Cursul nr.

3
02.04.2020
Noţiuni generale privind proprietatea.
Dreptul de proprietate
Drept:Totalitatea regulilor generale de
conduită ce reglementează raporturile sociale
dintr-o societate dată, sancţionate prin forţa
de constrângere a statului
Drept subiectiv: prerogativa recunoscuta de
lege persoanelor fizice sau juridice prin care
acestea pot pretinde subiectelor pasive sa
dea, sa faca sau sa nu faca ceva folosind, la
nevoie, aparatul de constrângere al statului.
 Drepturile subiective civile
În funcţie de natura conţinutului lor, drepturile
subiective civile se clasifică în :
a) Drepturi patrimoniale. Au conţinut economic
care poate fi exprimat în valoare bănească;
b) Drepturi nepatrimoniale. Au conţinut care nu
poate fi exprimat în valoare bănească (drepturile
privind existenţa şi integritatea fizică şi morală a
persoanei; drepturile privind identitatea persoanei;
drepturile privind creaţia intelectuală;
Dreptul subiectiv civil nepatrimonial (jus
in personam)
Este dreptul strâns legat de existenţa şi individualitatea
persoanei, fără un conţinut economic, neevaluabil în bani.
Categorii ale dreptului nepatrimonial:
- drepturi privind existenţa şi integritatea fizică şi morală a
persoanei (dreptul la viaţă, dreptul la libertate, dreptul la
onoare ş.a.);
- drepturi privind individualizarea persoanei fizice şi juridice (
dreptul la nume, dreptul la domiciliu, la stare civilă, dreptul la
denumire, dreptul la sediu ş.a.);
- drepturi privind creaţia intelectuală (drepturile de autor,
dreptul de inventator, dreptul asupra programelor de
calculator, dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale
ş.a.).
Caracteristici ale drepturilor nepatrimoniale

- sunt drepturi intim legate de existenţa fiinţei umane, practic

inseparabile de persoană, în sensul că nu poate exista o
persoană căreia să-i lipsească dreptul la integritate fizică şi
morală sau dreptul de a fi individualizată în cadrul familiei şi al
societăţii prin nume, domiciliu sau stare civilă;
- nu sunt transmisibile altor persoane nici în timpul vieţii, nici
pe cale de moştenire;
- sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes;
- pot fi apărate oricând în faţa instanţei de judecată, indiferent
cât timp ar fi trecut de la încălcarea acestora (sunt
imprescriptibile extinctiv) şi nici o altă persoană nu le poate
dobândi prin folosire îndelungată (sunt imprescriptibile
achizitiv).
 Dreptul real

Dreptul real (jus in re) este dreptul

patrimonial în virtutea căruia titularul său
poate să-şi exercite prerogativele asupra unui
bun determinat, în mod direct şi nemijlocit,
fără a fi necesară intervenţia unei alte
persoane
 Clasificarea drepturilor reale

a) Drepturile reale principale. Sunt drepturile

reale care nu depind de existenţa unui drept
de creanţă;
b) Drepturile reale accesorii. Sunt drepturile
reale care sunt dependente de un drept de
creanţă;
Dreptul de creanţă (jus ad personam) este
dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul
activ, denumit creditor, poate pretinde
subiectului pasiv, denumit debitor, să dea, să
facă sau să nu facă o anumită prestaţie la care
acesta din urmă ar fi fost îndreptăţit în absenţa
anagajamentului său juridic
 Sensuri generale ale noţiunii
“Proprietate”
Proprietate (DEX):
1. Stăpânire deplină a unui bun, bun material
stăpânit, în baza unui drept recunoscut;
2. Trăsătură predominantă care caracterizează o
fiinţă, un lucru, un fenomen etc. şi care
diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul etc.;
caracteristică, trăsătură, însuşire;
3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc.
de a reda exact ideea sau noţiunea exprimată
 Sensuri ale noţiunii “Proprietate” din
punct de vedere juridic
• Un bun care formează obiectul dreptului de
proprietate;
• Totalitatea bunurilor aparţinând unei
persoane (averea);
• Relaţia dintre persoane şi bunuri;
• Dreptul de proprietate;
 Perspective de abordare a dreptului de
proprietate
• Perspectiva istorică. Aproprierea comunitară a coexistat cu aproprierea
privată
• Perspectiva sociologică. Nu există o lege a evoluţiei dreptului de
proprietate. Proprietatea este privativă, indiferent de dacă aproprierea este
individuală sau comunitară;
• Perspectiva filosofică. În măsura în care libertatea persoanei este privită ca
valoare supremă, iar reţeaua care dă coeziune socială unei comunităţi este
întemeiată pe o concepţie contractualistă, opţiunea firească este recunoaşterea
primatului laturii individuale asupra laturii sociale a fiinţei umane;
• Perspectiva juridică. Dacă se recunoaşte primatul proprietăţii private
asupra proprietăţii publice, teoria dreptului de proprietate privată este teoria
generală a proprietăţii.
(art. 554-Noul cod civil: “Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile aplicabile
dreptului de proprietate privată se aplică şi dreptului de proprietate publică, însă
numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă”
 Structura polară a dreptului de proprietate

Este determinată de modalitatea de

apropriere a bunurilor:
• Aproprierea comunitară
• Aproprierea privată

ApropRiere= a-şi însuşi o proprietate

(appropriare= a-şi însuşi- latina târzie )
EXpropriere
 Proprietatea privată

Art. 555 Cod civil:

“Proprietatea privată este dreptul titularului de a
poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv,
absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege”
 Altfel spus...
Dreptul de proprietate privată
Dreptul real principal care conferă titularului
său atributele de posesie, folosinţă şi
dispoziţie (ius possidendi, ius utendi, ius
fruendi, ius abutendi) asupra bunului
apropriat în formă privată, atribute care sunt
exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu,
cu respectarea limitelor materiale şi juridice.
 PROPRIETATEA PUBLICĂ

Art. 858 Cod civil

Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce
aparţine statului sau unei unităţi administrativ-
teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau
prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public,
cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre
modurile prevăzute de lege
 Altfel spus...
Dreptul de proprietate publică
Dreptul real principal, inalienabil, insesizabil, şi
imprescriptibil care conferă titularului său, statul sau
o unitate administrativ-teritorială, atributele de
posesie, folosinţă şi dispoziţie (ius possidendi, ius
utendi, ius fruendi, ius abutendi) asupra unui bun
care, prin natura sa sau prin declaraţia legii, este de
uz sau de utilitate publică, atribute care se exercită
în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea
limitelor materiale şi juridice.
 Dezmembrămintele dreptului de
proprietate privată
(Consideraţii generale)

Drepturile reale asupra bunului altuia (iura in re aliena) sunt

rezultatul dezmembrării atributelor care intră în conţinutul
juridic al dreptului de proprietate.

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi

reale principale derivate asupra bunului altuia, care se
constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente
din conţinutul juridic al dreptului de proprietate asupra
bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea
concurentă a acestor elemente de către proprietarul bunului şi
o altă persoană
 Dezmembrămintele dreptului de
proprietate privată
(în sens restrâns şi în sens larg)

1. Dreptul de uzufruct;
2. Dreptul de uz;
3. Dreptul de abitaţie;
4. Dreptul de servitute;
5. Dreptul de superficie;
6. Nuda proprietate
 Dreptul de uzufruct
Art. 703 Cod Civil:
“ Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege
fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i
conserva substanţa”.
Uzufructul este dezmembrământul dreptului de proprietate privată, cu
caracter temporar, care conferă titularului său atributul

de a stăpâni bunul altuia în calitate de uzufructuar,

precum şi atributul
folosinţei (ius utendi şi ius fruendi) asupra acelui bun,

inclusiv posibilitatea cedării emolumentului acestei folosinţe, cu

îndatorirea de a-i conserva substanţa, atribute care trebuie să fie
exercitate cu respectarea limitelor materiale şi juridice
Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie
Constituie manifestări particulare ale
dreptului de uzufruct
Art. 749 Cod civil
Uzul este dreptul unei persoane de a folosi
lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi
industriale numai pentru nevoile sale proprii şi
ale familiei sale
 Art.749 Cod civil
Titularul dreptului de abitaţie are dreptul
de a locui în locuinţa nudului proprietar
împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a
fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a
constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte
persoane aflate în întreţinere
 Dreptul de servitute
Art.755 Cod civil
(1)Servitutea este sarcina care grevează un imobil,
pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt
proprietar
(2)Utilitatea rezultă din destinaţia economică a
fondului dominant sau constă într-o sporire a
confortului acestuia
 Elemente ...

• Fond dominant: fondul în favoarea căruia se

constituie servitutea;
• Fond aservit: fondul în care se constituie servitutea
 Dreptul de superficie
Art.693 Cod civil
“(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o
construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui
teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte drept de
folosinţă
Altfel spus...
Dreptul de superficie este dreptul real principal imobiliar care
reuneşte, în conţinutul său juridic,dreptul de proprietate
asupra unei construcţii sau plantaţii, precum şi un
dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren
aparţinând altei persoane decât titularul dreptului de
superficie, dezmembrămât care reuneşte folosinţa şi, în mod
limitat, posesia şi dispoziţia asupra terenului sau a unei părţi
din acesta
 Nuda proprietate
În condiţiile dezmembrării dreptului de
proprietate privată, proprietarul iniţial
păstrează întotdeauna o parte din atributele
dreptului de proprietate. El se înfăţişează, de
regulă, ca nud proprietar.
De regulă, atributele usus şi fructus sunt
transferate către titularul/titularii
dezmembrămintelor constituite.
 Dreptul de proprietate publică
Bunuri domeniale: bunurile, imobile sau
mobile, care aparţin statului sau unităţilor
administrativ teritoriale, bunuri asupra cărora
aceste subiecte de drept public exercită fie un
drept de proprietate publică, fie un drept de
proprietate privată
 Caracterele specifice ale dreptului de
proprietate publică
Dreptul de proprietate publică este:
1. Absolut;
2. Exclusiv;
3. Perpetuu;
4. Inalienabil;
5. Insesizabil;
6. Imprescriptibil.
Dreptul de proprietate publică este inalienabil

Dreptul de proprietate publică nu poate fi

înstrăinat şi dobândit prin mijloace de drept
privat, respectiv prin fapte juridice în sens
restrâns şi prin acte juridice de drept privat.
Dreptul de proprietate publică este insesizabil

Consecinţă a inalienabilităţii
Bunurile constituite în proprietate publică nu
pot fi înstrăinate sau dobândite prin nici-un
mijloc de drept privat, deci nici prin vânzare
silită
Insesizabil: Care nu poate fi urmărit de către
creditorii titularului lucrului sau dreptului (fr.
insaisissable)
 Dreptul de proprietate publică este
imprescriptibil

Caracterul imprescriptibil al dreptului de

proprietate publică este consacrat legal, fară a
se face distincţie între prescripţia extinctivă şi
prescripţia achizitivă
Drepturile reale constituite pe temeiul
dreptului de proprietate publică

Constituie modalităţi indirecte de exercitarea

a acestuia
1. Dreptul de administrare
2. Dreptul de concesiune;
3. Dreptul real de folosinţă gratuită asupra
bunurilor proprietate publică
 Dreptul de administrare
Este dreptul real principal inalienabil, insesizabil, şi
iprescriptibil, constituit de autoritatea competentă,
în mod gratuit, asupra unui bun din domeniul public
în favoarea unei regii autonome sau a unei instituţii
publice, ca modalitate de exercitare a dreptului de
proprietate publică, drept care conferă titularului său
atributele posesiei şi folosinţei, cu respectarea
obligaţiilor prevăzute în actul de constituire, precum
şi a limitelor materiale şi juridice.
 Dreptul de concesiune
Este dreptul real principal inalienabil, insesizabil, şi
iprescriptibil, constituit, cu titlu oneros, pe baza
contractului de concesiune încheiat între autoritatea
concendentă şi o persoană fizică sau o persoană
juridică de drept privat (concesionar) cu privire la un
bun din domeniul public, ca modalitate de exercitare
a dreptului de proprietate publică şi care conferă
titularului său, în mod temporar, atributele posesiei
şi folosinţei, cu respectarea obligaţiilor prevăzute în
actul de constituire, precum şi a limitelor materiale şi
juridice
 Dreptul real de folosinţă gratuită asupra
bunurilor proprietate publică

Este dreptul real principal inalienabil, insesizabil, şi

iprescriptibil, constituit de autoritatea competentă
asupra unui bun din domeniul public, ca modalitate
de exercitare a dreptului de proprietate publică, în
favoarea unei persoane juridice de drept privat de
utilitate publică,drept care conferă titularului său
atributele posesiei şi folosinţei, cu respectarea
obligaţiilor prevăzute în actul de constituire, precum
şi a limitelor materiale şi juridice.