Energia - concept filozofic

La nivelul actual de cunoștințe și dezvoltare tehnologică, se consideră că universul care ne înconjoară există
sub două forme: de substanță (materie) și câmp de forțe. Materia este caracterizată prin două mărimi
fundamentale: masa și energia. Masa este măsura inerției și a gravitației, iar energia este măsura scalară a
mișcării materiei. Cuvântul energie are o răspândire foarte largă, dar, cu toate acestea, conținutul concret al
noțiunii nu este la fel de răspândit sau riguros analizat, datorită îndeosebi unor particularități mai subtile,
caracteristice anumitor forme de transfer energetic. Cea mai generală definiție, prezintă energia ca măsură
a mișcării materiei. Această formulare, deși corectă, prezintă inconvenientul unei exprimări mai puțin
explicite, având în vedere diversitatea mare a formelor de mișcare a materiei.

Energia clasică definește calitatea schimbărilor și proceselor care au loc în univers, începând cu deplasarea
în spațiu și terminând cu gândirea. Unitatea și legătura formelor de mișcare a materiei, capacitatea lor de
transformare reciprocă a permis măsurarea diferitelor forme ale materiei printr-o măsură comună: energia.

Energia este unul dintre cele mai importante concepte fizice descoperite de om. Înțelegerea corectă a
noțiunii de energie constituie o condiție necesară pentru analiza sistemelor energetice și a proceselor
energetice.

Definiții

Fizica modernă

{\displaystyle {\hat {H}}|\psi _{n}(t)\rangle =i\hbar {\frac {\partial }{\partial t}}|\psi _{n}(t)\rangle }
{\displaystyle {\hat {H}}|\psi _{n}(t)\rangle =i\hbar {\frac {\partial }{\partial t}}|\psi _{n}(t)\rangle }

{\displaystyle {\frac {1}{{c}^{2}}}{\frac {{\partial }^{2}{\phi }_{n}}{{\partial t}^{2}}}-{{\nabla }^{2}{\phi }_{n}}+

{\left({\frac {mc}{\hbar }}\right)}^{2}{\phi }_{n}=0}{\displaystyle {\frac {1}{{c}^{2}}}{\frac {{\partial }^{2}{\phi }
_{n}}{{\partial t}^{2}}}-{{\nabla }^{2}{\phi }_{n}}+{\left({\frac {mc}{\hbar }}\right)}^{2}{\phi }_{n}=0}

Ecuația lui Schrödinger și Ecuația Klein–Gordon

Fondatori[arată]

Concepte[arată]

Ramuri[arată]

Oameni de știință[arată]

Categorii[arată]

vdm

Din punct de vedere științific, energia este o mărime care indică capacitatea unui sistem fizic de a efectua
lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa într-o altă stare aleasă ca stare de referință.[1]
Energia este o funcție de stare.
Când un sistem fizic trece printr-o transformare, din starea sa în starea de referință, rămân în natură
schimbări cu privire la poziția sa relativă și la proprietățile sistemelor fizice din exteriorul lui, adică:

schimbarea poziției, vitezei,

schimbarea stării termice,

schimbarea stării electrice, magnetice,

atât ale lui cât și ale sistemelor din exteriorul său. Efectele asupra sistemelor externe se numesc acțiunile
externe ale sistemului în cursul transformării.

Dacă acțiunile sunt exclusiv sub forma efectuării de lucru mecanic, acesta este echivalentul în lucru mecanic
al acțiunilor externe. Suma echivalenților în lucru mecanic al tuturor acțiunilor externe care se produc când
un sistem fizic trece, prin transformare, dintr-o stare dată într-o stare de referință este energia totală a
sistemului fizic în starea dată față de cea de referință și reflectă capacitatea sistemului de a produce lucru
mecanic.

Conform legii conservării energiei, diferența de energie a unui sistem fizic la o transformare între două stări
este independentă de calea de transformare dintre cele două stări, ea depinzând numai de cele două stări.
Alegând arbitrar valoarea energiei de referință, energia din orice altă stare are o valoare bine determinată.
Ca urmare, energia este o funcție de starea sistemului fizic pe care o caracterizează, adică este o funcție de
potențial. În funcție de starea de referință, energia poate fi pozitivă, negativă sau nulă.

Se numește formă de energie fiecare termen aditiv din cea mai generală expresie a energiei totale a
sistemelor fizice, care depinde exclusiv de o anumită clasă de mărimi de stare (de exemplu: mărimi
mecanice, electrice, magnetice etc.).

Lucrul mecanic nu este o formă de energie, deoarece nu caracterizează sistemele fizice, ci transformările lor,
respectiv interacțiunea dintre sistemele fizice în cursul transformării lor.

Căldura schimbată de un corp cu exteriorul de asemenea. nu este o formă de energie. Căldura nefiind o
energie, nu se poate defini o căldură conținută de un corp, ci doar una schimbată cu exteriorul.

Conform relației dintre masă și energie, oricărei forme de energie a unui sistem fizic îi corespunde o masă
inertă a sistemului, conform relației lui Einstein:

{\displaystyle E=m\,c^{2}}{\displaystyle E=m\,c^{2}}

unde m este masa sistemului, iar c este viteza luminii în vid. De subliniat că masa nu este o energie, ci o
mărime asociată acesteia.

Partea din energia totală a unui sistem fizic în a cărei expresie intervin dintre mărimile din cinematică doar
cele care caracterizează configurația geometrică a corpurilor din sistem se numește energie potențială.
Energia potențială depinde numai de poziția relativă a corpurilor din sistem și față de sistemele din exterior.
Energia potențială poate fi sub diferite forme: de deformare, elastică, gravitațională, electrică etc.

Partea din energia totală a unui sistem fizic care depinde exclusiv de mărimile de stare interne se numește
energie internă. În fizica clasică se presupune că energia internă a sistemelor fizice este susceptibilă de
variație continuă.