul bisericii în domenii precum învăţământ, cultură,
arhitectură etc.
În atenţia istoricilor, au stat aspecte legate de valoarea culturală şi
arhitecturală a unor biserici31, s-a iniţiat studierea unor probleme
controversate privind viaţa ecleziastică a secolului al XIX-lea32.
În acelaşi timp, remarcăm scrierile unor cercetători atât români, cât şi
străini precum Alexandru I. Ciurea 33, Valery Laurent34 etc. Aceştia reuşesc să
publice, în marea lor parte, peste hotarele ţării numeroase studii cu privire la
această problemă.
Trebuie de relevat şi contribuţia unor teologi ca pr. Paul Mihail, pr. Ioan
Ivan35, episcopul Nestor Vornicescu36 etc. – personalităţi care au reuşit să
realizeze contribuţii importante la istoria ecleziastică a românilor. Esenţială
este apariţia câtorva studii de sinteză cu privire la Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, semnate de Ioan Lupaş37, Constantin Mosor38, pr. prof. Mircea
Păcurariu39, lucrări publicate în mai multe ediţii.

31
Grigoraş, Nicolaie. Mănăstirea Galata Iaşi 1943, Extras din Studii şi cercetări istorice, An I,
(1943) №1; Idem, Mitropolitul Iacob Putneanul, In: Mitropolia Moldovei şi a Sucevei, an
XXXIV nr.9-10, 1958; Idem, Proprietatea funciară şi imobiliară a meseriaşilor, negustorilor,
boierilor şi mănăstireşti din oraşele moldoveneşti. Regimul şi rolul ei (XV-XVШ), In: Anuarul
Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi, Tom VII, 1970.
32
Gorovei, Ştefan, Întemeierea Mitropoliei Moldovei în contextul relaţiilor moldo-bizantine, In:
Credinţă şi cultură în Moldova, II. Credinţa ortodoxă şi unitatea bisericească, Iaşi, Editura
Trinitas,1995 p. 28-52; Idem, Semnificaţia unor documente false din veacul XVIII, I „Cartea
Sobornicească” din 1 ianuarie 1752, In: AIIA, 1989, XXVI, p. 430-480; Idem. Un cărturar
uitat: logofătul Grigoraş, In: AIIA, XXIII2, 1986, p. 681-698.
33
Ciurea, Al. I. Quelques aspects essentiels de l’époque phanariote dans l’histoire de l’Église
Ortodoxe de Roumanie, In: Symposium „L’époque phanariote”, Institute for Balkanik Studies,
Thessaloniki, 1974, p.2-28; Idem, Şirul mitropoliţilor Bisericii ortodoxe din Moldova. Elemente
esenţiale biografice şi bibliografice, In: Credinţă şi cultură în Moldova, II. Credinţa ortodoxă şi
unitatea bisericească, – Iaşi, Editura Trinitas,1995 p. 53-92.
34
Laurent, V. L’élection de Gabriel Callimachi à la Métropole de Moldovalachie: date et
circonstances, In: Académie Roumaine. Boulletin de la Section Historique (Histoire-Géographie-
Scienees sociales, – Bucureşti, Monitorul Oficial, 1945, p. 139-159.
35
Ivan, Ioan. Patriarhi ortodocşi în Moldova, In: Credinţă şi cultură în Moldova, II. Credinţa
ortodoxă şi unitatea bisericească, – Iaşi, Editura Trinitas, 1995 p. 129-138; Idem, Mitropolitul
Veniamin Costachi la mănăstirea Neamţ, In: MMS, an XLIII, (ianuarie februarie), nr. 1-2, 1967,
p. 80-89.
36
Vornicescu, Nestor. Arhimandritul Leon Asachi. Relaţiile sale cu Rusia şi cu Austria în cursul
anilor 1787-1821, In: MMS, XXXVIII, nr. 3-4, (martie aprilie 1968), Iaşi, 1968; Idem, Venedict
Teodorovici, egumenul mănăstirii Moldoviţa (1769-1785), In: MMS, XXXIX, nr. 7-8 (iulie-
august), Iaşi, 1969, p. 513-529.
37
Istoria Bisericii Române. Manual pentru institutele Teologice, Vol II, (1632-1949), –
Bucureşti, 1958.
38
Mosor, C. Aspecte principale din Viaţa şi activitatea mitropolitului Moldovei Gavriil
Callimachi (1760-1786), In: BOR, An 882, 1970, p. 764-777.
39
Păcurariu, Mircea. Istoria Bisericii Ortodoxe române, în trei vol, Bucureşti, 1991, 1994, 1997.

10
 IV. Ultima etapă în evoluţia cercetării istoriei Bisericii române constituie
începutului anilor 90 ai secolului al XX-lea–până în prezent. În această
fază, mediul de cercetare istorică revine la problemele-cheie ale istoriei
naţionale şi universale. În acest context, istoria ecleziastică îşi ocupă locul său
firesc. În anii 90 ai secolului al XX-lea au apărut studii în care s-a încercat a
scoate în evidenţă problematici precum evoluţia instituţiei ecleziastice de la
originile sale până în prezent; relaţiile dintre societatea românească şi
biserică; raporturile dintre biserică şi societatea românească şi locurile sfinte;
politica confesională a unor state şi raporturile acestora cu biserica română
etc. Totodată, a decurs procesul de trecere la studierea aprofundată a unor
problematici înguste precum cea a aşezămintelor monahale, din care
menţionăm lucrările lui Andrei Eşanu şi Valentina Eşanu 40 sau cea privind
activitatea unor personalităţi marcante precum mitropoliţii Dosoftei şi Gavriil
Bănulescu-Bodoni, studiată de Nicolae Fuştei41. O atenţie deosebită se acordă
administraţiei bisericeşti în principate în perioada războaielor ruso-turce; din
aceste studii pot fi menţionate cele semnate de Alexei Agachi42, Nicolae
Fuştei. Studierea tiparului şi cărţii bisericeşti este efectuată de Igor Cereteu 43,
Maria Danilov44; raporturile dintre Muntele Athos şi mănăstirile închinate au
fost elucidate de Angelei Zubco45, Tatiana Varta46 etc. Numărul problemelor
ce stau în vizorul mediului de cercetare rămâne în continuă creştere, iar multe
dintre cercetările iniţiate în ultima perioadă au valorificat surse cercetate
insuficient.
Baza izvoristică a lucrării. În decursul cercetării istoriei ecleziastice a
românilor, au fost puse în circuit surse documentare, importante ca număr.
Înainte de a trece în revistă principalele surse care au servit la elaborarea

40
Eşanu, Andrei. Eşanu, Valentina. Fuştei, Nicolae. Pelin, Valentina. Negrei, Ion. Mănăstirea
Căpriana (sec. XV-XX): Studiu istoric, documente, cărţi, inscripţii şi alte materiale, – Chişinău,
Pontos, 2003, 564 p. +24 il.
41
Fuştei, N. Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni în fruntea exarhatului Moldovei, Valahiei şi
Basarabiei, In: Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1, 2007.
42
Agachi, A. Ţara Moldovei şi Ţăra Românească sub ocupaţia militară rusă (1806-1812), –
Iaşi, Demiurg, 2008, 312 p.
43
Cereteu, Igor. Biserici şi mănăstiri din Moldova (secolul al XIV-lea şi prima jumătate a
secolului al XV-lea), Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila 2004, XI+168.; Idem, Aspecte privind
istoria bisericii de lemn cu hramul Adormirii Maicii Domnului din comuna Drochia, judeţul
Soroca, In: Analele ANTIM, 2002, p.143-156.; Idem, Consemnări marginale de pe cărţi vechi
bisericeşti (din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei), In: Tiragetia, 2004, p. 196-
208.
44
Danilov, Maria. Cenzura sinodală şi cartea religioasă în Basarabia 1812-1918 (între tradiţie
şi politica ţaristă, – Chişinău, Biblioteca „Tyragetia” XIII, 2007, 240p.
45
Zubco, A. Biserica în Ţara Românească şi Moldova, în sec. XIV-XVII, Relaţiile cu Muntele
Athos, – Chişinău, Pontos, 2001.
46
Varta, Tatiana. Ţarismul şi chestiunea domeniilor mănăstirilor din Basarabia (1812-1917), In:
Destin Românesc, 1997, 4, nr. 1, p.14-31.; Idem, Evoluţia sistemului de arendă a domeniilor
basarabene ale mănăstirilor închinate (1812-1917), In: RIM, Chişinău, 2000, nr. 3-4, p.96-103.

11
acestei lucrări, specificăm principalele categorii de izvoare ce au stat la
dispoziţia noastră. În primul rând, ne vom referi la izvoarele inedite, care în
marea lor parte, sunt actele păstrate în arhivele din Republicii Moldova şi
România. Ne vom referi, în special, la cele din Arhiva Naţională a Republicii
Moldova. În această ordine de idei menţionăm fondurile: F. 1, Arhiva
Senatorilor; F. 733, Dicasteria Exarhală a Moldovei, Ţării Româneşti şi
Basarabia (1808–1812); F. 2119, Mănăstirea Noul Neamţ şi F. 205,
Dicasteria Duhovnicească a Chişinăului şi Hotinului.
În fondurile de arhivă care ne-au fost accesibile, am depistat informaţii
cu privire la organizarea ecleziastică a Moldovei în secolul al XVIII-lea–
începutul secolului al XIX-lea. Printre acestea pot fi menţionate fondurile cu
privire la organizarea ecleziastică a Moldovei; structura şi jurisdicţia
teritorială a mitropoliei şi episcopiilor acesteia; raporturile dintre autorităţile
laice şi ecleziastice ale Moldovei cu locurile sfinte şi centrele monahale din
Imperiul Otoman şi cu creştinii ortodocşi din Rusia, Rzeczpospolita,
Transilvania etc.; raporturile dintre autorităţile ecleziastice moldoveneşti şi
cele de ocupaţie rusă în perioada războaielor ruso-turce etc.
Pe lângă izvoarele inedite, care au constituit sursa principală la alcătuirea
acestei lucrări, s-a apelat şi la izvoare documentare publicate. Printre cele mai
importante şi indispensabile surse de acest tip sunt bine cunoscutele culegeri
apărute, în marea lor parte, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
întocmite de Teodor Codrescu47, episcopul Melchisedec Ştefănescu48,
Constantin Erbiceanu49 etc.
De asemenea, s-a apelat şi la culegeri de documente integrale şi în
rezumat, publicate de Nicolae Iorga50, Vasile A. Urechea51, Gheorghe
Ghibănescu52, Teodor Bălan, Iacov Antonovici 53, Paul Mihail54.

47
Codrescu, Teodor, Uricariul sau Colecţiune de diferite acte care pot servi la istoria românilor,
– ed. a 2-a Iaşi, vol. I-XXI 1871-1895
48
Melchisedec, Ştefănescu. Catalogul de cărţile ... ce se află în biblioteca Sântei mănăstiri
Neamţului, In: Revista de istorie arte şi folclor, II, 1884, vol. I, fasc. I, p.137; Idem, Cronica
Huşilor şi a Episcopiei cu asemenea numire.; Idem, Cronica Romanului şi a Episcopiei de
Roman.; Idem, Inscripţia de la monastirea Războeni, In: BOR, p.706-719.
49
Erbiceanu, Constantin, Istoria Mitropoliei Moldovei şi a Sucevei şi a catedralei Mitropolitane
din Iaşi.; Idem, Cronicarii greci carii au scris despre români în Epoca Fanariotă. Texte greceşti
şi traducere românească, – Bucureşti, Tiparul Cărţilor Bisericeşti, 1888, LXXII.
50
Iorga, Nicolae. Documente privitoare la familia Calimachi, Vol. II, – Bucureşti, 1904.; Idem,
Studii şi documente cu privire la istoria românilor, Vol I-XIX, – Bucureşti, Institutul de Arte
Grafice şi Editura „Minerva”, 1902-1905
51
Urechia, Vasile A. Istoria românilor: curs făcut la Facultatea de Litere din Bucureşti. T. 1-13.
– Bucureşti: Carol Göbl.; Thoma Basilescu, 604 p.
52
Ghibănescu, Gh., Breasla mişeilor şi locul calicilor din Iaşi, In: Ioan Neculce fasc. 4, Iaşi
Tipografia Lumina Moldovei 1924; Idem, Catastihul Iaşilor din 1755, In: Ioan Neculce, Fascic. I
(1921), Iaşi, Tipografia Lumina Moldovei, 1921; Idem, Surete şi Izvoade, vol. I-XXV, – Iaşi,
1906-1932.; Idem, Ispisoace şi Zapise, vol I-VI, – Iaşi, 1906-1933.

12
 Am acordat atenţie documentelor publicate în studii sau reviste de
specialitate, semnate de Marcu Beza55, Dimitrie Dan56, Constantin N.
Tomescu57, Ştefan Berechet58, Visarion Puiu59, Toma G. Bulat60, Iustin
Frăţiman61 etc. Toate acestea au văzut lumina tiparului în perioada interbelică.
De o anumită importanţă sunt unele culegeri de documente publicate în
perioada postbelică, care, deşi nu urmăreau să prezinte imaginea obiectivă a
bisericii din principate, însumează acte care au o strânsă legătură cu subiectul

53
Opisul documentelor Episcopiei Huşilor, [Precuvântare de Episcopul Iacov Antonovici], Huşi,
f.a.
54
Mihail, Paul. Documente şi zapise moldoveneşti de la Constantinopol (1607-1806), Iaşi, 1948.;
Idem, Mărturii româneşti din Bulgaria şi Grecia (1468-1866), In: RSIAB, Chişinău, 1933, 327-
435.; Mihailovici Paul, Documentele moldoveneşti găsite la Constantinopol (1462-1755), Extras
din Cercetări istorice, An VIII-IX (1932-1933), Nr. 3, Iaşi, Institutul de arte grafice „Presa
Bună”, 1933; Idem, Cărţi bisericeşti manuscrise şi icoane din Basarabia. Însemnări vechi şi
inscripţi, Chişinău, 1940, Extras din Luminătorul №10-12, 1939 şi №1, 1940.; Idem, Regestrele
actelor moldoveneşti din arhiva de la Constantinopol a Sfântului Mormânt, In: RSIAB, Vol
XXIV, Chişinău 1934.
55
Beza, M. Bibliotealci mănăstireşti în Palestina, Chipru şi Muntele Sinai, In: Analele
Academiei Române Mansucrisele Secţiunii Literare, S. III, Tom. VI, Bucureşti, Monitorul
Oficial, 1932-1934, p. 207-215; Idem, Biblioteci mănăstireşti la Muntele Athos, In: AAR MSL.
S. III, Tom. VII, mem. 3.; Idem, Biblioteci mănăstireşti în Palestina, In: AAR MSL, S. III, Tom.
VI, Bucureşti: Monitorul Oficial, 1932-1934, p. 195-197.
56
Dan, Dimitrie. op. cit.
57
Tomescu, Constantin N. Clerul bisericesc din ţinutul Orhei şi Lăpuşna la 1813, octombrie 15,
In: AB, 1933.; Idem, Despre înmulţirea clericilor hirotonisiţi în Valahia la 1812. – Izvod
nominal al clericilor din eparhia Huşului, In: RSIAB, vol. XXIII, Chişinău, (1933), p. 263-286.;
Idem, Diferite ştiri din Consiliul eparhial Chişinău, In: AB, IV (1932) nr. 4 (octombrie-
decembrie); AB, V (1933), nr. 3 (iulie-septembrie); Idem, Hirotonirea la Iaşi a episcopului vicar
Dimitrie Sulima 1810, In: AB, nr. 2, An II, Chişinău 1930, p. 153-159; Idem, Ştiri catagrafice
din Biserica Moldovei la 1809, In: AB, III (1931), nr. 2, p. 73-90 şi nr. 3, p. 174-205; Idem, Ştiri
catagrafice din bisericile principatelor la 1810, In: AB, anul IV (1932), p. 213-214; Idem, Ştiri
despre biserica din Principatele Române la 1808, In: AB, Nr. 1, An. II, p. 52-67.; Idem, Tablou
de 40 mănăstiri şi schituri din Moldova cu arătarea moşiilor ce aveau la 1812, – Chişinău 1933
58
Berechet, Şt. Documente noi privitoare la Mitropolia Proilaviei, In: RSIAB, XV, Chişinău,
1924, p. 89-98.
59
Puiu, Visarion. Tomescu, Constantin. Berechet, Ştefan. Ciobanu, Ştefan. Documente din
Basarabia, – Chişinău, Tipografia Eparhială “Carte Românească”, 1928.
60
Bulat, Toma G., Documentele mănăstirii Văratic, – Chişinău, Tipografia „Tiparul
Moldovenesc”, 1939.
61
Frăţiman, Iu. Şt. Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilaviei, Chişinău, 1923; Idem,
Administrarea bisericească la românii transnistreni, între Bug şi Nistru, In: RSIAB, vol. XII,
Chişinău, 1920, p. 14-44.; Idem, Istoricul Mitropoliei Proilaviei (Brăila), – Chişinău, 1923.

13
nostru. Este vorba de culegerile editate de V. Mihordea62, V. Veliman63,
Mihai Guboglu64, Corneliu Istrati65 etc.
Pentru perioada de după căderea comunismului menţionăm culegerile de
documente publicate Ioan Caproşu66, Demir Dragnev şi Larisa Svetlicinâi67,
Florin Marinescu68 etc., deosebit de importante nu doar pentru cercetătorul
istoriei sociale, economice, politice, dar şi al celei ecleziastice.
Pe lângă culegerile de documente publicate în arealul românesc trebuie
să menţionăm că pe parcursul studierii unor aspecte şi, în special, a celui
relativ la situaţia bisericii în perioada războaielor ruso-turce, s-au consultat
culegerile de documente dedicate „marilor comandanţi de oşti” ruşi, P.A.
Rumeanţev, M.I. Kutuzov, P. Bagration, dar şi culegerile de documente
privitoare la relaţiile româno-ruse. Numeroase documente privitoare la istoria
ecleziastică a românilor şi la alte aspecte strâns legate de subiectul respectiv
au fost extrase din revistele Biserica Ortodoxă Română, Kishinevskie
Eparhialinâe Vedomosti, Zapiski Odesskago Obshestva Istorii i Drevnostei,
Mitropolia Moldovei şi a Sucevei etc.
Studierea istoriei ecleziastice a românilor, în general, şi a Moldovei, în
special, nu poate fi efectuată fără analiza scrierilor epocii: cronicile şi
însemnările călătorilor străini. Din cele dintâi, de un real folos au servit
cronicile lui Ioan Neculce, Pseudo-Ienache Kogălniceanu, Ioan Canta,
Cronica Ghiculeştilor, Manolachi Draghici sau unele lucrări precum Condica
de Ceremonii a lui Gheorgache şi unele cronici străine. De o utilitate
incontestabilă sunt consemnările călătorilor străini Baltazar Haquet, Sulzer,
Carra, Andreias Wolf, Constantin (Chesarie) Daponte, Ioana Ghedevanşvili,
Hugo Ingiganis etc. Acestea permit să fie aduse noi informaţii referitoare
situaţia Bisericii Ortodoxe moldoveneşti.
Suportul metodologic al cercetării. Cercetarea problemei date a necesitat
utilizarea concepţiilor moderne de cercetare a istoriei, bazate pe principii
teoretico-ştiinţifice recunoscute.

62
Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, sub redacţia lui V. Mihordea, Vol.
II, Moldova, – Bucureşti, Ed. ARSR, 1968
63
Veliman, V. Relaţiile româno-otomane (1711-1821): Documente turceşti, – Bucureşti, Ed.
ARSR, 1984
64
Catalogul documentelor turceşti, Vol I-II, ed. de M. Guboglu, – Bucureşti, Ed. ARSR,1960-
1965.
65
Istrati, C. Condica Mavrocordat, – Iaşi, Universitatea „A. I. Cuza”, 1987-1989, vol I-III.
66
Caproşu, Ioan. Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. IV-VIII, Iaşi, Ed. Dosoftei,
1999-2006.
67
Documente privitoare la Istoria Ţării Moldovei în sec. al XVIII-lea: (1775-1786): [Cărţi
domneşti şi zapise], alcătuit de Larisa Svetlicinâi, …: coord. Demir Dragnev. – Chişinău, vol
VIII-XI, 1998-2008.
68
Marinescu, Florin. ş.a., Documente româneşti din arhiva mănăstirii Xiropotam de la Muntele
Athos, Catalog, Vol. I (1432-1800), Volum editat de Florin Marinescu, Ioan Caproşu, Petronel
Zahariuc, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2005.

14
 În vederea facilitării procesului de studiu al acestei probleme, s-au
utilizat metodele folosite pe larg în ştiinţele socio-umane: metoda de analiză
istorică, metoda analitico-comparativă, metoda studiului de caz etc. În cadrul
abordării istorice s-a folosit particularizarea şi generalizarea. Astfel,
cercetarea noastră se întemeiază pe principiul obiectivităţii şi al istorismului.
Noutatea ştiinţifică a lucrării constă în abordarea problematicii privind
caracterul şi structura Bisericii moldoveneşti sub aspect social-politic,
administrativ şi al raportului acesteia cu bisericile ortodoxe surori atât de pe
teritoriul Imperiului Otoman, cât şi de pe cel ţarist în perioada cercetată. Din
cauza implicării autorităţii seculare, precum şi a factorului extern, Biserica
Moldovei, de-a lungul perioadei cronologice indicate, a cunoscut o dezvoltare
continuă şi calitativ nouă, care a avut o influenţă majoră asupra procesului de
organizare a acesteia. Prin prezenta lucrare, am reuşit să clarificăm unele
probleme legate de jurisdicţia teritorială a arhiereilor eparhiali moldoveni;
rolul Bisericii Ortodoxe ecumenice şi al Bisericii Ortodoxe Ruse în
eficientizarea administraţiei ecleziastice în Moldova. Am reevaluat statutul
Bisericii moldoveneşti în cadrul creştinismului de rit răsăritean pe plan
mondial.
Valoarea practică a lucrării. Tezele lucrării pot fi utilizate în vederea
elucidării unor aspecte mai puţin tratate sau, din diverse motive, omise de
cercetători. În acelaşi timp, lucrarea poate servi în calitate de ghid pentru
autorităţile ecleziastice din spaţiul românesc pentru a eficientiza activitatea
social-politică şi spirituală a bisericii. Totodată, ea poate fi folosită pentru
pregătirea cursurilor de lecţii la facultăţile de istorie şi teologie.
Aprobarea rezultatelor obţinute. Tezele principale au fost discutate şi
analizate la şedinţele Sectorului de Istorie Veche şi Medie al Institutului de
Istorie Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi în cadrul
şedinţelor Secţiei de Istorie Medievală şi Modernă a Institutului de Istorie şi
Ştiinţe Politice a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Unele
dintre acestea au fost materializate într-un şir de publicaţii şi prezentate sub
formă de comunicări la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, după
cum urmează: 2008, 25 octombrie – Simpozion „Oraşul Iaşi – 600 de ani de
atestare documentară”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de
Istorie; 2008, 16–17 octombrie – Sesiunea ştiinţifică a Muzeului Naţional de
Arheologie şi Istorie a Moldovei (dedicată aniversării a 25-a de la fondarea
muzeului); 2008, 28 martie – Conferinţa ştiinţifică internaţională a tinerilor
cercetători „Edificarea statului de drept şi punerea în valoare a patrimoniului
cultural şi istoric al Moldove în contextul integrării europene”, ediţia a II-a,
28 martie, 2008, Chişinău; 2007, 4 mai – Tradiţii şi valori culturale la est de
Carpaţi (sec. XVII-XX) – organizată de Secţia Istorie Universală a Institutului
de Istorie, Stat şi Drept al AŞM; 2007, 29 martie – Conferinţa anuală pentru
tinerii cercetători, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, Chişinău; 2006,

15
10 noiembrie – „International Conference of Young Researcers IV edition,
dedicated to the 60th aniversery of Academy of Science of Moldova.”,
organizată de AŞM; 2006, 16 octombrie – Научная конференция,
посвященноя 15-летию образования Общества греческой культуры
«Элефтерия» в Республике Молдова; Conferinţa ştiinţifică, dedicată
aniversării a 15 ani de la întemeirea Asociaţiei culturii greceşti „Elefteria” din
Republica Moldova; 2006, 31 ianuarie – Conferinţă internaţională a
doctoranzilor şi masteranzilor, organizată de Asociaţia Istoricilor din
Moldova şi USM.
Structura lucrării. Lucrarea este structurată în patru capitole, care, la
rândul lor, cuprind compartimente paragrafe şi subparagrafe. Teza se încheie
cu concluzii, listă bibliografică şi anexe, rezumate în limbile română, rusă şi
engleză, cuvinte-cheie.
CONŢINUTUL TEZEI

Structura tezei este determinată de scopurile şi sarcinile cercetării şi este

structurată în introducere, patru capitole ce cuprind zece paragrafe, concluzii,
bibliografie, anexe şi rezumate în limbile engleză şi rusă.
Capitolul I Situaţia Bisericii Ortodoxe din Ţara Moldovei de la mijlocul
secolului al XVIII-lea–începutul secolului al XIX-lea încorporează două
paragrafe care vizează relaţiile dintre biserică şi stat şi măsurile bisericeşti ale
domnilor fanarioţi. În primul paragraf se trec în revistă probleme legate de
abordarea dogmatică şi canonică cu privire la poziţia Bisericii Ortodoxe
moldoveneşti; s-au luat la bază acele principii care au dominat lumea creştin-
ortodoxă răsăriteană precum cel al simphoniei. Aplicarea acestuia permite
identificarea similitudinilor cu privire la raporturile dintre stat şi biserică în
întregul spaţiu ortodox.
Al doilea paragraf priveşte măsurile organizatorice în domeniul ecleziastic,
întreprinse de domnii fanarioţi. Drept punct de pornire au fost luate acţiunile
domnilor Grigore al II-lea Ghica şi Constantin Mavrocordat. O atenţie deosebită
s-a acordat nivelului de educaţie al clerului mirean. În această ordine de idei,
este necesar a remarca momentul iniţierii de către cei doi domni a reformelor în
domeniul învăţământului. Încă în prima sa domnie (1726–1733), Grigore al II-
lea Ghica a întocmit un aşezământ cu referire la organizarea şcolară conform
căruia preoţii trebuiau să susţină financiar instituţiile de educaţie prin plata unei
sume de 4 galbeni anual în două tranşe. Aşezământul a fost reconfirmat, cu mici
modificări, prin aşezământul din 25 decembrie 1747. Succesorul său, Constantin
Mavrocordat, a continuat şi a completat măsurile de organizare a acestui
domeniu, fapt confirmat şi de cronicarii Ioan Canta şi Pseudo-Ienache
Kogălniceanu. O altă măsură întreprinsă de Constantin Mavrocordat a fost
îndreptată spre ridicarea stării materiale a clerului. Acelaşi domn a adoptat
hotărârea de a scutire a clerului de dări (30 mai 1733). El a redus suma de bani

16
plătită de preoţi pentru şcoli de la patru galbeni la unul. În a doua domnie
(1741–1743), Constantin Mavrocordat a revenit asupra problemei instruirii şi
ridicării situaţiei morale a clerului, în special, a celui de mir. În 1741, a impus
noi măsuri în domeniul învăţământului şi formării preoţilor, precum inspectarea
preoţilor şi impunerea celor care nu corespund cerinţelor să fie aduşi la
mitropolie şi pe la episcopii, unde erau impuşi să-şi îmbunătăţească calificarea.
O altă măsură întreprinsă de acelaşi domn se referă la procedura de alegere
a egumenilor de mănăstiri şi stabilirea regulilor de viaţă monahală. El a impus
călugărilor să vieţuiască doar în mănăstiri, interzicându-le să mai locuiască prin
casele boiereşti şi în oraşe. Totodată, la 7 noiembrie 1733, Constantin
Mavrocordat a solicitat ca egumenii sau vechilii mănăstirilor pământene să
prezinte anual dările de samă pentru veniturile şi cheltuielile acestora în fiecare
an de Bobotează (6 ianuarie). Potrivit acestui hrisov, mănăstirile închinate
urmau să facă acelaşi lucru la 9 ianuarie.
În a treia domnie (1748–1749), Constantin Mavrocordat a dispus ierarhilor
să nu hirotonească pe nimeni până nu vor constata că candidaţii ştiu „darul
deplin”. Această măsură era întreprinsă cu scopul de a reduce numărul preoţilor
hirotoniţi necuviincios, un obicei încetăţenit în Moldova secolului al XVIII-lea.
Pentru ca această acţiune să fie mai eficientă, domnul a poruncit ca biserica de
la curte să se transforme în şcoală, iar aici să fie aduşi candidaţii la hirotonie şi
să fie cercetaţi cu amănuntul, după cum relevă cronicarul Pseudo-Ienache
Kogălniceanu.
Măsurile de organizare a bisericii au fost continuate de Grigore al II-lea
Ghica. Acesta, în 1747, a stabilit responsabilitatea pentru colectarea banilor
destinaţi şcolilor şi retribuirea lor pe seama mitropolitului şi episcopilor ţării.
Totodată, acelaşi act prevedea valoarea lefilor dascălilor. Dascălul cel mare elen
primea dreptul de inspectare a pregătirii dascălilor şcolilor episcopale. La 15
iunie 1759, domnul Ioan Teodor Callimachi a perfecţionat sistemul de
inspectare a învăţământului şi pregătirii dascălilor. Prin acelaşi hrisov s-au luat
măsuri privitoare la frecvenţa şcolii de către elevi.
Pentru a susţine învăţământul, domnii, pe lângă banii ce se colectau de la
preoţi, au acordat şi întărit unele venituri domneşti. Spre exemplu, în timpul
domniei lui Grigore al III-lea Ghica (1764–1767) s-a decis acordarea banului
luat de pe drobul de sare din ocnele domneşti, care anterior fusese destinat şcolii
de la Muntele Athos, şcolilor ţării. Ridicarea acestui privilegiu a fost cauzat de
risipirea şcolii athonite. În timpul domniei acestuia, s-a decis ca învăţământul să
fie susţinut de mănăstirile ţării şi de cele închinate. În octombrie 1766, acelaşi
domn a elaborat un nou aşezământ pentru şcoli, care reconfirma, în parte,
hrisoavele domneşti anterioare şi iniţia întemeierea unei Academii pe lângă
Mitropolie. În timpul domniei acestuia, a fost instituită şi Epitropia Şcoalelor.
Aceasta a fost împuternicită cu colectarea şi gestionarea fondurilor financiare
destinate şcolilor. De asemenea, s-a hotărât susţinerea a 25 de ucenici străini şi

17
săraci pentru a primi cunoştinţe de carte. A majorat numărul instituţiilor de
învăţământ, creând şcoli în toate centrele de ţinut. Prin hrisovul din 15
noiembrie 1775, Grigore al III-lea Ghica a continuat măsurile în acest domeniu.
Necesitatea reconfirmării deciziilor anterioare a fost motivată de starea grea în
care a ajuns învăţământul în perioada 1768–1774.
Pentru buna orânduială a administrării bisericeşti, domnul Grigore al III-lea
Ghica a reglementat alegerea şi numirea protopopilor de ţinut. El s-a preocupat
de ridicarea nivelului spiritual al enoriaşilor. Măsura luată în acest domeniu
consta în impunerea mirenilor de a merge la biserică în zilele de duminică şi de
sărbătorile mari, interzicând organizarea de iarmaroace în aceste zilel. Pentru
ridicarea respectului faţă de preoţi, el a interzis dregătorilor de orice rang să se
comporte necuviincios cu aceştia. A permis preoţilor să nu-şi scoată potcapurile
la întâlnire cu boierii de orice rang. A delimitat competenţele juridice ale
bisericii de cele ale autorităţilor laice. A poruncit dregătorilor să asiste
protopopii la cercetări pentru a evita abuzurile. Asemenea măsuri au fost
urmărite până la începutul secolului al XIX-lea şi după 1812.
Capitolul al II-lea Organizarea instituţională a Bisericii Ortodoxe
moldoveneşti, însumează trei subcapitole care se referă la problemele legate de
jurisdicţia teritorială, funcţiile şi alegerea ierarhilor moldoveni.
O problemă controversată constituie întinderile teritoriale ale eparhiilor
aflate în componenţa Bisericii Ortodoxe moldoveneşti. Din cauza pierderii unor
teritorii de-a lungul acestei perioade, în istoriografia problemei s-au strecurat
anumite erori în stabilirea hotarelor eparhiale ale Mitropoliei Moldovei. În
cadrul paragrafului delimităm graniţele celor patru eparhii moldoveneşti, cât şi
clarificăm problema legată de jurisdicţia mitropolitului şi a episcopului Huşilor
în spaţiul pruto-nistrean al Ţării Moldovei. Contradicţia apare în jurul includerii
ţinutului Orhei de unii cercetători în limitele eparhiei Huşilor, fapt care nu este
confirmat de niciun document.
Un alt aspect se referă la Atribuţiile ierarhilor moldoveni în limitele
eparhiilor şi în afara acestora. Aici ne axăm asupra unor aspecte legate de
obligaţiile pe care le aveau mitropolitul, în calitatea sa de cap al bisericii, şi
episcopii. În acest context, se impune a preciza faptul că, deşi mitropolitul avea
o poziţie net superioară, el a continuat să rămână primul între egali, ne-având
dreptul de a se implica în afacerile eparhiilor ţării, de sinestătător, ci doar prin
intermediul episcopilor eparhiali.
Paragraful trei Alegerea, demiterea şi numirea arhiereilor în Biserica
Moldovei vizează nemijlocit procedura electivă a mitropoliţilor şi episcopilor
ţării. Totodată o importanţă majoră în cadrul acestuia o deţine tradiţia, care s-a
format în procesul constituirii instituţionale a Bisericii Ortodoxe moldoveneşti.
În această perioadă se constată o încălcare a tradiţiei, prin intervenţia factorului
extern. Un loc aparte în cadrul subparagrafelor îl au precizările făcute pe
marginea momentului alegerii unor ierarhi şi cauzele demiterii altora. În acest

18
sens, menţionăm cazurile mitropoliţilor Antonie Putneanul, Nichifor, Iacob
Putneanul, Gavriil Callimachi, Iacob Stamati şi Gavriil Băbulescu-Bodoni şi ale
episcopilor Iacob Grecul şi Dimitrie Sulima.
Capitolul al III-lea Biserica Moldovei în perioada ocupaţiilor militare ruse
(mijlocul secolului al XVIII-lea–începutul secolului al XIX-lea) se referă la
impactul pe care l-a avut factorul extern în domeniul de administraţie
ecleziastică. Capitolul include două paragrafe, care se referă la administrarea
teritoriilor eparhiilor din Moldova şi a teritoriilor moldoveneşti scoase de sub
jurisdicţia eparhiilor moldoveneşti şi trecute în administrarea Mitropoliei
Proilavului. În aceste compartimente se analizează măsurile luate în vederea
administrării bisericeşti şi aflarea temporară a acestor teritorii sub jurisdicţia
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse prin formarea exarhatelor lui
Ambrosie Serebrennikov, arhiepiscop al Ekaterinoslavului, şi Gavriil
Bănulescu-Bodoni. În cazul raialei Hotinului, pentru perioada 1788–1791, s-a
instituit un protopopiat general în frunte cu protoiereul Lazăr Asachievici
(Asachi). O importanţă aparte în cadrul acestui capitol îl are analiza unor
realităţi din perioada exarhatului mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni
(1808–1812). În urma analizei informaţiilor documentare, se constată că, deşi
măsurile autorităţilor ecleziastice ruse aveau drept scop declarat o mai bună
organizare a bisericii româneşti, acestea tatonau terenul pentru o eventuală
anexare a acestor teritorii la Imperiul Rus.
Capitolul al IV-lea Relaţiile Mitropoliei Moldovei cu patriarhiile şi
aşezămintele monahale din Imperiul Otoman se referă la relaţiile şi locul pe
care l-au deţinut Ţara şi Mitrpolia Moldovei în raport cu Patriarhia ecumenică şi
cu celelalte patriarhii orientale, precum şi legăturile şi ajutoarele pe care Ţara
Moldovei le-a acordat mănăstirilor de la Muntele Athos şi din alte regiuni ale
imperiului. Contribuţia pe care a acordat-o societatea românească a constituit
una din principalele surse care a contribuit la dezvoltarea şi rezistenţa
creştinismului de rit ortodox sub administraţia directă a Sublimii Porţi.

CONCLUZII

Evoluţia raporturilor dintre stat şi biserica ortodoxă de la începuturi s-a

bazat pe o permanentă colaborare consfinţită în perioada bizantină a istoriei
creştinismului ortodox prin principiul simphoniei. Această colaborare a fost
favorabilă pentru ambele instituţii. Tradiţia bizantină, care a stat la originea
structurilor ecleziastice din zona creştin-răsăriteană, şi-a lăsat amprenta
asupra naturii relaţiilor dintre stat şi biserică, fapt care a permis domniei în
perioada celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea–începutul secolului
al XIX-lea să se preocupe permanent de organizarea şi reformarea bisericii.
Acţiunile respective i-au facilitat acesteia posibilitatea de a-şi exercita

19
funcţiile. În schimbul intervenţiei domniei, biserica acorda statului o susţinere
spiritual-morală extrem de necesară.
În timpul domniilor fanariote se observă o atenţie deosebită din partea
autorităţilor laice şi a celor ecleziastice pentru consolidarea situaţiei Bisericii.
Una din acţiuni a fost ridicarea nivelului ştiinţei de carte în mediul preoţilor.
Şcolile întemeiate în secolul al XVIII-lea au constituit – în pofida caracterului
efemer – o ascensiune în sensul dezvoltării învăţământului şi stabilirii rolului
pe care biserica îl juca în acest domeniu.
Măsurile întreprinse de domni au soluţionat numeroase probleme care au
marcat epoca. Deşi acţiunile iniţiate de domnii fanarioţi nu pretindeau
realizarea unor schimbări de fond, ele erau îndreptate spre o mai bună
organizare a instituţiilor sociale. Şcolile atestate în perioada indicată
nicidecum nu puteau să absoarbă pe toţi cei dornici de a îmbrăţişa slujba
preoţească, de aceea existau diferiţi dascăli care instruiau viitorii clerici. Or,
este cunoscut că nici la începutul secolului al XIX-lea, majoritatea preoţilor
nu aveau studii făcute în şcolile ţinutale sau eparhiale, însă aceştia, înainte de
a fi hirotoniţi, urmau să treacă anumite etape de pregătire pe lângă preoţi mai
învăţaţi. Prin urmare, pregătirea slabă a clerului a fost considerată drept
principalul obstacol în buna activitate a bisericii.
În acelaşi timp, s-a urmărit o mai bună organizare a bisericii şi a
slujitorilor acesteia. Domnii Moldovei au adoptat hotărâri cu referire la
alegerea şi numirea egumenilor, obligându-i pe aceştia să prezinte anual
sămile de venituri şi cheltuieli ale mănăstirilor. De asemenea, ei s-au
preocupat de adoptarea unor măsuri care reglementau raporturile dintre
dregătorii domneşti şi cei ecleziastici, pricinile dintre preoţi şi mireni etc.
Hotarele eparhiilor moldoveneşti s-au aflat într-o permanentă schimbare,
cauzată de implicaţia factorului extern. Războaiele şi răşluirile teritoriale au
condus la modificarea hărţii administrative a eparhiilor Mitropoliei Moldovei.
În urma analizei întinderii teritoriale a eparhiilor aflate în componenţa
acesteia, am reconsiderat anumite aspecte legate de activitatea propriu-zisă a
ierarhilor. Analiza atribuţiilor ierarhilor permite să conchidem că biserica o
poziţie importantă în cadrul societăţii, impunându-se în calitate de instituţie
cu un rol determinant în cadrul politicii interne:
– în domeniul confirmării actelor şi restabilirii unor fapte, prin
intermediul cărţilor de blestem;
– în domeniul educaţiei, prin susţinerea materială a şcolilor, dascălilor şi
elevilor;
– în domeniul asistenţei sociale, prin susţinerea categoriilor sociale
defavorizate.
Vorbind despre problemele legate de alegerea şi numirea arhiereilor în
Moldova, în baza sistematizării izvoarelor, după evenimentele de la sfârşitul
anilor 30–începutul anilor 40 ai secolului al XVIII-lea, procedura electivă a

20
mitropoliţilor şi episcopilor a suferit schimbări radicale, cauzate de imixtiuni
din partea factorului extern, în special a Patriarhiei ecumenice şi a Sfântului
Sinod al Biserici Ortodoxe Ruse, dar şi a celui intern, adică a contradicţiilor
iscate dintre domnie şi biserică. În acelaşi timp, perioada respectivă se
caracterizează prin definitivarea conceptului procedurii de alegere a
mitropoliţilor, în conformitate cu tradiţia istorică şi prevederile canonice, care
au fost reluate la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi definitiv aplicate după
1812.
Factorul extern a avut impact deosebit şi asupra problemelor legate de
organizarea ecleziastică. Deşi aceasta poate fi sesizată şi în perioadele de
pace, odată cu intensificarea confruntărilor ruso-austro-turce, se observă un
amestec insistent al autorităţilor de ocupaţie militară şi civilă rusă în afacerile
bisericii. Acesta se caracterizează prin introducerea de instituţii şi reguli
străine Bisericii moldoveneşti. În acelaşi timp, măsurile întreprinse au avut
impact pozitiv asupra organizării ecleziastice. Ele au contribuit la stabilirea
unei evidenţe clare din partea autorităţilor de ocupaţie, care, în mod evident,
urmăreau scopul de a ţine sub control societatea şi de a folosi toate resursele
umane şi materiale în confruntarea cu Imperiul Otoman.
Pentru o mai bună înţelegere a acestui lucru, s-a luat ca exemplu cazul
regiunii Basarabiei. Analiza materialului documentar – disponibil – a permis
să conchidem că Basarabiei, în viziunea autorităţilor ecleziastice ruse,
reprezentate în principate de mitropolitul şi exarhul Gavriil Bănulescu-
Bodoni, îi era predestinat un loc aparte, fapt explicat prin introducerea în
titulatura exarhului a sintagmei „şi a Basarabiei”. Pentru realizarea acestui
proiect, autorităţile ecleziastice care se aflau în fruntea bisericii Principatelor
Române – exarhul şi dicasteria – urmau să se preocupe de organizarea
instituţională a acestei regiuni, care treptat iar fi consolidat poziţia. Ţinându-
se cont de situaţia incertă de aici în prima perioadă şi primul an de păstorie a
lui Gavriil, teritoriul respectiv s-a aflat nominal sub supunere canonică a
Consistoriului Duhovnicesc din Iaşi. Însă, odată cu clarificarea acesteia şi
cucerirea tuturor punctelor-cheie din regiune, Gavriil a iniţiat un proces de
organizare a Basarabiei din punct de vedere ecleziastic, punând-o sub
povăţuirea unui singur protoiereu. Treptat, ierarhul a intensificat adrese către
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru a întemeia în regiune o nouă
eparhie cu titulatura „Benderului şi Akkermanului”. Acest fapt s-a petrecut în
vara anului 1811, prin ridicarea protoiereului Daniil Sulima la rangul de
episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei şi titular al acestei eparhii. Astfel,
putem menţiona că biserica românească – deşi încerca formal să-şi prezinte
caracterul său specific şi distinct – a fost nevoită să preia anumite forme
instituţionale de organizare ale Bisericii Ortodoxe Ruse.
Implicaţia factorului extern în probleme legate de organizarea Bisericii
Moldovei se pot identifica şi în raporturile pe care aceasta le-a avut cu

21
Patriarhia ecumenică. În secolului al XVIII-lea, în virtutea evoluţiei sale
specifice de la apariţia sa până la perioada ce stă în atenţia noastră, constatăm
că Mitropolia Moldovei s-a bucurat de o situaţie aparte în cadrul acestor
relaţii. Acest statut a oferit Bisericii moldoveneşti un anumit set de
competenţe, care i-a permis să se impună diferit faţă de celelalte biserici
ortodoxe care intrau în jurisdicţia canonică a Patriarhiei Constantinopolului.
Biserica Ortodoxă din Moldova a reuşit să-şi păstreze caracterul autonom,
indiferent de presiunile făcute asupra sa din partea Patriarhiei ecumenice.
Dependenţa Bisericii Ortodoxe moldoveneşti s-a limitat doar la faptul că
aceasta urma să primească, după alegerea mitropolitului, scrisoarea de
confirmare şi primirea sfântului mir. În schimbul acestor două daruri,
Mitropolia Moldovei urma să plătească doar nişte sume nesemnificative, iar
la momentul alegerii unui nou patriarh – daruri simbolice. În problemele de
jurisdicţie internă, mitropolia era absolvită de intervenţia patriarhală, unicul
lucru care putea fi lăsat pe seama patriarhului era explicarea şi tratarea
dogmelor.
Un alt aspect important în acest sens au fost relaţiile cu celelalte
patriarhii ortodoxe de pe teritoriul Imperiului Otoman. În decursul secolului
al XVIII-lea, patriarhii din Orient au efectuat o multitudine de vizite în Ţările
Române. Aceştia soseau în principate pentru a-şi administra mănăstirile şi
moşiile închinate, dar şi pentru a obţine danii şi privilegii din partea
autorităţilor politice de aici. Patriarhii de Alexandria, de Antiohia şi de
Ierusalim au jucat un rol important în dezvoltarea relaţiilor dintre Biserica
Ortodoxă Română şi celelalte biserici; prin autoritatea lor, ei întăreau diferite
decizii luate atât de domnie, cât şi de autorităţile ecleziastice locale.
Contactul dintre Muntele Athos şi centrele monahale din Imperiul
Otoman şi Principatele Române a avut un caracter benefic pentru ambele
părţi. În timp ce centrele monastice din diferite regiuni ale imperiului, în
special, de la Sfântul Munte beneficiau de un suport material consistent, ele
ofereau posibilitatea consolidării şi dezvoltării spiritualităţii ortodoxe. Prin
acest efort de susţinere, domnii fanarioţi urmăreau un scop ideologic evident;
ei se vedeau continuatori ai împăraţilor bizantini. Totodată, măsurile
respective au făcut posibilă menţinerea în continuare a centrelor şi
aşezămintelor monastice care se aflau pe teritoriul administrat de către
autorităţile otomane.

22
 REZUMAT
La teza de doctor în istorie
BISERICA ŢĂRII MOLDOVEI ÎN A DOUA JUMĂTATE A
SECOLULUI AL XVIII-LEA–ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-
LEA
Lucrarea dată vizează un set de probleme legate de evoluţia Bisericii
moldoveneşti, precum: relaţiile dintre biserică şi stat, măsurile de ordin
bisericesc aplicate de domnii fanarioţi; rolul şi locul ierarhilor moldoveni în
limitele eparhiilor şi în afara acestora; administraţia ecleziastică în perioada
războaielor ruso-turce şi ruso-austro-turce.
În urma selectării, studierii şi analizei materialului istoriografic şi
documentar, au fost realizate anumite precizări şi completări cu referire la
rolul şi locul Bisericii Moldovei în cadrul societăţii. De asemenea, au fost
efectuate unele rectificări la opiniile deja încetăţenite în istoriografie cu
privire la jurisdicţia teritorială, funcţiile mitropoliţilor şi episcopilor. Un
aspect aparte care a fost analizat se referă la alegerea şi demiterea arhiereilor
moldoveni, fapt care a permis identificarea unor practici şi proceduri utilizate
în Moldova.
În urma unei analize materialului documentar s-a înregistrat cazuri de
imixtiune în afacerile ecleziastice ale Moldovei atât din partea Rusiei, cât şi a
Imperiul Habsburgic. Ingerinţele respective au avut drept consecinţă
introducerea unor instituţii străine în cadrul sistemului administrativ
ecleziastic moldovenesc. Studierea problemelor a impus analiza unor cazuri
particulare, legate de unele teritorii, care, deşi din punct de vedere politic nu
au fost părţi componente ale Moldovei, în anumite perioade s-au aflat sub
jurisdicţia canonică a ierarhilor moldoveni
O atenţie deosebită s-a acordat relaţiilor Bisericii Moldovei cu
patriarhiile şi aşezămintele monahale din Imperiul Otoman. Au fost supuse
analizei raporturile dintre Mitropolia Moldovei şi Patriarhia Ecumenică,
identificând rolul distinct pe care l-a avut biserica moldovenească în cadrul
lumii ortodoxe. O altă problemă asupra căreia insistăm se referă la contribuţia
societăţii româneşti la susţinerea aşezămintelor monahale athonite şi a celor
din Orientul Ortodox. Demersul relevă profilarea conceptului de autocefalie a
Bisericii moldoveneşti în raport cu Patriarhia ecumenică.
De asemenea, studiul oferă noi date şi detalii cu privire la locul Bisericii
moldoveneşti pe plan intern şi internaţional. Perioada se caracterizează prin
stabilirea caracterului distinct pe care l-a avut Biserica Ţării Moldovei în
întregul spaţiu ortodox.
Cercetarea de faţă vine să aducă noi date şi detalii cu privire la locul
Bisericii moldoveneşti pe plan intern şi internaţional, perioada se
caracterizează prin stabilirea caracterului distinct pe care la avut Biserica din
Ţara Moldovei în întreg spaţiu ortodox. Studierea atentă a acestei teme

23
permite de a conchide că în acest spaţiu temporar se pun bazele ideologice a
conceptului de autocefalie a Bisericii moldoveneşti în raport cu Patriarhia
ecumenică.

SUMMARY
At the doctoral thesis in history
THE CHURCH FROM MOLDOVA PRINCIPALITY IN THE
SECOND HALF OF XVIIIth - THE BEGINNING OF THE XIXth
CENTURIES
The evolution of Moldova Principality Church in the second half of the
XVIIIth - the beginning of the XIXth centuries represents one of the main
subjects of the present study. The present work includes, a large investigation
of a series of problems connected with the evolution of the Moldovan Church
as would be< the relations between Church and State; the measure of church
order realised by the phanariots gospodars; the role and the place of
Moldavian hierarchs: the selection and the resignation of metropolitan
bishops and bishops; the ecclesiastical administration during the Russian-
Turkish and Russian-Austrian-Turkish wars from the second half of XVIIIth
– the beginning of XIXth centuries; and the relations between Church and
monastic establishments from Ottoman Empire.
After selections, a deeply study and analyse of historiographic and
documentary material in the present research were revised some explanations
and completions with reference at the role and place of the Church from
Moldova Principality as part of society. Also were realised some corrections
At the recognized opinions in historiography about the territorial jurisdiction;
the metropolitan bishops functions. Another aspect which was analysed is
about the selections and demission of Moldavian hierarchs a fact which
allowed to identify some practices and procedures used in great detail in
Moldova.
The studied period was under the sign of struggle between the great
powers in that region. Thus, after a deeply and attentively analyse of
documentary material, we succeeded to find some cases of interference both
from Russia side, and Habsburg Empire in the ecclesiastical affairs of
Moldova. Mixture, which had as consequence the introduction of some
unknown institutions previously inside of Moldavian ecclesiastical
administrative system.
For understanding better the position which own the Moldavian Church
as part of the Orthodox and Christian world, we paid attention particularly at
the problem of the Church connections from Moldova Principality with
ecclesiastical canters from Ottoman Empire. At the same time, was realised a
research concerning the contribution of the Romanian society especially from

24
Moldova at the upholding of the monastic places as those from Athos and
other regions from the Orthodox Near East.
The present study bring new dates, details concerning the place and role
of Moldavian Church on internal and international plan; the period is
characterised by the finalization of clearly character which had the Church
from Moldova Principality in the whole Orthodox space. Especial research of
this question, permit us to conclude that during this time was established the
ideological bases of Moldavian Church self government in relation with
Ecumenical Patriarchy.

РЕЗЮМЕ
диссертации кандидата в исторические науки.
ЦЕРКОВЬ МОЛДАВСКОГО КНЯЖЕСТВА ВО ВТОРОЙ
ПОЛОВИНЕ XVIII-ГО ВЕКА – НАЧАЛА XIX-ГО ВЕКА.
Развитие церкви Молдавского Княжества во второй половине
XVIIIго – начала XIXго веков представляет собою центральным
предметом исследования данной работы.
Данное работа занимается исследованием ряда проблем касающейся
развития Молдавской церкви, как например: взаимоотношения между
церковью и государством; организационные действия фанариотских
господарей в отношение к церкви; место и роль молдавских архиереев в
свои епархии и во вне; избрание и отставка митрополитов и епископов;
церковное управление во время русско-турецких и русско-австрийско-
турецких войн второй половины XVIIIго–начала XIXго;
взаимоотношением между молдавской церковью и обществом с
патриархиями и монашеские центры находящейся на территории
Османской империи и.д.
В следствие сбора, изучения и анализа историографии и
источников, в данной работе были выполнены ряд уточнений и
добавлений касающейся роли и места церкви Молдавского Княжества в
составе общества. Также были выполнены ряд корректировок к уже
существующим мнениям ставшие общепризнанными в историографии
вопроса, касательно территориальной юрисдикции и функций
митрополитов и епископов. Особый вопрос проанализированный в
диссертацию относится к проблеме избрания и отставке молдавских
архиереев, что позволило выявлению ряда особенностей касательно
процедуры выбора и ухода с архиерейских престолов Молдовы.
Изучаемый промежуток времени характеризуется ростом
противостояния между великими державами в данном регионе. Таким
образом в последствие внимательного изучения исторического
материала было выявлено ряд случаев вмешательства со стороны
Российской и Австрийской империи в церковные дела Молдавского

25
Княжества. Это вмешательство имело непосредственное последствие
ввод ряда органов чуждых до того периода молдавской церковно-
административной системе.
Для более ясного понимания места которую имело молдавская
церковь в составе восточно-христианского мира, было уделено особое
внимание вопросу взаимосвязи между молдавской церковью с
церковными центрами находящейся на территории Османской империи.
В тоже время было сделано попытка описания материальной помощи
выделенной румынской и в особенности молдавским обществом
монашеским местам, например с Афонских Гор и других регионов
православного Востока.
Данное исследование призвано выявить новые данные и детали
относительно места молдавской церкви во внутреннем и
международном плане. В данном периоде можно констатировать какое
место заполучила Молдавская церковь в православном мире. Также
тщательное изучение вопроса дает возможность прийти к выводу что
благодаря различным процессам и событиям в этом промежутке были
сформулированы идеологические основы автокефалии молдавской
церкви в отношение к Вселенской патриархии.

LISTA PUBLICAŢIILOR LA TEMĂ

1. Candu, Teodor. Consideraţii cu privire la administraţia ecleziastică

a regiunii Basarabia în perioada 1806-1812, In: Frontierele spaţiului
românesc în context european, Coordonatori: Sorin Şipoş, Mircea Bria, Florin
Sfrengeu, Ion Gumenâi, Editura Universităţii din Oradea-Editura Cartdidact
din Chişinău, Oradea/Chişinău 2008, p. 164-177.
2. Candu, Teodor. Contribuţii la studierea abuzurilor egumenilor
mănăstirilor închinate din Tara Moldovei (1806-1812):Cazul Daniil vs.
Theodoret de la mănăstirea Floreşti, In: Tyragetia, serie nouă, vol II, nr.
2, Chişinău 2008, p. 199–203.
3. Candu, Teodor. Precizări cu privire la activitatea lui Veniamin
Costachi (1808-1812), In: Tradiţii şi valori culturale la Est de Carpaţi, (sec.
XVI-XX)”, Materialele conferinţei ştiinţifice „Tradiţii şi valori culturale la
Est de Carpaţi, (sec. XVI-XX), mai 2007, Chişinău-2007, CEP USM, p. 91–
105.
4. Candu, Teodor. Instituţii ecleziastice introduse în Ţările române la
începutul secolului al XIX-lea. Instituţia deputaţilor clerului la cercetările
iniţiale în Moldova (1810-1811), In: Constelaţii ieşene, Anul II. Nr. 4 (8),
Iaşi, decembrie 2007, p. 23–26.
5. Candu, Teodor. Scutirile de dări „din bucate” a instituţiilor şi
aşezămintelor ecleziastice din Moldova (în al doilea sfert al secolului al

26
XVIII-lea), In: Civilizaţie medievală şi modernă în Moldova. Supliment
la Revista de Istorie a Moldovei. In honorem Demir Dragnev, Civitas,
Chişinău, 2006, p. 124–133.
6. Candu, Teodor. Relaţiile Ţărilor Române cu patriarhiile şi
locurile sfinte din Imperiul Otoman sf. sec. al XVI-le–începutul sec. al
XVII-lea, In: Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1–2 (61, 62) ianuarie–
iunie 2005, Ed. Civitas, Chişinău, 2005, p. 75–81.
7. Candu, Teodor. Consideraţii privind contribuţia Ţărilor Române la
ajutorarea locurilor sfinte din Imperiul Otoman, în sec. al XVIII-lea, In:
Simpozia Professorum, Seria: Istorie Materialele Sesiunii ştiinţifice din 12-13
octombrie 2004, ULIM, Chişinău, 2005.
8. Candu, Teodor. Biserica ortodoxă universală şi impactul ei asupra
bisericii ortodoxe din Ţara Moldovei în sec. al XVIII-lea, In: Simpozia
Professorum, Seria: Istorie Materialele Sesiunii ştiinţifice din 10-11 octombrie
2003, ULIM, Chişinău, 2004.

CUVINTE-CHEIE: Autocefalie, arhiereu, aşezământ monahal, blagocin,

biserică, carte de blestem, cler, danie, dascăl, episcop, episcopie, hirotonie,
ierarh, imperiu, Imperiul Otoman, învăţământ, mănăstire, mitropolit,
mitropolie, Muntele Athos, Muntele Sinai, patriarh, patriarhie, pălămari,
preot, protopop, protopop general, Sfântul Mormânt, simphonie, subprotopop,
vicar.

KEY WORDS: Autocephaly, archiereus, archpriest, monastic place, church,

Church of Moldova Principality, church attendants, reader, bishop, bishop
see, initiation, territorial jurisdiction, Jerusalem, Empire, Russian Empire,
Ottoman Empire, education, convent, metropolitan, metropolitan see, Athos
Mountain, Sinai Mountain, East, patriarch, Patriarchy, sexton, priest,
protoiereus, general protoiereus, Saint Mountain, symphony, vicarious.

КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: Автокефалия, архиерей, монашеское обитель,

благочинный, церковь, церковь Молдавского Княжества,
церковнослужитель, дьячок, епископ, епископство, посвящение,
территориальная юрисдикция, Иерусалим, империя, Российская
империя, Османская империя, образование, монастыри, митрополит,
митрополия, Афонское Гора, Синайскoe Гора, Восток, патриарх,
патриархия, пономарь, священник, протоиерей, генеральный
протоиерей, Святой Гроб, симфония, викарь.

27
28