Spotlight

Povestea reală începe în iulie 2001, când editorului şef, Marty Baron, îi stârneşte curiozitatea un articol al
reporterului de investigaţii, Eileen McNamara, cu privire la derularea unui proces de molestare sexuală a
unui minor de către un preot catolic. Numai din cauza Câmpiei Jamaice,un ziar nu prea cunoscut de atunci,
oficialii arhiepiscopiei erau conștienți de atracția lui Geoghan față de băieții tineri și de felul în care își alegea
victimele: Geoghanul prietenos se apropia de obicei de mamele catolice care se luptau să ridice familii
numeroase, de multe ori singure. Ofertele sale de a ajuta, adesea prin luarea copiilor pentru o inghetata sau
pentru a ii lua la el sa doarma, au fost acceptate fără suspiciune. Când Geoghan i-a permis lui McSorley sa
plece acasa, totusi i-a sugerat să păstreze în secret ceea ce a avut loc. "El a spus:" Suntem foarte buni la
păstrarea secretelor ", a spus McSorley.

De ani de zile, McSorley sa luptat cu alcoolismul și depresia din cauza intimplarilor din copilarie. Și acum, în
calitate de reclamant într-unul din procesele împotriva lui Geoghan, McSorley este deranjat deoarece "
Biserica Catolică știa de fapt că este un copil molestat – dar nimeni nu spunea nimic ", spune McSorley.Pana
la urma probele procesului au fost sigilate de către judecător, parcursul procesului nu a fost făcut public, iar
preotul a fost declarat nevinovat.

Intrigat de aceste fapte, editorul împreună cu echipa de jurnalişti de investigaţii ai ziarului Globe pornesc o
investigaţie. Acţiunea a început cu cazul acelasi preotului John J. Geoghan, căruia i-a fost permis să-şi
păstreze slujba, în ciuda faptului că timp de 30 de ani a fost acuzat de abuzarea sexuală a unor tineri
enoriaşi. Cazul preotului Geoghan s-a dovedit a fi doar vârful icebergului, ancheta dovedind că există
aproximativ 250 de astfel de preoţi cu comportament indecent.

Printre dezvăluirile din dosarele recent publicate:

 Cel puțin trei femei, la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, au acuzat că Robert Meffan le-a
abuzat sexual cu 25 de ani mai devreme sub forma consilierii spirituale.Preotul ia încurajat să fie
"miresele lui Hristos" și sa descris ca "a doua venire a lui Hristos", potrivit dosarelor. Femeile au spus
că Meffan, acum pensionar, le-a invitat în mod regulat în dormitorul său, unde le-a încurajat să "lege
etapele spirituale cu acte sexuale".
 Un alt episod intrigant, dar în acelaşi timp real, este mărturia reverendului Ronald H. Paquin. El
recunoaşte că a molestat timp de 15 ani băieţi, în două parohii diferite, până în 1989, când
Arhidieceza a hotărât să îl dea afară. De asemenea, Paquin povesteşte că în adolescenţă el însuşi a
fost molestat de către un preot catolic.

Cu toate că Biserica Catolică din Boston avea o putere politică impresionantă, şi punea presiune pe instituţii
precum Globe, preoţii cărora li s-a dovedid vinovăţia au fost daţi afară din cler. Iniţial, adevărata echipă de
jurnalişti Spotlight a intervievat peste 40 de oameni, însă din 2002 când scandalul era pe prima pagină a
ziarelor, mai multe victimeau ieşit în faţă, spunându-şi povestea.  Ancheta, amploarea agresiunii probate de
aceasta şi mai ales faptul că Biserica a ştiut şi a ascuns decenii la rând aceste cazuri au şocat America şi au
declanşat numeroase alte investigaţii de presă, dar şi guvernamentale, în toată lumea.
Datele sunt teribile.

 În SUA, un raport publicat în 2004 a identificat 4.392 de preoţi şi diaconi care fuseseră acuzaţi de
agresiuni sexuale asupra minorilor. Între 2003-2009, diverse arhidioceze americane au încheiat
înţelegeri cu reclamanţii în 375 de cazuri privind 1551 de victime, plătind despăgubiri în sumă totală
de 1,1 miliarde de dolari. Associated Press a estimat că valoarea despăgubirilor plătite reclamanţilor
în cazuri de pedofilie de către Biserica Catolică din SUA, între 1950-2007, depăşeşte 2 miliarde de
dolari. În 2012, suma aceasta ar fi depăşit 3 miliarde de dolari. Mai multe dioceze au dat faliment (!)
în urma valului de cereri de compensare din ultimii ani, provocat într-o mare măsură de investigaţia
celor de la The Boston Globe, care au adus în atenţia publică această problemă de proporţii
inimaginabile.

 O investigaţie organizată de chiar Biserica Catolică din SUA (mai exact, Conferinţa Episcopilor
Catolici din SUA), a identificat 10.667 de persoane care au reclamat abuzuri sexuale asupra lor, din
partea unor preoţi catolici, înre 1950-2002, adică, practic, o victimă la 2 zile. De notat că investigaţia
s-a bazat pe declaraţii şi sondaje voluntare (!) în diocezele respective.

 În Irlanda, o investigație guvernamentală a documentat “mii de cazuri” ale unor copii care, între
1940-1990, au fost abuzaţi sexual de clerici catolici în diverse dioceze. În 2005, când rezultatele
acestei investigaţii au fost publicate, prim-ministrul Irlandei, o ţară cu un etos catolic deosebit de
puternic, s-a declarat “ruşinat de amploarea, lungimea şi cruzimea abuzurilor” la care au fost supuşi
copiii.

 În Canada, 300 de foşti elevi ai unui singur (!) orfelinat catolic au reclamat abuzuri fizice şi sexuale.

 În 2002, Biserica Catolică din Filipine şi-a prezentat scuze publice pentru abuzurile sexuale comise
de preoţi catolici în ultimele două decenii, iar unul dintre clericii de vârf a declarat că există
suspiciunea că “aproximativ 200 din cei 7.000 de preoţi catolici din Filipine” ar fi comis acte sexuale
“imorale”, incluzând aici şi abuzuriasupra minorilor.

 Peste 100 de preoţi catolici australieni au fost condamnaţi pentru infracţiuni de abuz sexual asupra
minorilor, începând cu 1995. În 2012, un raport al poliţiei documenta 40 de sinucideri ale unor
persoane care fuseseră abuzate sexual de clerici catolici (în statul Victoria)