Elev: Sanda Marius Florin

Profesor: Obretin Florina-Ramona

Anul: III-B

Malpraxis

Malpraxisul este un subiect sensibil pentru profesioniștii din lumea medicală. Deși majoritatea
cadrelor medicale nu au fost niciodată acuzate de malpraxis, tot atâția medici se tem de o posibilă
acuzație de malpraxis.
Malpraxisul este o temă pentru care este nevoie să se facă mai întâi distincția între greșeală și
eroare. Greșeala constă în nerespectarea regulilor privind comportarea profesională a unui medic, în
situația în care un alt medic cu aceeași pregătire profesională le respectă. Eroarea este considerată
că intervine atunci când evoluția complicată a bolii sau simtomele atipice îl fac pe medic să
reacționeze în același mod indiferent de situația în care se află.
1. Etimologic, cuvantul malpraxis este un cuvant alcatuit din latinescul “mal”, “malus” – “rau” si
cuvantul de origine greaca “praxis” – “practica”.
Sensul cuvantului malpraxis este acela de practica rea, practica inadecvata, a practica profesia in
mod gresit.
2. Malpraxisul medical este definit de catre art. 642 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma in domeniul sanatatii ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical
sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila
a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Personalul medical, prin exercitarea profesiunii sale nobile, contribuie la respectarea drepturilor
fundamentale ale pacientului, consacrate in art. 22 al Constitutiei Romaniei - dreptul la viata si
dreptul la integritate fizica si psihica. Exercitarea profesiunii medicale implica respectarea unor
norme deontologice si juridice.
Normele deontologice stabilesc minimum de morala specifica pentru exercitarea acestei profesii, iar
in masura in care incalcarea unora dintre aceste norme pericliteaza valori aparate de drept, acestea
din urma sunt reglementate ca si norme juridice.
In prezent, normele de deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de deontologie medicala din
anul 2005, care in art. 3 consacra sanatatea omului ca fiind telul suprem al actului medical, obligatia
medicului constand in a apara sanatatea fizica si mentala a omului, in a usura suferintele, in a
respecta viata si demnitatea persoanei umane, fara discriminari in functie de varsta, sex, rasa, etnie,
religie, nationalitate, conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt motiv, in timp de pace,
precum si in timp de razboi. Codul de deontologie medicala din anul 2005 respecta, in forma
actuala, normele internationale in materie de deontologie medicala cuprinse in Declaratia de la
Geneva emisa in 1948 dupa Codul de la Nurnberg (1947) si amendata de catre Asociatia Mondiala
Medicala si in Codul International al Eticii Medicale.
Incalcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage
raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in care conduita culpabila a medicului are
drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului, intervine raspunderea civila delictuala
pentru malpraxis.
Elev: Sanda Marius Florin

Profesor: Obretin Florina-Ramona

Anul: III-B

Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul Sanatatii reglementeaza raspunderea

civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
farmaceutice.
CARE VA FI TRASEUL PARCURS DE O RECLAMATIE INAINTATA DE PACIENT
PENTRU O POSIBILA EROARE MEDICALA? 1. Pacientul va adresa o cerere de acoperire a
prejudiciului catre spitalul unde a fost tratat. 2. Spitalul sau societatea de asigurari ii poate solicita
informatii si documente suplimentare. 3. „In termen de 60 de zile de la primirea de la pacient a
tuturor informatiilor si documentelor si respectiv de la primirea de la unitatea medicala a punctului
de vedere al acesteia si a documentelor de sustinere”, societatea de asigurare aproba sau respinge
cererea pacientului. 4. Daca in 60 de zile societatea de asigurari nu incheie procedura de evaluare a
cererii si nu decide in privinta ei se considera ca cererea a fost aprobata. Daca pacientul este
multumit de evaluarea cererii sale, se incheie un acord pe cale amiabila intre pacient, personalul
medical si spital.
5. Parcurgerea procedurii amiabile este OBLIGATORIE si pentru pacientii nemultumiti de
rezultatul sesizarii. Procedura consta intr-o negociere intre pacient si societatea de asigurare care
acopera asigurarea de malpraxis a medicului. 6. Daca negocierea esueaza si pacientul este
nemultumit de decizia societatii de asigurare poate solicita despagubiri sesizand Comisia de
Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis. Comisia de Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis este
condusa de un director adjunct al DSP  judeteana d sau a municipiului Bucuresti (aflate in
subordinea Ministerului Sanatatii) si va fi alcatuita din reprezentanti ai:
 Ministerului Sanatatii,
 Asiguratorului din sistemul de asigurari de sanatate,
 Colegiului Judetean al Medicilor
 Un expert medico-legal,
 Colegiului Judetean al Farmacistilor,
 Colegiului Judetean al Medicilor Dentisti,
 Ordinului Judetean al Asistentelor si Moaselor.
7. Comisia va consulta expertii medicali (pentru fiecare specialitate) dintr-o lista nationala propusa
de Colegiul Medicilor din Romania. Expertii care se vor ocupa de un caz particular vor fi desemnati
prin tragere la sorti. Raportul expertilor trebuie intocmit in 30 de zile.
8. Comisia decide asupra cazului in maximum 3 luni de la data sesizarii.
9. Decizia se comunica tuturor partilor implicate in termen de 5 zile calendaristice.
10. Pacientul, daca nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata.
Durata estimata a rezolvarii unei reclamatii de eroare medicala:
 minim 3 luni
 maxim 6 luni jumatate pana la aducerea cazului in fata instantei, daca pacientul considera
necesar.
Actele de malpraxis se prescriu intr-un an de la producerea prejudiciului.
Elev: Sanda Marius Florin

Profesor: Obretin Florina-Ramona

Anul: III-B

Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul sesizarii instantei, este
confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre pacientul care a facut sesizarea duce la pierderea
dreptului de a beneficia de procedura de conciliere. Pot solicita despagubiri si pacientii care nu sunt
asigurati in sistemul asigurarilor obligatorii. Despagubirile se pot solicita si pentru neacordarea
asistentei medicale, desi starea pacientului impune o interventie.  În comă, după ce a fost plimbată
de la un spital la altul
Purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgență Floreasca din Capitală, Bogdan Oprița, a declarat că
femeia a fost adusă în unitatea sanitară în noaptea de miercuri spre joi.
El a precizat că aceasta era în stare foarte gravă, instabilă hemodinamic de când a fost preluată cu
elicopterul de la Craiova pentru a fi adusă la Spitalul Floreasca. Femeia a decedat joi, în jurul orei
11.00, a mai spus Bogdan Oprița. După decesul femeii, conducerea Spitalului de Urgență din
Craiova a declanșat o anchetă internă, fiind ridicate toate fișele medicale de pe secțiile unde
pacienta a fost internată sau investigată.
"Am aflat și noi în urmă cu puțin timp că pacienta a făcut stop cardio-respirator și a murit la Spitalul
Floreasca. De altfel, starea acesteia era foarte gravă încă de seara trecută când a fost transferată cu
elicopterul. Noi vom face atât o anchetă internă, dar vom trimite documente și la Colegiul
Medicilor. Este prematur să ne pronunțăm dacă a fost vina vreunui medic. Eu personal nu am avut
timp să studiez toate fișele medicale, dar o voi face", a spus Florin Petrescu, managerul Spitalului
de Urgență din Craiova.
Medicii de la Spitalul de Urgență din Craiova sunt acuzați de malpraxis de rudele femeii de 41 de
ani care a intrat în șoc toxicoseptic, apropiații pacientei susținând că aceasta nu a fost tratată la timp
de către cadrele medicale. Potrivit rudelor, Daniela Constantinescu a fost adusă la Spitalul de
Urgență din Craiova luni dimineață pentru că avea dureri mari în piept și mâinile și picioarele foarte
reci. Medicii au consultat-o, însă au decis să o trimită la Spitalul de Neurologie pentru investigații
amănunțite. Rudele femeii susțineau că neurologii au spus că nu este de competența lor, motiv
pentru care au retrimis-o la Urgență, în cele din urmă fiind trimisă acasă pentru că nu ar avea nicio
afecțiune gravă.
"Ne-au dat-o pe brațe acasă. Nici nu se ținea bine pe picioare. Noi am luat-o acasă pentru că ne-au
spus că are spasmofilie și trebuie să ia calciu și multivitamine. A doua zi însă starea ei s-a înrăutățit
și soțul său a dus-o din nou la Urgență. Acolo a stat mai bine de o oră și au băgat-o în seamă abia în
momentul  în care nu a mai putut respira. Așa ceva este inadmisibil", declara Larisa Rogojinaru, o
prietenă de-a pacientei.
Soțul femeii spunea că medicii nu au vrut să-i comunice diagnosticul. "Inițial, ne-au spus că este
vorba despre spasmofilie, iar după ce starea ei s-a înrăutățit au spus că e suspectă de meningită. Nici
noi nu știm ce să mai înțelegem. Ne-au spus că doar Dumnezeu o mai poate salva", declara Viorel
Dumitru, soțul femeii.
Pacienta a fost internată în comă în Secția de Terapie Intensivă a spitalului craiovean. "Medicii sunt
de vină. E culpă medicală, e malpraxis, fiindcă nu ar fi trebuit să trimită acasă pentru că nu se
ajungea aici. Cum să vii pe picioarele tale și acum să ajungă în comă", mai spunea Luminița Iliescu,
mătușa femeii. Inițial, reprezentanții Spitalului de Urgență Craiova au refuzat să comenteze
acuzațiile de malpraxis. "Nu pot să vă spun ce s-a întâmplat când a ajuns prima dată în Urgență,
Elev: Sanda Marius Florin

Profesor: Obretin Florina-Ramona

Anul: III-B

pentru că este foarte devreme. Trebuie să ne documentăm", declara Cristina Geormănenu, purtătorul
de cuvânt al Spitalului de Urgență Craiova. Femeia avea 41 de ani și un copil
Examenul neurologic Anamneza. Ca în toate celelalte specialități medicale, o anamneză completă și
țintită joacă un rol primordial. Ea cuprinde istoricul bolii actuale, antecedentele personale și cele
familiare. Semne meningeale. Se controlează flexibilitatea cefei. Se poate constata o rigiditate
("redoarea cefei", meningism), semn de iritație meningială (meningită, hemoragie). Alte semne zise
"meningeale": Semnul Kernig, Semnul Brudzinski. Fundul de ochi. Se examinează oftalmoscopic
fundul de ochi. Se poate constata o stază papilară, semn de hipertensiune intracraniană. Nervii
cranieni. Fiecare din funcțiile celor 12 nervi cranieni se examinează în parte. Motricitatea. Se
controlează forța diverselor grupuri musculare, motilitatea pasivă și activă a extremităților, precum
și troficitatea musculară. Sensibilitatea. Există cinci tipuri de sensibilitate, care se examinează
separat: simțul tactil (atingerea), presiunea, simțul pozițional, durerea și temperatura. Reflexe.
Reflexele osteo-tendinoase sau "de întindere" (reflexe miotatice), de ex.: Reflexul rotulian, se
examinează cu ciocanul de reflexe. În cazuri patologice pot fi exagerate, diminuate sau abolite.
Reflexele cutanate (reflexe abdominale, cremasteriene) se examinează cu un ac, de preferință bont.
Semne zise "piramidale". Sunt reflexe patologice care se pot pune în evidență în cazul unei leziuni a
fascicolului piramidal ("tractus cortico-spinalis"). Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la
excitarea marginii externe a plantei piciorului apare extensiunea halucelui). Alte semne piramidale:
semnul Chaddock, semnul Oppenheim. Coordonarea. Se controlează echilibrul (stațiunea și mersul)
și felul cum sunt executate mișcările extremităților. În cazuri patologice apar tulburări de
coordonare (ataxie). Tonusul muscular . Prin mișcări pasive ale extremităților se pot constata
diverse tipuri de tulburări de tonus muscular: spasticitate, rigiditate ("rigor"), fewnomenul de "roată
dințată", flexibilitate ceroasă, hipotonie. Examenul funcțiilor cognitive. Ce cercetează starea de
conștiință (vigilitatea), atenția, memoria, precum și funcțiile vorbirii (în cazuri patologice se poate
constata o afazie), mișcările automate și deliberate (patologic: apraxie), percepția și recunoașterea
(patologic: agnozie vizuală, auditivă, "neglect", anozognozie etc.)
Examene tehnice în neurologie Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (sau:
cerebro-spinal) se obține prin rahicenteză, cel mai adesea prin puncție lombară, în cazuri speciale
prin puncție sub-occipitală sau cisternală (metodă introdusă de neuropsihiatrul român Alexandru
Obregia) Biopsie musculară î n cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii.
Examene electro-fiziologice.
 Electroencefalografie (EEG)
 Electromiografie (EMG)
 Electroneurografie (ENG)
 Potențiale evocate
 Stimulare magnetică transcranială
Doppler-Sonografie extra și transcranială, "Duplex".
Examene neuro-radiologice.
 Tomografie computerizată (CT)
 Rezonanță magnetică nucleară (RMN)
 Tomografie cu emisiune de positroni (PET)
 Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT)
Elev: Sanda Marius Florin

Profesor: Obretin Florina-Ramona

Anul: III-B

 Rezonanță magnetică funcțională (fMRT)

 Magnetoenceflaografie (MEG)
 Angiografie cerebrală
Concluzii
Reglementarile privind malpraxisul sunt necesare in viata de zi cu zi deoarece inspira oamenilor de
rând o mai buna încredere in sistemul medical din Romania, o incredere ca aceste practici medicale
in care ei își pun speranta și care se repercutează asupra integrității corporale si vieții pacienților se
desfășoară in mod corect.