Definiția formală din mecanică și termodinamică

Formal, energia definită în fizica clasică, în mecanică, respectiv în termodinamică, este starea unui sistem
fizic oarecare de a efectua lucru mecanic între două poziții diferite ale respectivului sistem fizic în spațiu.
Folosind notațiile comune în fizică, se poate scrie:

{\displaystyle L=\int \mathbf {F} \cdot \mathrm {d} \mathbf {s} }{\displaystyle L=\int \mathbf {F} \cdot
\mathrm {d} \mathbf {s} }

Adică lucrul mecanic (L) efectuat de un sistem oarecare este dat de integrala produsului dintre forța (F) cu
care sistemul fizic acționează pe elementul de distanță, care aici este reprezentat infinitezimal ca o
diferențială (ds).

La nivel integral, deoarece forța și deplasarea sunt mărimi vectoriale, expresia energiei ca lucrul mecanic
efectuat de un sistem fizic ce acționează cu o anumită forță, pe o anumită distanță, este un produs scalar a
doi vectori, vectorul forță și vectorul deplasare.

{\displaystyle L=\mathbf {F} \cdot \mathbf {d} =|\mathbf {F} ||\mathbf {s} |\cos {(F;s)}\,}{\displaystyle
L=\mathbf {F} \cdot \mathbf {d} =|\mathbf {F} ||\mathbf {s} |\cos {(F;s)}\,}

unde prin notațiile: |F| și |s| se înțeleg scalarii respectivi, adică valorile numerice ale respectivelor mărimi
fizice.

Unități de măsură

Energia se măsoară în SI în Jouli J. Se poate scrie:

< E > = < L > = < F > x < s > = 1 N x 1 m = 1 kg x 1m x s−2 x 1 m = 1 kg x 1m2 x 1s−2 = 1 J

Deci, 1 J este în termeni de mărimi fizice fundamentale: 1 kg x 1 m2 x 1 s−2.

Dimensional, relația de mai sus devine:

[ E ] = M x L +2 x T −2

Conversii în alte sisteme de unități:

MKfS: 1 J = 1 / 9,80665 kgfm

CGS: 1 J = 107 erg

Conservarea energiei

Articol principal: Legea conservării energiei.

Una dintre proprietățile energiei este conservarea sa, ca parte a materiei, cu cele două forme de existență
ale sale, substanța și câmpul. Prima dată o lege de conservare a fost formulată în 1778 de către Antoine
Lavoisier în lucrarea Considérations Générales sur la Nature des Acides (română Considerații generale
asupra naturii acizilor) sub forma: „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.”

Exemple de conservare: conservarea energiei unui pendul, conservarea energiei în cazul unei mașini
termice, conservarea energiei în cazul unei explozii chimice sau nucleare etc.

Această constatare, a conservării totale a materiei, a avut nevoie de un timp îndelungat și de mulți
gânditori, filozofi și oameni de știință pentru a ajunge în forma sintetică cunoscută azi ca Legea conservării
materiei.

Diferite folosiri ale termenului „energie”

Aspecte lingvistice

În sensul comun de folosire, cuvântul „energie” este un substantiv feminin, având singular și plural (o
energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi:

forță, vigoare, putere, tărie, capacitate de a acționa; sau

fermitate, decizie, hotărâre în acțiunile întreprinse.

În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de
plural, la singular fără articolul nehotărât o. Pentru plural, se recomandă expresia forme de transfer
energetic și nu forme de energie, folosită des, dar incorect.

Forme

În funcție de diferite criterii, se vorbește despre diverse forme de transfer energetic.

Din punct de vedere al sistemului fizic căruia îi aparține, există (exemple):

energie hidraulică, care, la rândul ei, poate proveni din energia potențială a căderilor de apă și mareelor, sau
din energia cinetică a valurilor;
energie nucleară, care provine din energia nucleelor și din care o parte poate fi eliberată prin fisiunea sau
fuziunea lor;

energie de zăcământ, care este energia internă a gazelor sub presiune acumulate deasupra zăcămintelor de
țiței;

energie chimică, care este dat de potențialul electric al legăturii dintre atomii moleculelor,

energie de deformație elastică, care este energia potențială datorită atracției dintre atomi;

energie gravitațională, energia potențială în câmp gravitațional.

După sursa de proveniență, poate fi: energie stelară, solară, a combustibililor, hidraulică, eoliană,
geotermală, nucleară.

După faptul că urmează sau nu un ciclu se clasifică în:

energie neregenerabilă,adică energia obținută din resurse epuizabile, cum sunt considerati combustibilii
fosili și cei nucleari;

energie regenerabilă, prin care se înțelege energia obținută de la Soare, energie considerată inepuizabilă,
sub formă de energie electrică (conversie directă), termică (încălzire directă), hidraulică, eoliană, sau cea
provenită din biomasă.

După modul de manifestare al energiei se vorbește despre energie mecanică, energie electrică, energie
luminoasă.

După purtătorul de energie se vorbește de energie termică.

Conversii

Diferitele forme de energie se pot converti unele în altele.

Exemple de cum se pot converti diferitele forme de energie

Din -> în Mecanică TermicăElectrică Radiație

electromagnetică ChimicăNucleară

Mecanică Pârghie Frâna cu frecare Generator electric Sincrotron Reacție chimică

endotermă Accelerator de particule

TermicăTurbină cu abur Schimbător de căldură Termocuplu Corp incandescent Furnal Supernovă

Electrică Motor electric Rezistență electrică Transformator electric Diodă luminiscentă

Electroliză Sincrotron
Radiație

electromagnetică Velă solară Panou solar termic Panou solar Optică neliniară Fotosinteză
Spectroscopie Mössbauer

ChimicăMușchi Ardere Pilă de combustie Licurici Reacție chimică

Nucleară Radiație alfa Soare Radiație beta Radiație Gama Izomerie nucleară