Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezerva-succesorala
CUPRINS
1
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
2
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
1. Introducere
Rezerva succesorală este o instituţie controversată datorită naturii sale de
compromis: a adopta din punct de vedere legislativ o devoluţiune exclusiv legală ar
echivala cu negarea nu doar a libertăţii testamentare, ci şi a celei de a dispune prin
acte cu titlu gratuit inter vivos, fiind în final, o restricţie majoră asupra dreptului de
proprietate. La polul opus, o devoluţiune exclusiv testamentară, guvernată de voinţa
neîngrădită a dispunătorului, ar fi problematică nu doar atunci când aceasta ar
lipsi, ci şi atunci când îi neglijează (ne) intenţionat pe cei faţă de care ar exista o
obligaţie legală sau morală de confortare patrimonială.
Un sistem succesoral nu poate acorda exclusivitate niciuneia dintre cele două
devoluţiuni, coexistenţa acestora fiind absolut necesară 1. Preferinţa legislativă
pentru unul dintre cele două moduri de transmisiune a moştenirii nu face decât să
încline balanţa fie în favoarea succesibililor rezervatari, fie în favoarea libertăţii
dispunătorului.
În dreptul român actual, Noul Cod Civil asigură un echilibru perfect, ca
proporţie, între rezerva succesorală şi libertatea testamentară: jumătate din averea
lui de cujus este sustrasă în mod imperativ voinţei sale, în timp ce jumătatea
cealaltă se află la libera sa dispoziţie. Fiind pe poziţii de egalitate, este greu de
decelat o preferinţă legislativă.
Prin studiul de faţă ne propunem să facem câteva constatări în legătură cu
instituţia în discuţie, atât sub imperiul Codului Civil de la 1864, căruia i s-a alăturat
Decretul-Lege nr.319/1944, cât şi în ambianţa textelor Noului Cod Civil. Rezerva
succesorală nu este o chestiune pur teoretică, fapt pentru care am considerat că este
oportun să analizăm şi consecinţele practice atrase de necesitatea asigurării efective
a rezervei, consecinţe concretizate, în special, prin modul de calcul şi restituirile
ocazionate de raport şi reducţiune.
Fiind o instituţie de compromis, în opinia noastră, pornim din start de la
ideea că rezerva succesorală este o necesitate în domeniu. Oportunitatea sa va fi
imaginea fidelă a modului în care legea o reglementează.
2. Istoric
Pentru a putea aprecia în mod adecvat stadiul calitativ al reglementării
rezervei succesorale contemporane este deopotrivă necesară şi utilă o scurtă analiză
a acesteia din perspectivă istorică.
Sistemul rezervei introdus prin Codul Napoléon a fost un hibrid între
legitima din dreptul roman, preluată în vechiul drept francez în regiunile de drept
scris, şi rezerva cutumiară, întemeiată pe ideea coproprietăţii familiale. Rezerva
consacrată legislativ ca partea succesiunii, vizând toate bunurile lăsate de defunct, a
fost acordată numai rudelor în linie dreaptă (ascendenţi şi descendenţi), fiind limita
atât a donaţiilor, cât şi a legatelor excesive.
Codul Civil român de la 1864 a preluat sistemul eclectic napoleonian, cu
deosebirea că2 ascendenţii rezervatari erau doar cei privilegiaţi spre deosebire de
1
M. Grimaldi, Droit civil Succesions, Ed. Litec, Paris, 2001, p. 36-37.
2
M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 134.
3
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
3
Cod. civ. 1864, art. 841-843.
4
Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în
concurs cu soţul supravieţuitor (II,) în R.R.D. nr. 4/1989, p. 30.
5
D. Chirică, Drept civil. Succesuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 304 apud H. Capitant,
F. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, p. 617.
4
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
6
I. Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 15.
7
D.C. Florescu, Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 8.
8
C. Macovei, M.C. Dobrilă, Cartea a IV-a. Despre moştenire şi liberalităţi, în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R.
Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), „Noul cod civil. Comentariu pe articole art. 1 – 2664”, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 998.
5
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
9
I. Genoiu, op. cit., p.25.
10
Codul civil de la 1864 prevedea în art. 668 alin. (1) că „Nu se reprezintă decât persoanele moarte”.
11
Colectiv de autori, op. cit., p. 358.
6
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
acesta ori a fost dezmoştenit de el, cel dintâi trebuind să îndeplinească faţă de defunct
toate condiţiile generale cerute de lege pentru a putea moşteni.
Dispoziţiile referitoare la instituţia reprezentării sunt de strictă interpretare,
întrucât reprezentarea constituie o excepţie de la principiile devoluţiunii legale, şi în
consecinţă nici o altă persoană în afara celor expres prevăzute de lege nu pot beneficia de
efectele reprezentării succesorale12.
2.3. Condiţiile reprezentării
Conform dispoziţiilor art. 967 C.civ., pentru a putea opera reprezentarea trebuie
îndeplinite două condiţii:
a) reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, fie lipsit de capacitate
succesorală, fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii
moştenirii [art. 967 alin. (1) C.civ.]
b) reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale13 cerute de
lege pentru a moşteni [art. 981 alin. (2) C.civ.].
Potrivit art. 966 alin. (2) C.civ., dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai
sus, „reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt
rude de acelaşi grad ori de grade diferite în raport cu defunctul”.
Ceea ce înseamnă14 că reprezentarea se aplică în toate cazurile 15, la infinit16 şi de
drept imperativ.
2.4. Efectele reprezentării succesorale
Efectul principal al reprezentării succesorale, regăsit şi în noul Cod civil în art.
968 sub denumirea de efect general, este împărţirea moştenirii pe tulpini şi nu pe capete17.
Cu titlu de noutate, noul Cod civil defineşte conceptul de „tulpină” ca fiind:
- înlăuntrul clasei I, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau
reprezentat la moştenire;
- înlăuntrul clasei a II-a, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege
moştenirea sau este reprezentat la moştenire.
Potrivit art. 982 alin. (2) şi (3) C.civ., „dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe
ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită
descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal”.
Legea nr. 287/2009 stabileşte, ca o inovaţie, efectul particular al reprezentării,
prevăzând obligaţia copiilor nedemnului, concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de
la care acesta a fost exclus, de a raporta, la moştenirea acestuia din urmă, bunurile
moştenite prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu
alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat
nedemnul; aceasta, însă, numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor moştenite
prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit
să-l suporte ca urmare a reprezentării.
12
L. Stănciulescu, op. cit., p. 50.
13
Capacitate succesorală, nedemnitate şi vocaţie la moştenire.
14
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la moştenire… op. cit., p. 72.
15
Reprezentarea operează atât în cazul în care numai unul dintre copii defunctului este predecedat sau
nedemn, cât şi în cazul în care toţii copii defunctului sunt predecedaţi sau nedemni. Prin urmare, chiar dacă
la moştenire vor veni doar nepoţii defunctului (rude din aceeaşi clasă şi acelaşi grad), aceştia nu vor culege
moştenirea pe capete, ci pe tulpini. Similar se întâmplă şi în situaţia în care la moştenire vin, prin
reprezentare, descendenţii fraţilor/surorilor defunctului.
16
Reprezentarea fraţilor şi surorilor defunctului este admisă numai până la gradul al IV-lea inclusiv.
17
„Pe capete” - adică în părţi egale între moştenitori.
7
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
În acest caz, atât în noul, cât şi în vechiul Cod civil, moştenirea se va împărţi în
mod egal între A, B, C, luând fiecare câte 1/3 din moştenire, D şi E fiind înlăturaţi de la
moştenire potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie (A, B, C sunt rude de
gradul I cu de cuius pe când D şi E sunt rude de gradul II cu defunctul).
Dacă C este nedemn potrivit vechiului Cod Civil, D şi E nu vor beneficia de
reprezentarea succesorală, întrucât locul persoanei reprezentate nu este vacant şi util,
persoana reprezentată fiind în viaţă în momentul deschiderii moştenirii, astfel încât
moştenirea se va împărţi egal între A şi B (care îi vor înlătura de la moştenire pe D şi E
care sunt rude de gradul II cu de cujus), luând fiecare câte ½ din moştenire.
Potrivit noului Cod civil însă, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală,
astfel încât vor urca în locul şi gradul lui C, devenind moştenitori de gradul I şi
18
De exemplu, la moartea lui A, moştenirea sa este culeasă în nume propriu de fiul său B şi prin
reprezentare de către nepotul său de fiu D, copil al fiului nedemn C al defunctului. După deschiderea
succesiunii lui A, este conceput şi se naşte E, un al doilea copil al lui C. La decesul ultimului, fiul său D va
trebui să raporteze la moştenire bunurile culese prin reprezentare din succesiunea bunicului său A, pentru a
restabili egalitatea cu fratele său E îndreptăţit la raport.
19
D.C. Florescu, op. cit., p. 36.
20
D. Văduva, op. cit., p. 43.
21
I. Turculeanu, C. Bănicioiu, Succesiunile în noul Cod civil, www.barouldolj.ro, Craiova, 2011, 09 iunie
2012,<http://www.barouldolj.ro/files/2626_Material%20prezentat%20de%20Prof%20Univ%20Dr%20ION
%20 TURCULEANU%20-%20Lect%20Univ%20Dr%20CATALIN%20BANCIOI.pdf >
8
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
9
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
22
art.41 alin 1 din Constituţia României
23
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, Drept civil. Succesiuni, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012,
p.150
24
Pentru alte definiţii - identice în esenţa lor - a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 319-320; Şt. D. Cărpenaru,
op. cit., p. 466; C. Stătescu, op. cit., p. 194; D. Macovei, op. cit., p. 114. Cu privire la dezvoltarea istorică şi
la justificarea instituţiei juridice a rezervei succesorale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 320-324.
10
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
25
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p. 151-152.
26
În dreptul roman, unde rezerva (portio legitima) era concepută ca parte din bunurile defunctului (pars
bonorum), cel îndreptăţit o culegea independent de calitatea de moştenitor, chiar renunţător fiind.
27
Dacă moştenitorul rezervatar renunţător îşi retractează în mod valabil renunţarea (art. 701 C.civ.), el
devine moştenitor acceptat, redobândind ca atare, şi dreptul la rezerva succesorală. Vezi M. Eliescu,
op.cit.,p.326-327 şi infra .nr.281.
11
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
28
Vezi şi Maseud, op.cit., p.692-nr.689.
29
Vezi infra nr.282
30
Aşa fiind, tatăl şi mama defunctului nu au drept la rezerva succesorală în prezenţa descendenţilor, nefiind
chemaţi la moştenire, căci ei fac parte din clasa a II-a de moştenitori, care este înlăturată de la moştenire de
către descendenţi, care fac parte din clasa I-a (cf. M. Eliescu, op. cit., p. 326).
31
Prin urmare, nu au drept la rezervă succesibilii nedemni şi nici cei renunţători.
32
Ph. Malaurie, op.cit., p. 290, nr. 616.
33
CSJ, s. civ., dec. nr.1314/1994, în “Dreptul” nr.7, 1995. p. 87.
34
art.81 alin.3 din Legea nr.361/1995.
35
A se vedea supra, nr. 46.
12
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
36
A se vedea infra, nr. 54.
37
Rezerva soţului supravieţuitor este determinată şi se atribuie în nu colectiv, chiar dacă vine la moştenire
în concurs şi împreună rezervatari. Într-un anumit sens, rezerva are caracter individual moştenitori
rezervatari.
38
M. Eliescu, op. cit., p. 307; R. Popescu, op. cit., p. 56.
39
M. Mureşan, Notă sub dec. CSJ, s.civ. nr. 1314/1994, în Culegeri tematice de practică judiciară.
Succesiuni de M. Mureşan, Kocsis Jozsef, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996, p. 64.
13
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
40
CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994. Nici atribuirea uzufructului unuia dintre moştenitorii rezervatari nu poate
suplini rezerva, care trebuie să fie asigurată în plină proprietate, aşa cum nici rezerva celuilalt moştenttor nu
poate fi grevată de uzufruct, el având dreptul să pretindă rezerva în plină proprietate. Trib. Siprem, s. civ.,
dec. nr.760/1969, în CD, 1969, p. 149-153. Pentru ipoteza legatului în uzufruct sau rentă viageră, în
prezenţa moştenitorului rezervatar, reglementată de art.8-14 vezi şi idem, dec. nr.4/1984, în R.R.D., nr.11,
1984, p.71-72.
41
Pentru amănunte vezi infra nr.227.
42
C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., M. Eliescu, op.cit., p.328; Ph. Malaurie, op.
cit., p.291-292, nr. 617.
43
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.153.
14
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
15
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
2. Rezerva descendenţilor
2.1. Noţiunea de descendent
Potrivit art. 975 alin. (1) NCC, „descendenţii sunt copiii defunctului şi
urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit”.
Comparativ cu Codul civil de la 1864, se poate observa că noul Cod civil
reglementează expres faptul că vocaţia succesorală a descendenţilor nu este limitată
de gradul de rudenie.
Fac parte din clasa I de moştenitori legali următoarele categorii de
descendenţi :
a) copiii defunctului din căsătorie şi urmaşii acestora;
Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la
nesfârşit, indiferent de sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din
căsătorii diferite, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din
Constituţia României, există egalitate între cetăţenii români şi, de asemenea, aceştia
sunt egali în drepturi „fără privilegii şi fără discriminări”.
47
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.154.
48
Descendenţii şi părinţii defunctului, precum şi soţul supravieţuitor sunt moştenitori rezervatari în
majoritatea statelor occidentale (vezi, de exemplu, art.536 C. civ. italian, art.762-763 C. civ. Austriac,
art.470 C. civ. elveţian. Common law-ul englez nu cunoaşte instituţia rezervei succesorale. În SUA, numai
în statul Louisiana se recunoaşte instituţia rezervei.
16
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
17
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
51
Astfel, în situaţia în care persoana care lasă moştenirea este adoptatorul, atât în cazul adopţiei cu efecte
depline, cât şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii săi pot veni la moştenire,
deosebirile de mai sus apar doar atunci când defunctul este fie o rudă a adoptatorului, fie o rudă firească a
adoptatului.
18
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
D adoptator
adoptat cu efecte
F1 F2 restrânse decedat
adoptatori
adoptator T M
F1 F2
adoptat cu ef. r.
decedat – nu poate
D F1 F2 adoptat cu ef. r.
Nf decedat
veni prin
Schema 2 reprezentare
nu poate veni
Nf prin reprezentare
Schema 3
52
Fr.Deak, op.cit. p.84.
53
Ibidem, p.86.
19
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad), pe de o parte pot veni la moştenire
descendenţi de grade diferite, iar pe de altă parte este posibil ca descendenţi, rude
de acelaşi grad cu defunctul să primească din moştenire cote diferite, iar nu egale.
Atunci când descendenţii defunctului vor veni la moştenire în concurs cu
soţul supravieţuitor, acestuia din urmă îi va reveni cota de 1/4 din moştenire, iar
descendenţilor cote de 3/4, pe care o vor împărţi în mod egal.
Cota de moştenire legală ce va reveni soţului supravieţuitor se va calcula în
raport cu întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi conform
regulilor menţionate mai sus.
În ipoteza în care defunctul a dezmoştenit pe toţi descendenţii săi, aceştia vor
culege doar rezerva, iar partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă
care îndeplinesc condiţiile de a moşteni54.
Dacă, în schimb, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă
inferioară cotei sale legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care
ar fi revenit celui dezmoştenit55 .
Prin analogie, rezultă că dacă există mai mulţi descendenţi şi numai unul
dintre aceştia este dezmoştenit, acesta va culege rezerva, iar ceilalţi vor culege restul
moştenirii în cote egale56.
Problema descendenţilor decedaţi la data deschiderii moştenirii sau care sunt
nedemni ori renunţători.
Întrucât cuantumul rezervei este în funcţie de numărul copiilor, se pune întrebarea
dacă urmează să luăm în calcul descendenţii care nu mai există la data deschiderii
moştenirii sau care sunt nedemni ori renunţă la moştenire?57
- Descendentii decedaţi.
Dacă defunctul a avut unul sau mai mulţi descendenţi care nu mai există la data
deschiderii moştenirii (predecedaţi, comorienţi sau codecedaţi)58, la stabilirea rezervei nu
sunt luaţi în considerare, deoarece - neavând capacitate succesorală - nu au calitatea de
moştenitori legali şi, cu atât mai prin, de moştenitori rezervatari.
Dacă însă descendentul, de exemplu, copilul care nu există la data deschiderii
moştenirii a lăsat unul sau mai mulţi urmaşi, care pot şi vor să vină la moştenire, la
stabilirea rezervei se va lua în calcul şi descendentul decedat, indiferent de numărul
urmaşilor lui şi indiferent dacă aceştia vor culege moştenirea (rezerva) prin reprezentare
sau în nume propriu.
Descendentul declarat disparut este socotit a fi în viaţă (art.19 din Decretul
nr.31/1954) câtă vreme nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă
definitivă. Dacă data morţii stabilită în hotărâre va fi anterioară (concomitentă)
datei deschiderii moştenirii, cel declarat mort va fi avut în vedere potrivit celor
aratate (decedat cu sau fără posterioritate).
- Descendenţii nedemni sau renunţători.
Controversată este problema dacă la stabilirea cuantumului rezervei
succesorale urmează să ţinem seama de acei copii care există la data deschiderii
54
Art. 964 alin. (2) C. civ. .
55
Art. 1075 alin. 3 C. civ.
56
I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului.
57
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p.309.
58
Vezi supra nr. 28-30.
20
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
21
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
62
În cazul a doi copii, dacă numai unul este nedemn sau renunţător, urmaşii lui nu mai pot moşteni, fiind că
nu poate opera reprezentarea succesorală şi deci vor fi înlăturaţi de la moştenire de către celălalt copil al
defunctului, rudă de gradul I (principiul proximităţii gradului de rudenie). Pentru o altă soluţie, care
nesocoteşte regulile reprezentării succesorale, vezi C. Harnangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op.
cit., p.692; E. Safta¬Romano, op. cit., p. 310.
63
Vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, loc. cit.; M. Eliescu, op. cit., p.332;
St. Cărpenaru, op. cit., p. 468; D. Macovei, op. cit., p. 118; R. Popescu, op. cit., p. 59-60; E. Safta-Romano,
op. cit., p. 309-310.
64
Vezi M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 300-301, nr. 225; D. Chirică, op. cit., p. 157-158.
22
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
65
Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa
voinţă, în legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurile
moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,
manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezerva
succesorală, legiuitorul preluând definiţia formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina în
mod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilă
a bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944) se putea stabili aceea parte
din patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor moştenitori legali.
66
Dacă copii defunctului vin la moştenirea defunctului în concurs cu soţul supravieţuitor, aceştia vor culege
¾ din moştenire. Această cotă se va împărţi la numărul copiilor care vin în nume propriu la moştenire şi
rezultatul, care reprezintă cota lor succesorală, se va împărţi la 2, pentru a afla rezerva fiecărui copil.
67
Potrivit art. 1146 alin. (2) C. civ. „În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, soţul
supravieţuitor şi descendenţii defunctului sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la
moştenirea defunctului, în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei”.
68
Indiferent dacă sunt predecedaţi sau dacă sunt persoane care au murit în acelaşi timp.
23
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
24
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
77
D.C. Florescu, op. cit., p. 121.
78
Sunt sezinari moştenitorii care beneficiază de rezerva succesorală. Aşadar, este înlocuit astfel criteriul
folosit de Codul civil de la 1864 pentru a determina moştenitorii sezinari – rudenia în linie dreaptă.
79
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p.403.
80
Sezina are caracter individual, nu aparţine colectiv tuturor rudelor din clasa beneficiară; de asemenea
sezina are caracter succesiv, locul moştenitorului sezinar cu vocaţie concretă, renunţător sau nedemn, este
luat de către moştenitorul sezinar subsecvent.
25
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
unităţile bancare ori pentru valorile sau alte bunuri mobiliare păstrate în casete de
siguranţă bancară81.
De asemenea, moştenitorul sezinar deşi intră în stăpânirea de fapt a moştenirii, va
fi împiedicat să exercite acest drept asupra bunurilor mobile succesorale cu privire la care
s-ar fi luat măsuri speciale de conservare de către notarul public82.
Dacă bunurile succesorale se află în posesia unui terţ, moştenitorii sezinari le pot
obţine folosind acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii, după caz.
• moştenitorul sezinar poate exercita de la data deschiderii moştenirii toate
acţiunile patrimoniale care aparţineau defunctului, petitorii sau posesorii, şi poate fi
urmărit ca pârât de creditorii succesiunii, fără atestarea prealabilă a calităţii de
moştenitor.
d) descendenţii au obligaţia de a raporta donaţiile;
Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii
defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire
bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.
În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi mai sus sunt obligaţi
la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care
aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei (art. 1146 C. civ.).
Prin urmare, din analiza conţinutului art. 1146 C. civ. derivă următoarele
concluzii:
Din categoria moştenitorilor legali, numai soţul supravieţuitor (când vine în
concurs cu descendenţii) şi descendenţii sunt ţinuţi de obligaţia de a raporta donaţiile
făcute de defunct în favoarea lor; ascendenţii privilegiaţi sau ordinari, colaterali
privilegiaţi sau ordinari nu sunt ţinuţi de această obligaţie.
Având în vedere că legiuitorul menţionează ce descendenţii şi soţul supravieţuitor
sunt obligaţi la raportul donaţiilor când „vin efectiv şi împreună la moştenirea legală”
rezultă că obligaţia legală de raport revine numai donatarului, nu şi legatarului 83. Sunt
readuse la moştenire doar bunurile donate fără scutire de raport soţului supravieţuitor sau
descendenţilor de către cel ce lasă moştenirea.
Prin dispoziţiile art. 1150 alin. (1) lit. a) NCC., legiuitorul îi permite donatarului
să scutească de raport donaţiile. Scutirea poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sau
printr-un act ulterior, întocmit într-una din formele prevăzute pentru liberalităţi.
Dacă prin donaţia făcută cu scutire de raport s-a încălcat rezerva comoştenitorilor,
moştenitorul donatar nu va fi obligat la raport, dar va suporta reducerea ei în limitele
cotităţii disponibile, conform regulilor generale ale reducţiunii liberalităţilor excesive.
Sunt supuse raportului donaţiile făcute prin act autentic, darurile manuale şi
donaţiile indirecte. De asemenea sunt supuse raportului şi donaţiile grevate de sarcini,
însă, obligaţia de raport priveşte numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, rezultat
prin scăderea contravalorii sarcinii din valoarea totală a donaţiei.
Nu sunt supuse raportului, aşa cum prevede art. 1150 C. civ.:
- donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport;
81
Art. 8 din Legea nr. 58/1998.
82
Art. 72 - 76 din Legea nr. 36/1995.
83
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 311.
26
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
- donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane
interpuse, cu excepţia în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit alt
scop decât scutirea de raport;
- darurile obişnuite, donaţiile renumeratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele
cheltuite pentru întreţinerea, sau dacă este cazul, pentru formarea profesională a
descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici a cheltuielilor de nuntă, în măsura în care
cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel;
- fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul
bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;
- bunul care a pierit fără culpa donatarului.
Legea prezumă că liberalităţi făcute de defunct în timpul vieţii în favoarea soţului
supravieţuitor şi descendenţilor, nu au caracter definitiv, ci au numai un caracter de avans
în contul moştenirii, defunctul neintenţionând să avantajeze pe donatar în detrimentul
celorlalţi moştenitori legali, faţă de care are aceeaşi afecţiune.
În ipoteza în care defunctul ar intenţiona să avantajeze pe donatar în detrimentul
celorlalţi moştenitori legali, acesta poate dispune în favoarea acestuia, de o manieră
definitivă, prin donaţii scutite de raport.
Moştenitorii obligaţi la raport, deşi aduc la masa succesorală donaţiile primite de
la defunct, aceştia păstrează fructele bunurilor culese până la data deschiderii succesiunii
(întrucât sun consideraţi posesori de bună credinţă). De asemenea donatarii beneficiază
de posibilitatea de a alege între două opţiuni: să accepte succesiunea şi implicit să
raporteze donaţiile primite de la defunct, fie renunţă la succesiune şi păstrează donaţia84 .
Prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la
raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la
moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la
care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal. [art. 1147 alin. (2) C. civ.]
Obligaţia de raport are un caracter personal, descendentul donatarului, dacă vine
în nume propriu la moştenirea defunctului, neavând obligaţia să raporteze donaţia făcută
ascendentului său, chiar dacă a acceptat moştenirea acestuia din urmă. În schimb
descendentul donatarului care vine la moştenirea defunctului prin reprezentare este
obligat să raporteze donaţia făcută ascendentului său.
Pot cere raportul donaţiilor, potrivit art. 1148 C. civ., numai descendenţii şi soţul
supravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora. Prevederea
expresă a faptului că pot cere raportul donaţiilor şi creditorii personali ai soţului
supravieţuitor şi descendenţilor defunctului reprezintă un element de noutate faţă de
reglementarea anterioară.
Modul de efectuare a raportului este reglementat de art. 1150 C. civ.: „Raportul se
face prin echivalent. Este considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul
în natură”.
Cu toate acestea, dacă doreşte, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la
data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi
nici nu l-a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani.
84
În caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de
raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile [art. 1147 alin. (1) C. civ.].
27
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
28
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
3.1.1. Noţiune
Ascendenţii privilegiaţi fac parte, alături de colateralii privilegiaţi, din clasa a II-a
de moştenitori legali şi sunt ascendenţii de gradul I al defunctului. Se numesc
„privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi ascendenţi ai defunctului, numiţi
ascendenţi ordinari.
Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ., ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi mama
defunctului.
În ceea ce priveşte dreptul la moştenire nu prezintă nicio importanţă dacă filiaţia
este din căsătorie sau din afara căsătoriei, părinţii având aceleaşi drepturi asupra
succesiunii copilului lor, indiferent dacă acesta a rezultat în cadrul unei căsătorii sau în
afara acesteia87.
Art. 448 C. civ.88 stabileşte egalitatea în drepturi a copiilor, indiferent dacă
aceştia provin din aceeaşi căsătorie, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei.
Prin urmare, dacă descendenţii au drepturi egale faţă de părinţii lor şi faţă de
rudele acestora, având în vedere şi faptul că vocaţia legală la moştenire este
reciprocă, atunci este logic să acordăm aceleaşi drepturi egale şi părinţilor faţă de
copii.
Deşi nu este consacrată in terminis de Codul civil în vigoare, cum de altfel se
întâmpla şi înainte de intrarea în vigoare a acestuia, vocaţia succesorală a tatălui din
afara căsătoriei este pe deplin recunoscută, aşa cum îndeamnă şi prevederile art.
500 C. civ. care afirmă, fără a face distincţia între părinţii din căsătorie şi cei din
afara căsătoriei, că „părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului(...) în
afara de dreptul la moştenire şi la întreţinere”.
Dacă însă stabilirea filiaţiei se face prin recunoaştere, însă scopul acesteia nu
este cel legal şi nici nu are în vedere interesul suprem al copilului, ci este dată strict
în vederea realizării unei vocaţii succesorale legale, recunoaşterea este lovită de
nulitate absolută, fiind contrară bunelor moravuri şi ordinii de drept, întrucât
„dreptul la moştenire trebuie să fie un efect al stabilirii raporturilor de rudenie iar
nu cauza ei”89.
Oricum, dreptul la moştenire al tatălui din afara căsătoriei într-un astfel de
caz este infirmat nu datorită statutului său de părinte necăsătorit cu mama
defunctului, ci datorită faptului că actul prin care a fost stabilită filiaţia a fost
anulat, legătura de rudenie fiind astfel desfiinţată90 .
În cazul căsătoriilor anulate sau declarate nule, potrivit art. 305 C. civ.
„nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor, aceştia păstrând situaţia
de copii din căsătorie”, ceea ce înseamnă că aceştia vor avea dreptul să-şi
moştenească părinţii. Ori, în virtutea aceluiaşi principiu al reciprocităţii vocaţiei
succesorale, este firească să recunoaştem şi dreptul părinţilor de a-şi moşteni copiii
rezultaţi dintr-o căsătorie nulă sau anulată91.
87
I. Genoiu, op. cit., p. 43-44.
88
Art. 448 C. civ. prevede următoarele: „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit
legii are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie”.
89
Fr. Deak, Tratat... op. cit., p. 101.
90
D. Negrilă, Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi – partea întâi, 2012, 09 iunie 2012,
<http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html .
91
Ibidem.
29
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
92
D.C. Florescu, op. cit., p. 44.
30
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
93
V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 108.
31
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
prioritate legală (un drept prioritar) în privinţa modului în care culeg moştenirea
ascendenţii privilegiaţi faţă de colateralii privilegiaţi94.
În ipoteza în care la moştenire vin 3 sau poate chiar 4 părinţi, aceştia vor
împărţi în mod egal cota de ½ din moştenire care revine ascendenţilor privilegiaţi.
Putem întâlni şi cazuri în care defunctul are soţ supravieţuitor şi descendenţi, însă
aceştia au fost dezmoşteniţi, moştenirea împărţindu-se astfel: soţul supravieţuitor va
culege o cotă de 1/8 reprezentând rezerva succesorală (adică jumătate din cota de ¼
care i se cuvine atunci când culege moştenirea în concurs cu descendenţii 95.
Descendenţii vor culege de asemenea doar rezerva succesorală, şi anume o cotă de
3/8 din moştenire (jumătate din cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire în
concurs cu soţul supravieţuitor), iar restul de 3/8 va reveni întregii clase a II-a,
respectiv ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. Cota cuvenită clasei a
II-a de moştenitori legali va fi împărţită între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii
privilegiaţi, în funcţie de numărul celor dintâi, aşa cum am arătat mai sus.
În cazul în care ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, moştenitori
rezervatari, însă dezmoşteniţi, vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi,
cei dintâi vor culege rezerva legală (1/2 din cota legală), iar restul va fi cules de către
cei din urmă. Drept urmare, dacă există un singur părinte al defunctului şi acesta a
fost exheredat, acesta va culege ½ din ¼, adică 1/8 din moştenire, restul de 7/8
revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor, iar dacă la moştenirea
lui de cuius vin doi, trei sau patru părinţi, toţi dezmoşteniţi însă, aceştia vor culege
împreună ½ din ½, adică ¼ din moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor
privilegiaţi, indiferent de -numărul lor. Aşadar, cei doi, trei sau patru ascendenţi
privilegiaţi ai defunctului, dezmoşteniţi, vor culege din moştenirea defunctului
următoarele cote:
- dacă sunt doi părinţi, fiecare va culege câte 1/8 din moştenire;
- dacă sunt trei părinţi, fiecare va culege câte 1/12 din moştenire;
- dacă sunt patru părinţi, fiecare va culege câte 1/16 din moştenire.
2) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor
şi cu colateralii privilegiaţi ai acestuia;
Deşi nu este rudă cu defunctul, soţul supravieţuitor nu este înlăturat de la moştenire
de prezenţa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, acesta venind la
moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori. [art. 971 alin.1 C. civ.
Pentru a determina cota care revine fiecărei categorii de moştenitori
menţionată se vor parcurge două etape: în primul rând se va determina cota parte
ce revine clasei a II-a de moştenitori, iar ulterior cota ce va reveni doar
ascendenţilor privilegiaţi.
Pentru a stabili partea ce revine întregii clase a II-a, din întreaga moştenire
se va scădea cu prioritate cota cuvenită soţului supravieţuitor , restul reprezentând
moştenirea ce le va reveni celor dintâi.
Partea soţului supravieţuitor, în toate cazurile, se impută asupra moştenirii,
micşorând astfel părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori.
94
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html.
95
Potrivit art. 972 alin. (3) C. civ.: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali aparţinând
unor clase diferite, se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre
ele”.
32
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Potrivit dispoziţiilor art. 977 alin. (1) C. civ., „dacă soţul supravieţuitor vine
la moştenire în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii
privilegiaţi, ai defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din
moştenire”.
Aşadar, soţul supravieţuitor va moşteni o cotă de 1/3, iar întregii clase a II-a
îi va reveni o cotă de 2/3 din moştenire.
Pentru determinarea cotei ascendenţilor privilegiaţi, după imputarea asupra
moştenirii a cotei soţului supravieţuitor 96, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea
cota cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua
prioritate, iar abia apoi se va atribui diferenţa colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă
la moştenire vine un singur părinte, acesta va primi o cotă de 1/4 din 2/3 adică 2/12,
iar dacă la moştenire vin ambii părinţi aceştia vor primi fiecare câte 2/12, deci 4/12
împreună.
Schema atribuirii moştenirii va fi, în acest caz, următoarea: soţul
supravieţuitor primeşte 1/3=2/6; un părinte primeşte 2/12=1/6, urmând ca restul de
3/6 (adică jumătate) să se împartă între colateralii privilegiaţi; doi părinţi primesc
4/12=2/6, urmând ca restul de 2/6 să se împartă între colateralii privilegiaţi.
Observăm aşadar, că noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de
la 1864, însă, în plus, cel dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile
succesorale ale rudelor defunctului şi ale soţului supravieţuitor97 .
3) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul
supravieţuitor
Cota soţului supravieţuitor este de ½ şi se va scădea cu prioritate urmând ca
cealaltă jumătate să se atribuie ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor.
Astfel, un singur părinte venit la moştenire va culege întreaga cotă rămasă,
primind deci 1/2, respectiv vor împărţi cota de ½ în 2, 3 sau 4 părţi egale atunci
când la moştenire au vocaţie concretă 2, 3 sau 4 părinţi.
4) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri
Ne aflăm în această situaţie atunci când:
a) defunctul nu are fraţi, surori sau descendenţi ai acestora şi nici soţ
supravieţuitor, precum şi în cazul în care fraţii/surorile şi soţul supravieţuitor nu
îndeplinesc condiţiile de a moşteni;
În această ipoteză ascendenţii privilegiaţi vor culege împreună întregul
patrimoniu succesoral. Se va avea în vedere vocaţia concretă a ascendenţilor
privilegiaţi, analizându-se dacă amândoi sau numai unul dintre ei erau în viaţă la
momentul deschiderii moştenirii, demnitatea faţă de defunct, felul în care şi-au
manifestat dreptul de opţiune succesorală.
Deşi Codul civil în vigoare prevede în mod expres că la moştenirea
defunctului pot veni unul sau doi părinţi (fireşti sau din adopţie), având în vedere că
efectele adopţiei cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral până
în prezent, se mai pot întâlni încă cazuri când defunctul a fost adoptat cu efecte
restrânse (anterior anului 1997), la moştenire având vocaţie succesorală concretă
96
Codul civil în vigoare, la fel ca şi Codul de la 1864, nu reglementează acest aspect, însă, potrivit
literaturii de specialitate, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi
moştenitori, se stabileşte mai întâi cota acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori.
97
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 107.
33
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
34
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
moştenire (1/2 din ¼), în timp ce, dacă la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţi
acceptanţi, rezerva acestora globală va fi de ¼ (1/2 din ½) şi se va împărţi în părţi
egale, în funcţie de numărul lor98.
- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la succesiune în concurs atât cu colateralii
privilegiaţi, cât şi cu soţul supravieţuitor, atunci rezerva acestora va fi de:
a) 1/12 din moştenire (½ din 1/6), dacă la succesiune vine un singur părinte;
b) 1/6 din moştenire (1/2 din 2/6), dacă la succesiune vin mai mulţi părinţi.
La calculul rezervei succesorale se vor avea în vedere numai persoanele care
vin efectiv la moştenire, adică numai ascendenţii, colateralii şi soţul supravieţuitor
care acceptă în termen succesiunea şi doresc să participe la dezbaterea succesorală a
patrimoniului defunctului. Nu vor fi luaţi în considerare nerezervatarii
dezmoşteniţi, nici succesibilii (ascendenţi/colaterali privilegiaţi sau soţul
supravieţuitor) care sunt predecedaţi şi nu au capacitate succesorală, nici cei
renunţători şi nici cei nedemni fată de defunct şi care nu au fost iertaţi expres de
acesta.
Aşa fiind, când la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege cota sa
parte din moştenire, cu titlu de rezervă succesorală, în funcţie de distincţiile făcute
mai sus. Dacă la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţi (adică inclusiv adoptatorii
cu efecte restrânse), aceştia vor culege cota globală şi colectivă pe care le-o atribuie
legea cu titlu de rezervă succesorală, pe care o vor împărţi în părţi egale, în funcţie
de numărul lor.
3.1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor
privilegiaţi
Dreptul la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi prezintă următoarele
caractere juridice:
- nu beneficiază de reprezentare;
Prin urmare, ascendenţii privilegiaţi vor culege moştenirea numai în nume
propriu, regula generală aplicabilă fiind aceea că ei vor împărţi moştenirea în părţi egale,
ca rude de grad egal, făcându-se aplicarea principiului stabilit de art. 964 alin.4 C. civ.;
- sunt moştenitori rezervatari;
Potrivit art. 1087 C. civ. ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari
alături de soţul supravieţuitor. Aceştia au dreptul la rezervă, în temeiul legii, chiar
împotriva voinţei defunctului.
Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este de jumătate din cota
succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor,li s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal.
- sunt moştenitori sezinari [art. 1087 C. civ.];
Potrivit art. 1126 C. civ. ascendenţii privilegiaţi cu vocaţie concretă la moştenire
beneficiază de sezina moştenirii, deci pot intra în posesia acesteia înainte de eliberarea
98
Într-o astfel de situaţie, în doctrină s-a subliniat că in cazul in care defunctul a donat sau testat o parte
din bunurile sale, mai mică decât valoarea cotităţii disponibile (de ½, in cazul de faţă), părinţii rezervatari
vor beneficia de întreaga lor rezervă (care n-a fost ştirbită), dar colateralii privilegiaţi - nefiind rezervatari -
îşi vor vedea micşorate (sau chiar aneantizate) drepturile lor succesorale, nefiind îndreptăţiţi să ceară
reducţiunea libertăţilor făcute de de cujus (a se vedea M. Eliescu, op.cit., p. 325). Astfel dacă defunctul
avea o avere de 400 000 lei, dar a lăsat legate de 150 000 lei, părinţii rezervatari vor primi 200 000 lei, iar
fraţii vor rămâne numai cu restul de 50 000 lei, căci libertăţile se scad din cotitatea disponibilă.
35
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
99
I. Genoiu, op. cit., p. 51-52.
36
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
100
Ibidem, p. 53.
37
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
e) În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede
art. 441 şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o
legătură de rudenie între copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul
care şi-a dat consimţământul la reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul
mamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare, având în vedere că între copilul născut prin
reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat consimţământul se stabileşte o
relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe cale de consecinţă
această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu cunoaşte
nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere
copilului.
De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai
acestuia, ei înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ
donator101.
3.2.2. Împărţirea moştenirii
În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul colateralilor privilegiaţi, în
practică pot fi întâlnite următoarele situaţii:
1) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu
ascendenţii privilegiaţi ai acestuia;
Pentru determinarea cotei ce revine fiecărei categorii de moştenitori, în această
situaţie, aşa cum am arătat şi în cazul subclasei ascendenţilor privilegiaţi, în primul rând
se va determina cota parte ce revine întregii clase a II-a de moştenitori, iar ulterior cota ce
va reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.
Când suportă concursul soţului supravieţuitor, potrivit dispoziţiilor art. 977 alin.
(1) C. civ., partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire.
Pentru determinarea cotei colateralilor privilegiaţi, după imputarea asupra
moştenirii a cotei soţului supravieţuitor, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota
cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate,
diferenţa reprezentând partea colateralilor privilegiaţi. Astfel:
- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur
părinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire, restul de ¼
revenind unicului ascendent privilegiat al defunctului;
- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,
cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire, restul de ½ revenind
ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului.
Ipoteza specială în care la moştenire sunt chemaţi soţul supravieţuitor,
descendenţii – ca şi moştenitori legali rezervatari exheradaţi de defunct – şi clasa a doua
de moştenitori - ca şi moştenitori chemaţi să culeagă moştenirea în urma dezmoştenirii –
va determina acelaşi mod de lucru pe care l-am analizat mai sus. Astfel, în această
situaţie, colateralii privilegiaţi vor suporta calculul prioritar al cotei soţului supravieţuitor,
apoi calculul de asemenea prioritar al rezervei descendenţilor, urmat de calculul cote
atribuite ascendenţilor privilegiaţi, urmând ca partea lor să fie calculată şi atribuită abia în
ultimă instanţă. Aşadar, întâi se va scădea cota cuvenită soţului supravieţuitor, respectiv
1/4, calculată conform art. 972 alin. (2) C. civ. La aceasta se va adăuga rezerva
descendenţilor, adică 3/8 din masa succesorală. Rezultă că cea de-a doua clasă de
101
Ibidem, p. 54.
38
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
moştenitori va avea dreptul să primească, împreună, 3/8 din masa succesorală. Din
aceasta se va scădea cota ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, respectiv
1/4x3/8=3/32 dacă este un singur părinte şi 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi. Prin
urmare, cota cuvenită colateralilor privilegiaţi va fi de 3/4x3/8=9/32 dacă suportă
concursul unui singur părinte şi de 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi.
Dacă dezmoştenirea s-a extins atât în privinţa descendenţilor cât şi a soţului
supravieţuitor, atunci acestuia din urmă nu-i va reveni decât rezerva sa de 1/8. La ea se va
adăuga rezerva descendenţilor, respectiv 3/8, astfel încât partea cuvenită întregii clase a
doua de moştenitori va fi de jumătate din masa succesorală. Din aceasta părinţii vor primi
1/4x1/2=1/8 dacă este unul singur sau 1/2x1/2=1/4 dacă sunt ambii părinţi. Rezultă că
fraţii/surorile defunctului vor putea primi 3/8 dacă vin în concurs cu un singur părinte
sau 1/4 dacă vin în concurs cu ambii părinţi.
Noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la 1864, însă, în plus, cel
dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile succesorale ale rudelor
defunctului şi ale soţului supravieţuitor .
2) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor
Cota cuvenită acestuia din urmă, potrivit art. 977 alin. (2) C. civ., va fi de 1/2 din
masa succesorală, urmând ca restul de 1/2 să se împartă între colateralii privilegiaţi, în
funcţie de numărul acestora şi de celelalte reguli care le sunt aplicabile.
3) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu ascendenţii
privilegiaţi
În această ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi
astfel:
- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur
părinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire;
- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,
cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire.
Cota colateralilor privilegiaţi nu este influenţată de concursul a 3 sau poate chiar 4
ascendenţi privilegiaţi, aceştia urmând a împărţi în mod egal cota de ½ din moştenire
care revine subclasei ascendenţilor privilegiaţi.
4) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri, caz în care aceştia vor culege
întreaga moştenire.
Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod diferit, în
funcţie de modul în care vin la moştenire - în nume propriu sau prin reprezentare, şi în
funcţie de faptul dacă sunt fraţi buni cu defunctul sau fraţi numai de mamă ori numai de
tată102.
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt
fraţi buni, conform prevederilor art. 981 alin. (1) C. civ., moştenirea se va împărţi între
aceştia în mod egal, adică pe capete, potrivit principiului egalităţii moştenitorilor din
aceeaşi clasă şi acelaşi grad. Tot astfel se împarte moştenirea şi între descendenţii din
fraţi şi surori, dacă ei vin la moştenire în nume propriu.
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt atât
fraţi buni, cât şi fraţi consangvini ori uterini, moştenirea se va împărţi între ei pe linii, în
conformitate cu prevederile art. 981 alin. (3) şi 4 C. civ.
102
Ibidem, p. 54-56.
39
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Fraţii buni sunt cei care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, indiferent că aceştia sunt
rezultaţi din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite , din afara căsătoriei, din adopţia
cu efecte depline, încuviinţată de ambii soţi sau prin reproducere umană asistată medical
cu terţ donator.
Fraţii uterini sunt cei care au aceeaşi mamă, indiferent că sunt rezultaţi din aceeaşi
căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte depline,
încuviinţată de numai de mamă sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ
donator, încuviinţată numai de mamă.
Fraţii consangvini sunt acei fraţi care au acelaşi tată, indiferent că sunt rezultaţi
din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte
depline, încuviinţată de numai de tată.
Împărţirea pe linii este o modalitate specială de împărţire a moştenirii, în această
situaţie moştenirea sau partea din moştenire ce se cuvine colateralilor privilegiaţi se
împarte în două părţi egale, corespunzătoare celor două linii: linia paternă (dimidia
paternis) şi linia maternă (dimidia maternis). Apoi, jumătatea paternă se împarte între
fraţii defunctului pe linie paternă, iar jumătatea maternă se împarte între fraţii defunctului
pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe ambele linii, vor lua cota-parte
corespunzătoare din ambele jumătăţi.
După cum se poate observa, împărţirea pe linii reprezintă o excepţie de la
principiul împărţirii egale a moştenirii între rudele de grad egal, întrucât fraţii buni vor
avea o cotă mai mare decât fraţii consangvini ori uterini, deşi sunt rude de grad egal.
Această excepţie se manifestă numai în privinţa rezultatului final al calculului, împărţirea
în cadrul fiecărei linii făcându-se totuşi în mod egal. Precizăm că renunţarea unuia dintre
fraţii buni va profita tuturor colateralilor, pe ambele linii, iar renunţarea unuia dintre fraţii
consangvini sau uterini va profita celor cu care ar fi venit la moştenire pe linia sa,
maternă sau paternă.
Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie,
de exemplu, toţi sunt fraţi consangvini cu defunctul, moştenirea se va împărţi între aceştia
pe capete.
De exemplu, la moştenirea defunctului (D) sunt chemaţi părinţii lui (T şi M), un
frate bun (F1), doi fraţi consangvini (F2 şi F3) şi doi trei uterini (F4, F5 şi F6).
T M
1/4 1/4
F2 F3 F1 D F4 F5 F6
Schema 5
40
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
- pe linia maternă vor veni la moştenire fratele bun ( F1), precum şi fraţii uterini
(F4, F5 şi F6), între care jumătatea maternă se va împărţi în mod egal, câte 1/4 din ¼
adică câte 1/16 pentru fiecare.
- pe linia paternă (1/4) vor veni la moştenire fratele bun (F1), precum şi fraţii
consangvini (F2 şi F3), între care linia paternă se va împărţi în mod egal, câte 1/3 din ¼
adică 1/12 pentru fiecare. Fratele bun a cules moştenirea atât pe linia maternă (1/16) cât şi
pe linia paternă (1/12), deci în total 7/48.
În concluzie, partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi s-a împărţit
astfel:
- fraţii uterini au cules o cotă de 3/48,
- fraţii consangvini 4/48,
- iar fratele bun 7/48.
Dacă, în aceeaşi ipoteză, fratele uterin F4 şi fratele consangvin F2 renunţă la
moştenire, înseamnă că linia maternă se va împărţi în două părţi, corespunzătoare fratelui
bun şi fratelui uterin, iar linia paterna se va împărţi în trei părţi, corespunzătoare fratelui
bun şi celor doi consangvini103.
Colateralii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, în timp ce
descendenţii lor pot veni atât în nume propriu cât şi prin reprezentare.
Împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi sau surori, indiferent că vin
la moştenire în nume propriu sau reprezentare. În cazul reprezentării, moştenirea sau
partea din moştenire ce li se cuvine se va împărţi între ei pe tulpină, conform prevederilor
art. 981 alin. (1) şi 2) C. civ., după regulile de stabilire a tulpinii consacrate de art. 968
alin. (2) C. civ.; tulpina va fi dată în funcţie de colateralul de gradul 2 care culege
moştenirea sau este reprezentat la moştenire. Dacă este vorba numai de fraţi buni,
tulpinile vor fi egale între ele. Dacă însă este vorba de fraţi uterini sau consangvini,
alături de împărţirea pe tulpini se impune a fi aplicată şi împărţirea pe linii. Astfel, în
primul rând se va face împărţirea pe linii, apoi se va calcula partea ce se cuvine fiecărui
colateral privilegiat de gradul doi - care va constitui partea cuvenită fiecărei tulpini – iar
abia apoi se va proceda la împărţirea efectivă a moştenirii. În cadrul fiecărei tulpini,
meşterirea se va împărţi în mod egal între reprezentanţi, dacă aceştia sunt rude de grad
egal, sau de asemenea pe tulpină dacă mai există îndeplinite condiţiile încă ale unei
reprezentări.
Pornind de la exemplul anterior, dacă fratele bun (F1) este predecedat, el va fi
reprezentat la moştenire de descendenţii săi, iar cota pe care o vor împărţi aceştia va fi de
7/48, cât s-a calculat conform împărţirii pe linii. De asemenea, dacă este decedat şi unul
din fraţii uterini sau este nedemn şi în plus acesta are doi copii, aceştia din urmă vor
culege prin reprezentare cota cuvenită celui dintâi, adică 3/48, cotă care se va împărţi în
mod egal între cei doi104.
3.2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor
privilegiaţi
Dreptul la moştenire al colateralilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere
juridice:
- nu sunt moştenitori rezervatari;
103
Ibidem, p. 57-58.
104
Ibidem, p. 58-59.
41
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care aceştia sunt exheredaţi de către defunct,
colateralii privilegiaţi pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul
rezervei pe care îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- nu sunt moştenitori sezinari;
Aceasta reprezintă un element de noutate faţă de vechea reglementare. Codul de la
1864, în determinarea rudelor defunctului beneficiare ale sezinei moştenirii, a avut în
vedere rudenia în linie dreaptă, colateralii privilegiaţi fiind una din categoriile de
moştenitori care beneficiau de sezină. Codul civil în vigoare renunţă la acest criteriu şi îi
consideră moştenitori sezinari pe descendenţi, pe ascendenţii privilegiaţi şi reţine acest
caracter şi pe soţul supravieţuitor.
În conformitate cu prevederile art. 1127 C. civ., colateralii privilegiaţi, în calitatea
lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra patrimoniului
succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în urma eliberării
certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii.
- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- vin la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare;
Fraţii şi surorile defunctului pot veni la moştenire numai în nume propriu, în
schimb descendenţii lor pot beneficia şi de reprezentarea succesorală105.
105
Ibidem, p. 59.
42
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
există, nu pot moşteni sau nu doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari
vin la moştenire în cazul în care:
- moştenitorii din primele două clase lipsesc;
- moştenitorii din primele două clase sunt renunţători;
- moştenitorii din primele două clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;
- în afară de ascendenţii ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi, pe care însă
i-a dezmoştenit. Colateralii privilegiaţi nefiind moştenitori rezervatari, în urma
exheredării, sunt înlăturaţi de la moştenire;
- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţi
privilegiaţi), însă aceştia au fost dezmoşteniţi. Prin urmare, moştenitorii rezervatari
dezmoşteniţi vor culege numai rezerva legală, restul revenindu-le ascendenţilor
ordinari106.
4.2. Împărţirea moştenirii
În interiorul clasei a III-a de moştenitori legali, se aplică principiul proximităţii
gradului de rudenie, astfel încât ascendenţii ordinari vor fi chemaţi la moştenire în
ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ.,
moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cei de grad mai
îndepărtat. Aşadar, dacă la moştenirea unui defunct, în rândul ascendenţilor ordinari
există atât bunici cât străbunici, primii chemaţi vor fi bunicii, ca moştenitori de gradul 2,
iar abia apoi, dacă aceştia nu pot sau nu vor să moştenească, vor fi chemaţi la moştenire
străbunicii, în ordinea celorlalte grade de rudenie. Chemarea la moştenire se va opri la
moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni, fără a mai
avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din gradele următoare.
Ascendenţii ordinari cu vocaţie concretă la moştenire vor împărţi moştenirea sau
partea din moştenire care li se cuvine, în părţi egale, potrivit principiului egalităţii rudelor
din aceeaşi clasă şi acelaşi grad.
Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul
supravieţuitor al defunctului. În acest caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va
stabili cu prioritate, iar cota ascendenţilor ordinari se va atribui abia după aceea107.
a. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire singuri, ei vor culege
întreaga moştenire. Patrimoniul succesoral va fi împărţit pe capete la numărul de
moştenitorii care vin împreună efectiv la moştenire. Prin urmare, dacă la moştenire vin
bunicii defunctului - rude de gradul 2 – moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul
lor. Dacă la moştenire vin străbunicii defunctului - rude de gradul 3 – moştenirea se va
împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii , maternă
paternă, nu va avea nici o relevanţă şi nu se va aplica în nici un caz în cazul ascendenţilor
ordinari.
b. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor, acesta va culege o cotă de ¾ din moştenire. Cota soţului supravieţuitor se
va imputa asupra întregii moştenirii, iar ascendenţilor ordinari le va reveni restul,
respectiv 1/4 din moştenire.
c. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii
defunctului, care vin la moştenire în calitate de moştenitori rezervatari, urmare a
106
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html
107
I.Genoiu, op.cit, p.61-62.
43
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
exheredării acestora, vom distinge după cum există sau nu concursul soţului
supravieţuitor, două situaţii108:
- Dacă la moştenire vin soţul supravieţuitor, descendenţii în calitate de moştenitori
rezervatari şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va
culege cota care i se cuvine109 în concurs cu descendenţii, respectiv ¼,; descendenţii vor
primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga masă succesorală, respectiv
1/2x3/4=3/8; ascendenţii ordinari vor primi restul moştenirii, adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-
5/8=3/8.
- Dacă la moştenire vin descendenţii în calitate de moştenitori rezervatari şi
ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: descendenţii îşi vor primi rezerva
succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar ascendenţii ordinari vor primi restul,
respectiv 1/2 din moştenire.
d. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii
privilegiaţi exheredaţi de către defunct, cei din urmă culegând doar rezerva care li se
cuvine în temeiul legii, vom distinge de asemenea după cum există sau nu concursul
soţului supravieţuitor, următoarele situaţii:
- dacă la moştenire vine soţul supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi ca
moştenitori rezervatari exheredaţi şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel :
soţul supravieţuitor va primi cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu
ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire; ascendenţii privilegiaţi îşi vor primi
rezerva la care au dreptul, calculată din diferenţa rămasă, adică din 1/2; deci, dacă există
un singur părinte, rezerva sa va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva
lor va fi de 1/4x1/2 deci 1/8; astfel, cotele deja atribuite vor fi următoarele:
1/2+1/16=9/16 dacă există un singur părinte sau 1/2+1/8=5/8 dacă există doi părinţi;
prin urmare, partea cuvenită ascendenţilor ordinari va fi de 7/16 atunci când la moştenire
a venit un singur părinte rezervatar sau de 3/8 atunci când la moştenire au venit ambii
părinţi rezervatari .
- dacă la moştenire vin ascendenţii privilegiaţi ca moştenitori rezervatari
exheredaţi împreună cu ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: ascendenţii
îşi vor primi rezerva la care au dreptul în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga
masă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii
părinţi ; ascendenţii ordinari vor primi diferenţa, adică 7/8 dacă au venit în concurs cu un
părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai
defunctului.
4.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.
Dreptul la moştenire al ascendenţilor ordinari prezintă următoarele caractere
juridice:
- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care ascendenţii ordinari sunt exheredaţi de către
defunct pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care
îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;
108
Ibidem, p. 62.
109
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând
unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre
ele”.
44
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Noul Cod civil exclude ascendenţii ordinari din categoria moştenitorilor sezinari.
Spre deosebire de Codul de la 1864 care avea în vedere, în ceea ce priveşte atribuirea
sezinei, criteriul rudeniei în linie dreaptă, legea civilă în vigoare renunţă la acest criteriu,
din categoria rudelor în linie dreaptă îi consideră sezinari doar pe descendenţi şi pe
ascendenţii privilegiaţi, iar în plus, alături de aceştia conferă beneficiul sezinei şi soţului
supravieţuitor.
Ascendenţii ordinari, în calitatea lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi
stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest
patrimoniu numai în urma eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv
din ziua deschiderii moştenirii.
- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.
110
Acest articol reia prevederile art. 963 alin. 2 C.civ. care statuează că vocaţia succesorală a colateralilor
se întinde numai până la gradul al patrulea inclusiv.
111
I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 117.
45
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Moştenirea, potrivit art. 983 alin. (2) C. civ., este atribuită colateralilor ordinari
dacă „descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari
nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni”.
Descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii
ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni în următoarele situaţii:
- lipsesc moştenitorii din primele trei clase;
- moştenitorii din primele trei clase sunt renunţători;
- moştenitorii din primele trei clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;
- în afară de colaterali ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi şi ascendenţi
ordinari, pe care i-a dezmoştenit. Prin dezmoştenire, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii
ordinari, nefiind moştenitori rezervatari, sunt înlăturaţi de la moştenire;
- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi sau ascendenţi
privilegiaţi), dar aceştia au fost dezmoşteniţi, motiv pentru care aceştia vor culege numai
rezerva succesorală, restul revenindu-le colateralilor ordinari.
5.2. Împărţirea moştenirii
Masa succesorală se va împărţii între rudele din clasa a IV-a de moştenitori legali
prin aplicarea principiul proximităţii gradului de rudenie, ceea ce înseamnă că ascendenţii
ordinari vor fi chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel
cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ., moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la
moştenire pe cei de grad mai îndepărtat112.
Aşadar, dacă la moştenirea defunctului, în rândul colateralilor ordinari există
unchi şi mătuşi, veri primari, cât şi fraţi sau surori ai bunicilor defunctului, vor fi chemaţi
la moştenire unchii/mătuşile defunctului, ca moştenitori de gradul al treilea. Verii primari
şi fraţi/surorile bunicilor – fiind moştenitori de gradul al patrulea, vor fi chemaţi la
moştenire numai dacă unchii şi mătuşile defunctului nu pot sau nu vor să moştenească.
Chemarea la moştenire se va opri la moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile
pentru a putea moşteni, fără a mai avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din
gradele următoare.
Între colateralii ordinari de acelaşi grad moştenirea se va împărţi pe capete, fiecare
moştenitor beneficiind de o cotă egală din masa succesorală. De asemenea, în cazul
colateralilor ordinari nu operează împărţirea pe linii a moştenirii, aşa cum se întâmplă în
cazul colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vor fi chemaţi unchii mătuşile
defunctului, pe ambele linii - maternă sau paternă - ei vor împărţi moştenirea în părţi
egale, în funcţie de numărul lor. În mod similar, dacă la moştenire vor fi chemaţi verii
primari ai defunctului, ei vor împărţi de asemenea moştenirea în părţi egale, în funcţie de
numărul lor, indiferent de linia maternă sau paternă pe care vin.
Colateralii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul
supravieţuitor al defunctului. În acest ultim caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va
stabili cu prioritate, iar cota colateralilor ordinari se va atribui abia după aceea.
În practică putem întâlni următoarele situaţii:
a. Colateralii ordinari vin la moştenire singuri, situaţie în care ei vor culege
întreaga moştenire. Masa succesorală va fi împărţită la numărul de moştenitorii care vin
împreună efectiv la moştenire, fiecare succesor beneficiind de o cotă egală. Aşadar, dacă
la moştenire vin unchii şi mătuşile defunctului - rude de gradul al III-lea – moştenirea se
112
I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea Codului civil, p.65-66.
46
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
va împărţi în funcţie de numărul lor. Dacă la moştenire vin verii primari ai defunctului
alături de fraţii şi surorile bunicilor defunctului - rude de gradul al IV-lea – moştenirea se
va împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii a moştenirii
(dimidia maternis, dimidia paternis) nu are nicio relevanţă şi nu se va aplica în situaţia
colateralilor ordinari .
b. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, situaţie
în care, potrivit art. 983 alin. (4), cei dintâi vor culege o cota de ¼ din moştenire. Cota
soţului supravieţuitor, care este în acest caz de 3/4 din moştenire, se va calcula cu
precădere. După imputarea asupra întregii mase succesorale a cotei soţului supravieţuitor,
diferenţa rămasă, respectiv 1/4 din moştenire, se va atribui colateralilor ordinari, fiind
împărţită între aceştia în mod egal, în funcţie de numărul lor
c. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii exheredaţi ai
defunctului. Vom distinge, după cum există sau nu concursul soţului supravieţuitor, două
situaţi:
- În ipoteza în care la moştenire vin, în concurs, soţul supravieţuitor, descendenţii
ca moştenitori rezervatari exheredaţi şi colateralii ordinari, moştenirea se va împărţi
astfel: soţul supravieţuitor va culege cota care i se cuvine 113 în concurs cu descendenţii,
respectiv ¼,; descendenţii vor primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga
masă succesorală, respectiv 1/2x3/4=3/8; colateralii ordinari vor primi restul moştenirii,
adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-5/8=3/8.
- În cazul în care defunctul nu are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi
astfel: descendenţii vor culege rezerva succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar
colateralii ordinari le va reveni cealaltă jumătate din moştenire, care ulterior le va fi
împărţită în cote egale, în funcţie de numărul lor.
d. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii privilegiaţi
exheredaţi de defunct114. Şi în această situaţie, după cum există sau nu concursul soţului
supravieţuitor, vom distinge două cazuri:
- dacă defunctul are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi astfel: soţul
supravieţuitor va culege cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu
ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire (art. 972 alin. (2) C. Civ); ascendenţii
privilegiaţi vor culege doar rezerva succesorală, adică jumătate din diferenţa rămasă după
imputarea cotei soţului supravieţuitor; Prin urmare, dacă există un singur părinte, rezerva
acestuia va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva lor va fi de 1/4x1/2
deci 1/8;
- dacă defunctul nu are soţ supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi vor culege doar
rezerva succesorală la care au dreptul, în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga
masă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii
părinţi; colateralii ordinari vor primi diferenţa de 7/8 dacă au venit în concurs cu un
singur părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai
defunctului.
5.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari
113
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând
unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre
ele”.
114
Ibidem, op.cit., p.67.
47
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
115
Cu privire la condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a moşteni şi deci pentru a beneficia de rezervă
succesorală vezi supra nr. 69.
116
Vezi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2000/1956, în C.D., 1956, vol. I, p. 333-334.
117
Supra nr.72-72 bis.
118
Vezi în acest sens şi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 578/1986, în C.D., 1986, p. 81-82.
119
Vezi şi supra nr.72 şi M. Eliescu, op. cit., p. 337-338: Sc. Şerbănescu, Notă la dec. T.reg.Craiova, col.
civ., nr. 3743/1957, în L.P., nr. 21/1958. p. 116-117.
48
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
49
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
50
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
legatarul este un tert, numai ca rezerva soţului supravieţuitor va fi, în acest caz, de
1/2 din mostenire, potrivit art. 2 coroborat cu art.1, lit.e, din Legea nr. 319/1944,
legatarul beneficiind de cealaltă jumatate din moştenire.
Foarte controversată este însa problema imputării rezervei soţului
supravieţuitor în cazul în care, alături de el, există şi alţi moştenitori rezervatari
(descendenţi sau părinţi, indiferent de numărul lor). Referitor la această ipoteză, s-a
pus întrebarea “dacă rezerva soţului supravieţuitor se va imputa, adică socoti,
asupra cotităţii disponibile sau asupra rezervei descendenţilor sau părinţilor” 126 .
La întrebarea astfel pusă s-a răspuns că rezerva soţului supravieţuitor se va
imputa exclusiv asupra cotităţii disponibile, micşorand-o, şi nu asupra rezervei
descendenţilor sau părinţilor, care ramâne neatinsă127. De exemplu, dacă defunctul a
lăsat trei copii ca moştenitori şi soţul supravieţuitor, iar prin testament a instituit un
legatar universal, rezerva copiilor va fi de ¾ din moştenire, iar din restul de ¼
cotitatea disponibilă după C.civ. se deduce rezerva de 1/8 a soţului supravieţuitor,
(art.2 coroborat cu art.1 lit a din Legea nr.319/1944), rămânâd o cotitate disponibilă
de 1/8 din moştenire, care va reveni legatarului universal.
În ceea ce ne priveşte, nu putem împărtaşi această soluţie, care nu ţine
seama de modificarile aduse Codului civil prin Legea nr. 319/1944 si care s-a impus
multa vreme datorita prestigiului incontestabil al autorului care a elaborat-o.
După o altă părere128, în soluţionarea corectă a problemei, rezerva soţului
supravieţuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei moştenitorilor
rezervatari cu care vine în concurs, dar nici exclusiv asupra cotităţii disponibile.
Însăşi punerea problemei în aceste două variante (imputare asupra cotităţii
disponibile sau asupra rezervei celorlalţi rezervatari) este inexactă, de natură a
provoca rezolvări nejuste, îndemnănd la adoptarea soluţiei, aparent mai judicioasă,
de imputare asupra cotităţii disponibile.
În realitate, Legea nr.319/1944, a recunoscut anurnite drepturi succesorale -
inclusiv dreptul la rezervă - în favoarea soţului supravieţuitor „din averea celuilalt
soţ” (art.1 şi 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie „imputate”
(socotite) asupra masei succesorale (iar nu exclusiv asupra cotităţii disponibile şi
nici exclusiv asupra rezervei descendenţilor sau părinţilor), pentru că aceste
drepturi sunt prevăzute de lege nu din cotitatea disponibilă (care se va cunoaşte de
fapt numai după ce se defalcă şi rezerva soţului supravieţuitor) şi nici din rezerva
celorlaiţi moştenitori rezervatari cu care el vine în concurs, ci „din averea celuilalt
soţ”, deci din moştenirea întreagă a soţului decedat, din care legea a defalcat în
favoarea soţului supravieţuitor o anumită cotă succesorală ca moştenire legală şi o
cotă, mai mică (jumătate din prima) drept rezervă succesorală. Înseamnă că
drepturile celorlalţi moştenitori, prevăzute de Codul civil (inclusiv rezerva legală),
urmează să fie satisfăcute după deducerea cotei prevăzute de Legea nr.319/1944 în
favoarea soţului supravieţuitor.
126
M.Eliescu, op.cit.. p.338.
127
Vezi de exemplu, ibidem : C.Stănescu, op. cit., p 200-201; St.Cărpenu,op.cit.,p.470; D.Macovei,
op.cit.,p.120; E.Safta-Romano, op.cit.,p.312-314.
128
Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în
concurs cu soţul supravieţuitor, în R.R.D. nr. 4, 1989, p. 33-35; E. Boroi, G. Boroi, Corelaţia dintre
prevederile art.939 din Codul civil şi Decretul-Lege nr. 319/1944, în R.R.D., nr. 9-12, 1989, p. 30; R.
Popescu, op. cit., p. 62-65; D. Chirică, op. cit., p. 162-164.
51
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
129
Vezi supra nr. 73.
130
După cum s-a arătat, „cu toate imperfecţiunile ei, aseastă soluţie poate fi singura accepabilă în actualul
stadiu al legislaţiei „ , D.Chirică,op.cit., p.104.
52
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
131
Succesiunile şi partajul succesoral - Corneliu Turianu-Culegere de pracztică judiciară.
132
După cum am văzut, în cazul descendenţilor de gradul 2-3, etc.- indiferent că vin la moştenire prin
reprezentare sau prin nume propiu-rezerva se calculează pe tulpini, deci tot în funcţie de numărul
deşcendenţilor de gradul unu din care provin.
133
Pentru cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă sau a cotităţii disponibilecu rezervva, vezi infra nr.244-
245.
134
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.160.
135
Ibidem, p.160.
136
Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.320.
53
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
afara căsătoriei sau din adopţie), nu poate gratifica pe soţul din ultima căsătorie
(soţul supravietuitor) în limita cotităţii disponibile ordinare (obişnuite) - prevăzută
de art.841 C.civ. şi art.2 din Legea nr.319/1944 - ci numai in limita unei cotităţi
disponibile speciale, egală cu partea copilului care a luat mai puţin (limită
variabilă), cel mult un sfert din moştenire (limită fixă, maximă)137.
Prin instituirea acestei cotităţi speciale legiuitorul a urmărit ocrotirea
copiilor defunctului pe care i-a avut înainte de încheierea ultimei căsătorii,
împotriva influenţelor şi presiunilor pe care soţul din ultima căsătorie (mama sau
tatăl vitreg) ar putea să le exercite asupra părintelui recăsătorit, determinându-1 pe
acesta din urmă să-i facă liberalităţi în detrimentul copiilor. În practica
judecătorească problema s-a pus relativ frecvent 138, ceea ce dovedeşte utilitatea
instituţiei cotitătii disponibile speciale, chiar dacă în prezent (după adoptarea Legii
nr.319/1944) efickuţa textului este (valoric) relativ redusă139.
7.2. Noţiunea de „copil”
Se admite unanim că prin „copii dintr-alt maritagiu” - în lumina Codului familiei
şi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.25/1997 - trebuie să înţelegem nu numai
copiii (unul sau mai mulţi) dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (chiar declarată nulă
sau anulată art.53 C.fam.), dar şi pe cei din afara căsătoriei, precum şi pe copiii adoptaţi
de către defunct, cu condiţia ca data concepţiei (nu neapărat naşterea) copilului din afara
căsătoriei (indiferent de momentul stabilirii filiaţiei), respectiv data actului de
încuviinţare a adopţiei să fie anterioară încheierii ultimei căsătorii de către defunct. Într-
adevăr, de la intrarea în vigoare a Codului familiei, copiii din afara căsătoriei, cât şi cei
din adopţie sunt asimilaţi copiilor din căsătorie.
Pe de altă parte, prin copii trebuie să înţelegem nu numai descendenţii de gradul I,
ci şi pe cei de grade subsecvente, indiferent că vin la moştenire prin reprezentare sau în
nume propriu. Întinderea rezervei lor succesorale se va stabili, în toate cazurile, după cum
am văzut, nu pe capete, ci pe tulpini.
Descendentul care se prevalează de dispoziţiile art.1090 NCC., trebuie să
îndeplinească condiţiile dreptului de moştenire legală (să aibă capacitate şi vocaţie
succesorală, să nu fie nedemn) şi să nu fie renunţător, deci să poată şi să vrea să vină
efectiv la moştenirea ascendentului decedat140.
7.3. Noţiunea de „dăruire”
Termenul de „dăruire” vizează nu numai donaţiile, dar şi legatele, deci toate
liberalităţile făcute de defunct în favoarea soţului din ultima căsătorie. Scopul ocrotitor
avut în vedere de legiuitor se poate realiza numai intr-o asemenea interpretare a textului.
În consecinţă, descendentul defunctului, in sensul precizat mai sus, poate, invoca
dispoziţiile art.1090 NCC în următoarele cazuri:
137
Ibidem, p.321.
138
Vezi, de exemplu, Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 10541/1955 şi nr. 1238/1955, în C.D., 1955. vol. I, p.
183-189; idem, dec. nr. 25/1958, î, J.N., nr. 4, 1958, p. 127-129; idem, dec. nr. 472/1964, în C.D., 1964, p.
127-129; idem, dec. nr. 1485/1966, în C.D., 1966, p. 158-162; idem, dec. nr. 15/1972, în C.D., 1972, p.
175-177; idem, dec. nr. 1615/1972, în R.R.D., nr. 4, 1973, p. 175-176; Trib. Jud. Timiş, dec. civ. nr.
1577/1976, în R.R.D. nr. 5, 1977, p. 68-69; Trib. Suprem, s .civ, dec. nr. 1414/1977, în C.D., 1977, p. 84;
idem, dec. nr. 2143/1984, în C.D. 1984, p. 89-91; idem, dec. nr. 613/1988, în R.R.D., nr. 3, 1988, p. 66-67.
139
De lege ferenda, dacă propunerea de modificare a rezervei succesorale (de jumătate din moştenire pentru
toţi moştenitorii rezervatari) va fi adoptată, instituţia cotităţii disponibile speciale se va impune cu
necesitate, pentru că cotitatea disponibilă ordinară (1/2 din moştenire) de care ar putea beneficia soţul din
ultima căsătorie (pe lăngă rezerva succesorală proprie) ar fi prea mare în lipsa unei limite speciale.
140
Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.321.
54
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
141
Vezi M. Eliescu, op. cit., p. 342 şi infra nr. 229 şi urm.
142
Supra nr. 175.1
143
Legea vizează ipoteza în care, datorită donaţiilor primite de la defunct cu scutire de raport sau datorită
dispoziţiilor testamentare (legate sau exheredări directe), unii dintre descendenţi primesc mai mult din
moştenire decât alţii. Întrucât cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi partea copilului care a luat mai
puţin, ea se raportează la această parte, reprezentată de regulă de cota de rezervă a copilului în cauză.
144
Vezi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 699-701.
55
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
După adoptarea Legii nr.319/1944, s-a pus problema dacă art.1090 NCC a mai
rămas în vigoare. Concluzia unanimă este că dispoziţia a rămas în vigoare, nefiind
abrogată expres, dar nici implicit, raţiunea pentru care a fost instituită cotitatea
disponibilă specială subzistând şi în prezent.
Nu există controverse nici în privinţa corelaţiei dintre cotitatea disponibilă
specială şi cotitatea disponibilă ordinară. Cele două cotităţi nu se cumulează, cea specială
imputăndu-se asupra cotităţii disponibile ordinare (deducându-se din aceasta). Prin
urmare, dacă defunctul a făcut liberalităţi în favoarea soţului din ultima căsătorie (în
1imita cotităţii disponibile speciale) putea face liberalităţi şi în favoarea terţilor (printre
care şi fostul soţ dintr-o căsătorie anterioară) 145, dar numai până la limita cotităţii
disponibile ordinare (deci pentru diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară - mai mare
- şi cotitatea disponibilă specială - mai mică), astfel încât rezerva copiilor să nu fie
încălcată.
În schimb, controversată este problema corelării dispoziţiilor art.1090 NCC. cu
drepturile succesorale prevăzute în favoarea soţului supravieţuitor de Legea nr.319/1944.
Este evident că, în lumina acestei legi, drepturile soţului supravieţuitor care concurează
cu deseendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară nu mai pot fi limitate exclusiv la
cotitatea disponibilă specială prevăzută de art.1090 NCC, ci trebuie să fie stabilite ţinănd
seama şi de noua calitate a soţului supravieţuitor de moştenitor legal rezervatar. Chiar
dacă, în principiu, şi această ideie este unanim admisă, în concret există o mare varietate
de soluţii privind determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a celei
ordinare şi în privinţa atribuirii diferenţei dintre cele două cotităţi disponibile.
Fără a intra în analiza variatelor soluţilror propuse şi aplicate în practica
judecătorească146, prezentăm în continuare soluţia pe care o socotim corectă147.
7.5. Determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a cotitaţii
ordinare.
Regimul juridic al diferenţelor dintre cele două cotităti disponibile.
Corelarea dispoziţiilor art. 1090 NCC, cu dispoziţiile Legii nr. 319/1944,
presupune următoarele operaţii:
a) În toate cazurile în care defunctul a făcut liberalităţi (inclusiv ipoteza în care a
prevăzut exheredări directe) prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare,
şi indirect a rezervei moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, în problema analizată,
urmează să se stabilească rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 şi - după cum am
văzut148 - se impută asupra întregii moşteniri („averea” defunctului soţ, art.1-2 din Legea
145
În literatura de specialitate s-a pus problema cuantumului cotităţii disponibile speciale în cazul în care
defunctul a fost căsătorit de mai multe ori (mai mult de două ori), ajungându-se la concluzia că toţi foştii
soţi, precum şi soţul supravieţuitor, împreună nu vor putea fi gratificaţi decât în limitele cotităţii disponibile
speciale (M. Eliescu, op. cit., p. 42-43; E. Safta-Romano, op. cit., p. 319. Pentru dreptul francez, în acest
sens vezi Mazeaud, op. cit., p. 720, nr. 896). După părerea noastră, Codul nostru civil vizează numai
liberalităţile făcute soţului supravieţuitor („soţul din urmă”, iar nu „a son nouvel poux”, art.1098 C.civ.fr.),
astfel încât soţii anteriori intră în categoria terţilor faţă de care este operantă doar cotitatea disponibilă
ordinată. Având în vedere justificarea instituţiei (vezi supra nr. 211), formularea din art.939 este mai
corespunzătoare, deoarece influenţa exercitată de soţii anteriori putea fi anihilată prin revocarea donaţiei
(art.937 alin.1 C.civ.) sau a dispoziţiei testamentare (art.802 C.civ.) până în ultima clipă a vieţii autorului
liberalităţilor.
146
Pentru o sinteză a acestor soluţii şi critica lor, vezi E. Boroi. G. Boroi, loc. cit., p. 26- 29; D. Chirică, op.
cit., p. 167-172.
147
Vezi în acest sens, E.Boroă, G.Boroi, op.cit., p.29-32; R.Popescu, op.cit., p.67-69. Vezi şi D.Chirică,
op.cit., p.170-172. Precizăm însă. că autorul calculează neclar cotitatea disponibilă specială (1/4 x 7/8 =
7/32), în loc de 1/4 din moştenire cum prevede art.939 C.civ., iar în privinţa regimului juridic al diferenţei
dintre cele două cotităti disponibile are altă părere (vezi infra nr.urm. lit.b).
148
Supra nr.210.
56
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
nr.319/1944), iar rezerva copiilor (de 1/2, 2/3 sau 3/4) se calculează asupra restului
moştenirii (7/8).
Presupunând, de exemplu, că soţul din ultima căsătorie a defunctului este instituit
legatar universal şi concurează cu un copil din prima căsătorie, rezerva copilului va fi de
7/16 (1/2 din 7/8). Totalul rezervei va fi de 1/8 + 7/16 = 9/16, iar cotitatea disponibilă
ordinară restul moştenirii, adică 7/16.
Prin urmare, soţul supravieţuitor din ultima căsătorie a defunctului, dacă vine în
concurs cu unul sau mai mulţi copii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (ori din
afara căsătoriei), nu poate fi gratificat de către soţul său cu o valoare în limitele cotităţii
disponibile obişnuite, ci numai în limitele unei cotităţi disponibile speciale, care - fără a
putea depăşi un sfert din moştenire - nu poate fi mai mare decât partea de moştenire a
copilului care a luat cel mai puţin. Sunt ocrotiţi astfel atât copiii din căsătoria anterioară a
defunctului, cât şi cei din căsătoria actuală, care vor profita deopotrivă de partea din
cotitatea disponibilă ordinară care ar depăşi cotitatea disponibilă specială 149. În ce priveşte
chemarea lor la moştenire (şi, implicit, dreptul la rezerva specială), se aplică
reglementările de drept comun. Vor beneficia, deci, copiii născuţi, dar şi cei doar
concepuţi la data deschiderii succesiunii; copiii din afara căsătoriei aflaţi în aceste situaţii
vor beneficia, indiferent de data când li s-a stabilit legal filiaţia (această stabilire operând
retroactiv, de la data naşterii şi chiar de la data concepţiei); copiii adoptaţi numai de soţul
defunct vor beneficia indiferent dacă au fost înfiaţi cu efecte restrânse ori cu efecte
depline de filiaţie firească; vor beneficia nu numai adică descendenţii de gradul I, ci şi
nepoţii, strănepoţii, etc., îndreptăţiţi la moştenire (şi implicit la rezerva specială) prin
reprezentare, etc. Nu vor putea beneficia însă de această rezervă specială copiii nedemni
sau renunţători. Pe de altă parte, trebuie precizat că sunt limitate la această cotitate
disponibilă specială nu numai donaţiile, dar şi legatele testamentare pe care soţul
recăsătorit le-ar face noului său soţ în considerarea acestei calităţi, adică atât donaţiile şi
legatele făcute în timpul căsătoriei, cât donaţiile făcute anterior, dar în vederea
căsătoriei150.
Calculul cotităţii disponibile speciale a soţului, în concurs cu copii dintr-o
căsătorie anterioară, se face împărţind valoarea moştenirii la o cifră reprezentând numărul
copiilor (care vin la moştenire), plus 1 (soţul), iar dacă rezultatul depăşeşte un sfert din
moştenire, cotitatea disponibilă de care poate beneficia (prin donaţii sau legate), soţul
actual se reduce la suma ce reprezintă acest sfert, diferenţa profitând copii lor151.
Liberalităţile (donaţii sau legate) care depăşesc această cotitate disponibilă sunt
supuse reducţiunii152. Donaţiile deghizate şi cele făcute prin persoană interpusă sunt însă
nule, în temeiul dispoziţiilor art. 1033 NCC, care instituie o prezumţie legală (relativă) de
interpunere de persoane pentru donaţiile făcute unei rude ale soţului donatar „la a cărei
moştenire acesta ar avea vocaţie în momentul donaţiei care nu a rezultat din căsătoria cu
donatorul”.
149
E vorba, fireşte, atât de copiii din căsătorie, cât şi de cei din afara căsătoriei ori din înfiere, dar numai de
cei care vin efectiv la moştenire, adică nu sunt nedemni sau renunţători.
150
Pentru explicaţii mai detaliate, a se vedea M. Eliecu, op.cit., p. 340-342.
151
Pentru semnalarea şi discutarea unor dificultăţi practice ivite în diferite situaţii speciale în legătură cu
calculul acestei cotităţi disponibile speciale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 342-343.
152
A se vedea şi D. Chirică, op. cit., p. 164-174, precum şi opiniile doctrinare şi soluţiile jurisprudenţiale
acolo citate.
57
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
58
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
dispoziţiile din Legea nr.319/1944. Astfel, în exemplul dat, soţul supravieţuitor va mai
primi o cotă legală de 1/4 din 3/16 (diferenţa dintre cele două cotităţi disponibile), deci în
total: 1/8 cu titlu de rezervă, 1/4 cotitate disponibilă specială şi 3/64 ca moştenitor legal
reprezentând un total de 27/64 din moştenire. Iar copilul va mai primi o cotă legală de 3/4
din diferenţa de 3/16, deci 9/64, care se adaugă rezervei succesorale de 7/16, rezultând un
total de 37/64 din moştenire.
Dacă soţul supravieţuitor concurează cu doi descendenţi ai defunctului (cel puţin
unul dintr-o căsătorie anterioară), soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8, cei doi
copii rezerva de 14/24 (2/3 din 7/8). Din cotitatea disponibilă ordinară de 7/24 soţul
supravieţuitor va mai primi cotitatea disponibilă specială de 1/4 (=6/24), iar diferenţa de
1/24 se împarte între soţul supravieţuitor (1/4 din 1/24 = 1/96) şi cei doi copii (3/4 din
1/24 = 3/96), potrivit art.1 din Legea nr.319/1944. Deci soţul supravieţuitor va primi 1/8
+ 6/24 + 1/96 = 37/96, iar cei doi copii 14/24 + 3/96 = 59196.
În cazul a trei copii cotitatea disponibilă ordinară (de 7/32), fiind mai mică decât
limita maximă a cotităţii disponibile speciale (de 1/4 = 8/32), se va atribui soţului
supravieţuitor integral, deoarece nu este nici mai mare decăt partea copilului care a luat
mai puţin (rezerva fieeăruia fiind de 7/32).
În cazul a patru sau mai mulţi copii, cotitatea disponibilă specială de care poate
beneficia soţul supravieţuitor va fi raportată la partea de copil, aceasta fiind mai mică
decât sfertul moştenirii156.
7.6. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale.
Art.1090 NCC, nu prevede vreo sancţiune specială pentru incălcarea limitelor în
care defunctul putea face donaţii sau dispoziţii testamentare în favoarea soţului
supravieţuitor, care concurează cu copiii dintr-o eăsătorie anterioară, sau din afara
căsătoriei ori din adopţie. Astfel fiind, se aplică sancţiunea prevăzută pentru depăşirea
cotităţii disponibile ordinare, reducţiunea (reducerea), liberalităţilor excesive în limitele
cotităţii disponibile speciale (iar nu desfiinţarea lor), într-adevăr, regulile reducţiunii sunt
aplicabile în toate cazurile în care liberalităţile „vor trece peste partea disponibilă”,
indiferent dacă partea disponibilă este ordinară sau specială.
Întrucat regulile reducţiunii (inclusiv calculul părţii disponibile) urmează să fie
analizate în continuare157, aici urmează să facem numai unele precizări vizând cotitatea
disponibilă specială.
a) Reducţiunea întemeiată pe art.1091 NCC, poate fi invocată numai de către
copilul defunctului cu filiaţie anterioară ultimei căsătorii şi numai dacă el sau
descendenţii lui pot şi vor să vină la moştenire (nu sunt nedeinni sau renunţători). Cu
toate că reducţiunea profită indirect şi copiilor din ultima căsătorie a defunctului căci în
cadrul moştenirii legale ei au drepturi egale -ea poate fi cerută numai de către
descendenţii in favoarea cărora a fost instituită cotitatea disponibilă specială prin art.1091
NCC. Nici o altă persoană nu poate exercita dreptul la reducţiune în temeiul acestui
text158.
156
Pentru amănunte vezi E. Boroi, G. Boroi, loc. cit., p. 31-32.
157
Vezi infra nr. 217 şi urm.
158
Vezi şi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu. Al. Băicoianu, op. cit., p. 702, nr. 1033; M. Eliescu, op. cit.,
p.344; D. Chirică, op. cit., p. 173-174. Soluţia este logică, deşi controversată. Vezi Mazeaud, op. cit., p.
721, nr.897.
59
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
60
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
în raport de fiecare moştenire în parte, masa succesorală, numită masa de calcul, la care
se raportează fracţiunile reprezentând rezerva, respectiv cotitatea disponibilă165.
Masa succesorală avută în vedere în acest scop nu este cea lăsată efectiv de
defunct; trebuie avute în vedere şi donaţiile făcute de el în timpul vieţii, căci rezerva îi
ocroteşte pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva dispoziţiilor testamentare (legate
şi exhereclări) dar şi împotriva liberalităţilor făcute prin acte între vii (donaţii). Înseamnă
că stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin
calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicşorat prin donaţii. În
raport de această masă de calcul - denumită sugestiv şi „moştenire închipuită”166 se va
putea constata dacă prin Iiberalităţile făcute a fost atinsă rezerva moştenitorilor şi deci
urmează să se procedeze la reducţiunea liberalităţilor excesive. Prin urmare, stabilirea
masei de calcul este o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive.
Pentru stabilirea masei de calcul, se are în vedere trei elemente, respectiv trei
operaţiuni care se efectuează succesiv:
a) stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data
deschiderii moştenirii;
b) scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţine
activul net;
c) reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpul
vieţii de către cel care lasă moştenirea, în urrna acestor operaţiuni se va putea stabili
necesitatea reducţiunii liberalităţilor dacă se dovedesc a fi excesive, depăşind limitele
cotitătii disponibile .
În legătură cu donaţiile făcute de de cujus urmează să analizăm şi institutia
raportului donaţilor cu incidenţă în materie, pentru ca apoi să putem stabili regulile
imputaţiei liberalităţilor asupra cotităţii disponibile şi în anumite cazuri, asupra rezervei
beneficiarului liberalităţii.
2. Stabilirea activului brut al moştenirii - presupune identificarea tuturor
bunurilor cu valoare patrimonială ce aparţin defunctului la data deschiderii moştenirii;
drepturi reale, de creanţă (inclusiv creanţele împotriva moştenitorilor) sau de creaţie
intelectuală. Se au în vedere şi bunurile de care defunctul a dispus prin testament, ele
aflându-se în patrimoniul succesoral.
Nu vor fi cuprinse printre bunurile existente, cele lipsite de valoare patrimonială
(cum ar fi hârtiile de familie, portretele, diplomele etc.167 sau care nu pot fi valorificate
(creanţă al cărei debitor este de insolvabilitate notorie). Evident, nu sunt bunuri
„existente” nici drepturile care s-au stins la moartea titularului întrucat aveau caracter
viager (uzufruct, creanţă de intretinere, rentă viageră, dreptul la pensie etc.), sau din alte
cauze (de exemplu, moartea celui care lasă moştenirea a operat ca o conditie rezolutorie -
cum ar fi reîntoarcerea convenţională a bunurilor dăruite pentru cazul predecesului
165
Fr. Deak, op. cit., p. 229-230.
166
M.Eliescu,op.cit.p352.Precizăm că, dacă există soţ supravieţuitor-indiferent că moşteneşte sau nu (este
nedemn, renunţător) -reconstituirea patrimoniului defunctului prin calculul pe hârtie trebuie să fie precedată
de lichidarea comunităţii de bunuri ale soţilor, pentru a determina partea cuvenită soţului defunct din
această comunitate şi care intră în masa succesorală, respectiv partea aparţinând soţului supravieţuitor în
calitatea sa de codevălmaş şi care nu formează obiect de mioştenire.
167
Potrivit Legii nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României( modificată prin OG nr.
70/2000 : Brevetele şi însemnele decoraţiilor rămân, după deces, în posesia moştenitorilor legali, dar fără
drept de a le purta sau de a face uz, în orice fel, de prerogativele conferite de acestea”(art.74). „În cazul
conferirii unei declaraţii post-mortem brevetul şi însemnul acesteia se predau spre păstrare moştenitorilor
legali” (art.75).
61
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
donatarului, sau ca un termen incert extinctiv). Tot astfel, nu sunt avute în vedere -
neexistând la data deschiderii moştenirii fructele civile şi naturale ajunse la scadenţă sau
percepute după această dată ori adăugirile sau îmbunătătirile aduse bunurilor din
moştenire după deschiderea ei168 . Nici indemnizaţia de asigurare (suma asigurată),
datorată (plătită), de asigurător terţului beneficiar al asigurării de persoane (pentru caz de
moarte a celui care lasă moştenirea) nu face parte din patrimoniul succesoral, fiind
formată în patrimoniul asigurătorului, iar nu al asiguratului (defunctului). Pentru
stabilirea masei de calcul, în cazul asigurării de deces în favoarea unui terţ beneficiar, se
poate admite, cel mult, reunirea la activ a valorii primelor de asigurare plătite din
patrimoniul defunctului. Dacă nu a fost desemnat un terţ beneficiar şi indemnizaţia se
plăteşte moştenitorilor169, dreptul la indemnizaţie va face parte din patrimoniul succesoral
ca şi indemnizaţiile de asigurare datorate sau plătite de societăţi de asigurare în temeiul
altor contracte de asigurare (decat asigurarea în caz de deces)170 .
Pentru stabilirea activului brut al moştenirii, după identificarea bunurilor
defunctului, ele urmează să fie evaluate, pentru că rezerva succesorală şi cotitatea
disponibilă se stabilesc valoric, iar nu indi-vidualizat pe bunuri. Evaluarea se face în
funcţie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii moştenirii pentru că dreptul la
rezervă se naşte în acest moment, în raport de care se poate aprecia eventuala depăşire a
cotităţii disponibile prin liberalităţile făcute de defunct.
În ceea ce priveşte dreptul de creaţie intelectuală, a cărui valoare patrimonială
viitoare, nu poate fi apreciată în momentul deschiderii moştenirii, (de exemplu,
reproducerea operei literare şi cuantumul remuneraţiilor), s-a propus:
- atribuirea cotei de rezervă din dreptul de creaţie intelectuală moştenitorului
rezervatar, iar legatarului cotitatea disponibilă;
- urmând ca legatarul să mai preia din indemnizaţia cuvenită moştenitorului
rezervatar suma corespunzătoare cotităţii disponibile din celelalte bunuri ale moştenirii171
De acord cu prima parte a tezei, precizăm că legatarul are dreptul să beneficieze şi
din celelalte bunuri ale moştenirii de partea corespunzătoare cotităţii disponibile, fără a
aştepta remuneratiile viitoare rezultand din dreptul de creaţie intelectuală, dacă cei
interesaţi nu s-au inţeles altfel172. A doua parte a tezei poate primi aplicare dacă dreptul de
creaţie intelectuală formează obiectul unui legat cu titlu particular.
3. Stabilirea activului net prin scăderea pasivului succesoral din activul
brut.
După determinarea şi evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral173, se
identifică şi se scad din activul brut, obligaţiăle defunctului şi cheltuielile de
înmorrnăntare174, sau cele de conservare şi administrare a patrimoniului succesoral,
(pentru efectuarea inventarului, punerea peceţilor, evaluarea bunurilor etc.), făcute în
interesul comun al moştenitorilor (nu şi datoriile lor personale, cum ar fi taxele
168
Adăugirile şi îmunătăţirile urmează să facă obiect de desocotire între moştenitori, în măsura în care nu
cad în lotul celui ce le-a făcut. TS, s. Civ.dec.nr.1593/1079, în RRD nr..1, 1980,p.65 ; vezi şi
idem,dec.nr.1272/1977, în RPD NR. 7, 1978,P.49.
169
Art. 32 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România.
170
Pentru amănunte vezi şi Fr. Deak, op. cit.,cap.XIII nr.40, I şi nr.42,p.533-536.
171
Vezi O.Căpăţănă, În legătură cu aplicarea noi legiferări a dreptului de autor, în RPR, în LP
nr.6,1958,p.46. Vezi M.Eliescu,op. cit. p.353-354. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe.
172
Art.81- 82 din Legea nr. 36/1995.
173
Dacă masa succesorală nu este determinată, instanţa trebuie să anuleze în întregime certificatul de
moştenitor, TS, s.civ.,dec.nr.266/1963, în CD, 1963.p. 135.
174
Vezi TS, s.civ.dec.nr.1272/1977,cit.supra.
62
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
175
Vezi M.Eliescu,op.cit.,p.355.
176
Fr. Deak, op. cit., p. 332-333.
177
Ibidem, p. 333.
178
Pentru raportul donaţiilor vezi Fr.Deak-Tratat de drept succesoral,op. cit.p.333.
179
Vezi D.Chirică,op.cit.,p.178.
63
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
180
Vezi Fr.Deak,op. cit.p.116-117 nr.30.
181
Referirea din art.759 C.civ. la „învăţarea unui meşteşug” a fost interpretată judicios, în sensul că vizează
orice cheltuieli făcute cu pregătirea profesională na copiilor, inclusiv în şcolile de învăţământ superior. TS,
s.civ., dec.nr.152/1978, în DC, 1978, p.119-121.
182
Pentru problematica darurilor de nuntă vezi Fr.Deak,op.cit., p.122-124 şi lucrările acolo citate.
183
TS, col. Civ., dec.nr. 1243/1958, în CD, 1958, P.88.
184
Cu privire la caracterul relativ al prezumţiei şi deci a posibilităţii dovedirii caracterului realmente oneros
al înstrăinării vezi TS, col.civ., dec. nr.1833/1960,în CD,1960,p.242-244;idem,s.civ.,dec.nr.1794/1973, în
repertoriu...1969-1975,p.203;idem,dec.nr.1407/1983, în Repertoriu...1980-1985,p.123.
185
Când dobânditorul nu este rudă în linie directă, ci colateral (de pildă, nepot de frate), prezumţia nu
operează, TS,s.civ.,dec. nr.1407/1983, cit.supra.
186
Dacă înstrăinarea este pură şi simplă(fără sarcina rentei sau rezerva uzufructului) prezumţia nu operează,
(TS, s.civ., dec.nr.1150/1984, în DC, 1984, P.81-82),dar dar persoana interesată poate dovedi, potrivit
dreptului comun, caracterul gratuit al înstrăinării.
64
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
contract de intreţinere)187, ceea ce se întamplă mai frecvent. Această soluţie este criticată,
deoarece prezumţia are caracter excepţional, şi ca a atare este de strictă interpretare188,
(exception est strictissimae interpretationis , ibi eaden solution esse debet). Pe aceeaşi
linie de gândire s-ar putea susţine posibilitatea aplicării prezumţiei şi în cazul înstrăinării
cu rezerva dreptului de abitaţie sau de uz , ca varietăţi ale dreptului de uzufruct.Totuşi,
extinderea la alte contracte nu se admite , ”chiar daca prin natura lor prezintă unele
elemente de asemanare cu convenţiile de rentă viageră şi uzufruct 189. Deci înstrăinarea,
de exemplu , a casei, intra sub incidenţa textului daca se face cu rezerva uzufructului, nu
şi dacă se face cu rezerva dreptului de abitaţie, deşi deosebirea între cele doua ipoteze
este nesemnificativă.
Precizăm că art 1091, este aplicabil în condiţiile aratate, numai dacă actul de
înstrăinare este calificat de către părţi ca fiind cu titlu oneros190. Dacă actul este cu titlu
gratuit, nu se prezumă fictivitatea sarcinilor prevăzute; simulaţia trebuie să fie dovedită.
Dacă nu se dovedeşte, se va ţine seama după cum am văzut, de valoarea rezultată din
diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii, dacă sarcina nu reprezintă, ea
însăşi, o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă.
Benefiaciarul înstrăinării trebuie să fie un moştenitor prezumtiv, rudă în linie
dreaptă. Dacă se susţine că parţile au recurs la interpunere de persoane, ea trebuie să fie
dovedită. Prezumţia de interpunere prevăzută de art.989 NCC, în materia incapacităţii de
a primi libertăţi, nu este aplicabilă191.
Prezumtia caracterului gratuit al actului, poate fi invocată numai de către
moştenitorii rezervatari192, cu condiţia să nu fi consimţit la înstrăinare, recunoscând
caracterul cu titlu oneros al înstrăinării 193. Alţi moştenitori (ascendenţi ordinari, rude
colaterale, legatari) nu pot invoca prezumţia. Astfel fiind, masa de calcul va fi diferită
după cum este vorba de raporturile dintre moştenitorii rezervatari sau de raporturile cu
ceilalţi moştenitori, care nu pot invoca prezumţia sau care nu pot dovedi caracterul gratuit
al actului194.
4.4. Efectele prezumţiei .
Ca efect al prezumţiei de gratuitate (dacă dobânditorul nu a reuşit să răstoarne
prezumţia), valoarea bunului înstrăinat (aparent cu titlu oneros) se va adauga, ca
donaţie195 la masa de calcul în vederea stabilirii valorii efective a rezervei succesorale şi
a cotităţii disponibile, urmând să fie supusă –reducţiunii potrivit regulilor în materie 196,
numai dacă şi în masura în care libertăţile se dovedesc a fi excesive, aducând atingere
rezervei rezultând din calcul. Dacă cotitatea disponibilă nu a fost depăşită, bunul rămâne
187
Vezi TS, col.civ.. dec.nr.1833/1960,cit. supra; idem, sec. Civ., dec.nr.2223/1980, în Repertoriu...1980-
1985, p.124. Vezi şi Maseud,op. cit.,p.738,nr.919.
188
Vezi D.Chirică,op.cit.p.180-181.
189
TS, s.civ., dec.nr.2217/1997, în Repertoriu...1969-1975, p.203. Vezi şi M.Eliescu,op.cit., p 360.
190
Vezi Maseud, op.cit.,p.737, nr.919. În sensul că art.845 C.civ., se referă atât la înstrăinările făcute cu
titlu gratuit, cât şi la celea făcute prin acte cu titlu oneros, vezi TS, s.civ., dec.nr.1408/1973, RRD
nr.1/1974,p.159.
191
Vezi Maseud, ibidem.
192
În sensul că şi soţul supravieţuitor, ca moştenitor rezervatar, poate invoca prezumţia , vezi M.eliescu,
op.cit., p.359.
193
Este indiferent momentul în care consimţământul a fost dat, dacă exprimă o voinţă liberă, neviciată. În
aceste condiţii nu se poate reveni asupra consimţământului.TS. s.civ.,dec..nr.1269/1972, în Repertoriu...
1969.. 1975, p.203.
194
Pentru calculul definit al rezervei şi al cotităţii disponibile în cazul în care există moştenitori rezervatari
şi alţi moştenitori (de exemplu, un legatar universal), vezi M.Eliescu, op.cit., p359; R.Popescu, op.cit. p.73-
74; D.Chirică, op,cit., p.181-182.
195
Legea prevede adăugirea ” valuării bunului înstrăinat”(art.845 C.civ), fără a se ţine seamade renta sau
întreţinerea eventual plătită ori de folosul realizat de defunctul uzufructuar.
196
Vezi infra nr.223 şi urm.
65
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
valabil înstrăinat, nefiind supus nici raportului donatiilor197, efectuarea unei donaţii sub
forma deghizata echivalând cu scutire de raport.
4.5. Evaluarea bunurilor.
După identificarea tuturor bunurilor donate (inclusiv sub forma deghizată) potrivit
regulilor aratate, se pune problema evaluării lor în vederea reunirii lor la masa de
calcul (adăugire la activul net).
4.5.1. Regula.
În acestă privinţă legea prevede că evaluarea se face în funcţie de valoarea ( de
circulaţie) a bunurilor donate în raport de data deschiderii moştenirii, dar după starea lor
din momentul încheierii contractului de donaţie. Aceasta înseamnă că evaluarea se face
ca şi cum bunul nu ar fi rămas în patrimoniul defunctului până în momentul morţii,
având un preţ mai mare sau mai mic, numai în funcţie de evoluţia obiectivă a preţurilor,
fără a ţine seama de sporul (de exemplu, prin investiţii noi), sau de scăderea valorii (de
exemplu, dărâmării) datorate faptei donatarului (subdobanditorului)198. Se va ţine seama
numai de modificările fortuite ( de exemplu, pieire fortuită) care s-ar fi produs şi dacă
bunul rămânea în patrimoniul defunctului, fapt pentru care se ia în calcul în starea
existentă, dacă este cazul.
Modul de evaluare stabilit de lege se aplica nu numai în cazul donaţiilor
imobiliare, dar şi în cazul bunurilor mobile, donate, corporale sau incorporale 199. Astfel
fiind, acţiunile donate se evalueaza în raport de cursul lor din ziua deschiderii
moştenirii200, în schimb, suma de bani donată se evidenţiaza în masa de calcul la valoarea
ei nominală201 (principiul nominalismului monetar)202 chiar dacă, la data donaţiei ea
valora, de exemplu, cât un autoturism, iar la deschiderea succesiunii acea suma valoreaza
numai cât o bicicletă, datorită instabilitătii economice.
4.5.2. Evaluarea dezmembrămintelor proprietaţii.
Se mai pune problema, cum se face evaluarea în cazul în care libertatea are ca
obiect dezmembrăminte ale proprietăţi sau dimpotrivă, nuda proprietate (dreptul de
uzufruct, uz sau abitaţie fiind rezervat)203. Problema se poate pune nu numai în cazul
donaţiilor, dar şi în alte ipoteze, de exemplu, pentru evaluarea activului succesoral în care
există un imobil grevat de uzufruct în favoarea unei terte persoane (de pildă, vânzătorul
imobilului cumpărat de defunct)204.
În lipsă de altă reglementare, pentru evaluarea dezmembramintelor dreptului de
proprietate se poate avea în vedere, prin analogie, legislaţia financiară. În acest sens, prin
Instrucţiunile Ministerului Finantelor , nr.1711/1960, date în aplicarea Decretului nr.
197
Vezi infra nr.229 şi urm.
198
Dacă donaţia va fi rezolvată ca urmare a reducţiunii, donatorul urmează să fie despăgubit ca posesor de
bună- credinţă pentru sporul de valuare al bunului, iar dacă bunul a pierit prin fapta sa culpabilă va suporta
paguba sub forma reducţiunii prin echivalent (vezi infra nr.227.2).
199
În materie de raport al donaţiilor, după cum vom vedea, evaluarea mobilelor se face după încheierea
contractului de donaţie (art.772 C.civ.) şi numai în cazul imobilelor în funcţie de valoarea în momentul
deschiderii moştenirii.
200
Pentru consecinţele de flagrantă nedreptate ale acestei soluţii legislative vezi C.Hamangiu, I.Rosetti-
Bălănescu, Al.Băicoianu, op.cit, p.665-666 nr.982:
201
Soluţia socotită de inegalitate şocantă. Vezi Mazeud, op.cit., p.741 nr.922.
202
Pentru nominalismul monetar vezi I.Albu, Probleme actuale privind obligaţiile civile pecuniare, în RRD
nr.8, 1983, p.11-12 ; idem, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor, indexarea
convenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în dreptul nr. 1 , 1994, p.4. Autorul admite
reevaluarea judiciară a creanţelor, considerând că nominalismul monetar nu este de ordine publică. În
sensul indexării vezi şi CSJ, s.civ., dec.nr.904/1992, în dreptul nr.11 din 1992, p.82; idem, s.com.,
dec.nr.21/1994, în Dreptul nr.12/1994, p.59 şi altele care, deşi pronunţate în alte materii, sunt relevante în
problema indexării.
203
Pentru evaluarea rentei viagere sau a întreţinerii, vezi supra nr.219.
204
Fr. Deak, op. cit., p. 337.
66
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
205
Instrucţiunile MF nr.1711/1960 nu au fost abrogate. Vezi CSJ, S.com.., dec.nr.1171/1996,în Buletinul
CSJ, 1996, p.368.
206
Pentru amănunte vezi infra nr.228.
207
Unii autori consideră că „se ajunge la mărirea disproporţionată a rezervei şi la reducerea corespunzătoare
sau la desfinţarea totală a părţii disponibile”. C.Hamangiu,I.Rosetti-Bălănoiu, Al.Băicoianu, op.cit.,p.666
nr.983. Vezi M.Eliescu, op.cit.,p.355. În realitate, după cum vom vedea, cea ce se micşorează sau se
desfinţează (se reduce la 0) este masa de calcul şi, prin intremediul ei, atăt rezerva siccesorală, cât şi
cotitatea disponibilă, iar nu numai aceasta din urmă.
67
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
208
Fr. Deak, op. cit., p. 339.
209
Cu privire la importanţa practică a efectuării operaţiilor în ordinea indicată mai jos (iar nu in ordinea ce
rezulta din „redactarea puţin fericită” a textului art.849 CCA, care ar duce la prejudicierea rezervatarilor si
a creditorilor moştenirii), a se vedea explicaţiile şi argumentele aduse in M . Eliescu, op.cit., p .355.
210
Cu privire la reducţiunea liberalităţilor excesive, a se vedea infra, acest capitol.
68
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
ele sa aibă o valoare reală, apreciabilă în bani. Astfel, nu vor fi cuprinse în masa
animalele care, deşi există în momentul deschiderii succesiunii, totuşi sunt atinse de o
boala, care trebuie să le facă să piară. De asemenea, nu se vor adaugă în masa obiectele
care, deşi au o valoare intrinsecă, totuşi se consideră ca o valoare lăsată de defunct, aşa
cum sunt: decoraţiile, portretele de familie etc. Cu toate acestea se vor adăuga însa în
masa obiectelor de o valoare însemnată, cum ar fi: tablourile sau statuetele care ar fi
opera unui pictor sau sculptor de renume, biblioteca sa etc.
Mormintele de familie nu vor figura, în genere, în masa, pentru ca ele sunt în
afara regulilor ordinare ale dreptului de proprietate şi a liberei dispoziţii a bunurilor.
Cu toate acestea, mormintele de familie fiind proprietatea moştenitorilor
concesionarului, în proporţie cu partea lor ereditară, fiecare dintre ei poate să
înmormânteze în ele pe membrii familiei sale, cu condiţia de a respecta drepturile
comoştenitorilor săi şi de a se conforma regulilor edictate de autorităţi.
Aceste principii se aplică mai ales creanţelor lipsite de efecte civile, adică celor
care nu constituie din partea debitorului decât o obligaţie naturală sau ai căror debitori
sunt insolvabili, căci creanţele nesigure nu vor figura în masa pentru întreaga valoare
datorată, ci numai pentru dividendul ce poate fi încasat.
Creanţa insolvabilă va figura în masa numai în două cazuri:
a) când debitorul ei va fi însuşi moştenitorul rezervatar, căci, în privinţa
donatarilor şi a legatarilor, el nu poate fi niciodată considerat ca insolvabil;
b) când creanţa a fost legata debitorului, căci, debitorul este presupus solvabil,
deoarece prin efectul compensaţiei, el este presupus a se plăti pe sine.
În privinţa creanţelor al căror debitor este de o solvabilitate îndoielnică, în
literatura juridică de specialitate au fost propuse mai multe soluţii:
a) ca aceste creanţe să se vândă şi preţul obţinut din vânzare să figureze în masă;
b) să se cuprindă în masa o valoare a creanţelor stabilită în justiţie sau făcută de
bunăvoie între părţi;
c) să se renunţe, pentru început, la aceste creanţe urmând a se împarţi la urmă
ceea ce se va încasa pe ele, în aceeaşi proporţie între partea disponibilă şi rezervă.
Se vor lua în calcul şi vor figura în masă nu numai creanţele pe care defunctul le-
ar avea în contra terţilor, dar şi contra moştenitorului rezervatar, chiar dacă el ar fi primit
succesiunea pur şi simplu şi fără beneficiarul de inventar, pentru că deşi, la moartea
creditorului, are loc o confuzie prin faptul că debitorul l-a moştenit pe creditor, totuşi
această confuzie nu împiedică existenţa creanţei în averea defunctului până la încetarea
lui din viaţă, ci împiedică numai pe moştenitorul debitor de a se urmări pe sine şi de a-şi
face plata lui însuşi. Acest obstacol de fapt nu împiedică însă creanţa de a exista în
realitate şi de a constitui o valoare a succesiunii, de care defunctul ar fi putut dispune cu
titlu gratuit, micşorându-şi patrimoniul.
Ca atare, ar trebui deci să fie prinsă în masa bunurilor prezente, de câte ori
defunctul nu a dispus de ea, cu atât mai mult cu cât dacă ar fi fost altfel, ar depinde de
moştenitorul debitor să facă mărimea rezervei valabile după cum el ar primit succesiunea
pur şi simplu sau sub beneficiul inventarului. Tot pentru aceleaşi motive, creanţele pe
care moştenitorul le-ar avea contra defunctului, vor intra în pasivul succesoral.
Creanţele sau celelalte drepturi nu vor fi cuprinse în masă decât pentru suma ce
aparţinea în realitate defunctului. Astfel, o creanţă solidară nu va figura în activul
69
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
succesiunii decât pentru partea ce i se cuvine faţă de ceilalţi creditori solidari. Tot astfel o
creanţă indivizibilă va intra, în genere, în masă numai pentru partea sa de creanţă.
Pentru că tot ce are o valoare reală, apreciabilă în bani, formează activul ereditar,
care serveşte la determinarea reducţiunii, masa va trebui să cuprindă inclusiv următoarele
valori:
a) proprietatea operelor literare, artistice, ştiinţifice, industriale si brevetelor de
invenţie, conservate conform legilor în vigoare.
În privinţa manuscriselor needitate, care ar fi opera defunctului, ele fiind
considerate ca un bun existent, nu vor figura în masă decât atunci când defunctul ar fi
tratat cu un editor pentru publicarea lor sau când ar fi vorba de publicarea unei alte ediţii
a unei opere publicate anterior.
b) uzufructul sau rentele viagere, constituite în folosul unui terţ, care s-ar afla în
viaţă şi ar fi cedat aceste drepturi defunctului;
c) interesele pe care defunctul le-ar avea într-o societate care, după stipulaţiile
părţilor, ar trebui să fie continuată în urma morţii lui, de moştenitorii săi;
d) fructele civile ajunse la scadenţă şi fructele naturale percepute în momentul
morţii. Fructele produse de bunurile defunctului în urma deschiderii succesiunii nu intră
în masa pentru calcularea rezervei şi a cotităţii disponibile pentru că ele nu au aparţinut
niciodată defunctului;
e) partea indiviza pe care defunctul a avut-o în nişte lucruri comune între el şi
moştenitorul rezervatar sau un terţ;
f) măririle de valoare intervenite în urma deschiderii succesiunii, dacă ele provin
dintr-o cauză anterioară morţii lui de cujus;
g) valorile pe care defunctul a avut intenţia de a le dărui, însa care nu au putut să
intre în patrimoniul aceluia care le-a primit.
Nu se vor lua în calcul şi nu vor figura în activul ereditar următoarele:
a) bunurile care, de fapt, s-ar găsi în patrimoniul defunctului însa care au încetat
să fie proprietatea lui. Astfel sunt, spre exemplu: dreptul unui uzufruct sau rente viagere
constituite asupra sa, căci aceste drepturi fiind viagere au încetat odată cu moartea sa;
b) fructele produse de bunurile defunctului în urma morţii sale, pentru că aceste
fructe nu au fost niciodată proprii lui;
c) capitalul unei asigurări contractate de defunct în folosul unui terţ;
d) bunurile date defunctului cu stipularea dreptului de reîntoarcere către dăruitor
în cazul predecesului donatarului.
Masa bunurilor existente în momentul morţii, odată formată, trebuie să se
procedeze la evaluarea acestora, deşi art.849 nu prevede decât evaluarea bunurilor
dăruite, căci altfel nu s-ar putea afla valoarea întregii averi şi calculul prescris de lege ar
fi nerealizabil.
Evaluarea se va face după valoarea pe care bunurile existente în succesiune o
aveau în momentul deschiderii succesiunii pentru că acesta este momentul în care se
naşte dreptul moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, nu se va ţine seama de schimbările
ce au putut interveni, în privinţa valorii bunurilor, fie anterior, fie ulterior morţii
dispunătorului. Orice mărire sau micşorare a valorii bunurilor, intervenită în intervalul de
la deschiderea succesiunii şi până în ziua evaluării, va privi numai pe rezervatari şi nu va
avea nici o influenţă asupra drepturilor donatarilor sau legatarilor.
70
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
71
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Spre exemplu, dacă defunctul lasă 5.000.000 lei şi a făcut o donaţie între vii de
aceeaşi valoare, pasivul este de 10.000.000 lei, iar singurul moştenitor este un copil al
defunctului. Prin urmare, rezerva este de 1/2 din moştenire.
Dacă s-ar aduna mai întâi bunurile existente şi donaţiile, pentru a scădea numai
după aceea pasivul, atunci activul net şi, pe cale de consecinţă, disponibilul ar fi egal cu
zero.
Donatarul ar trebui să înapoieze tot ceea ce a primit, adică 5.000.000 lei.
Creditorii, neputând urmări bunurile ieşite fără fraudă din patrimoniul defunctului, ar
absorbi valoarea bunurilor succesorale existente, adică 5.000.000 lei. Rezervatarul ar
păstra valoarea donaţiei integral redusă, adică 5.000.000 lei, sub singura condiţie de a fi
acceptat moştenirea sub beneficiul de inventar, ceea ce se întâmplă aproape întotdeauna
în cazul succesiunilor insolvabile. De aceea, este admis că valorile succesorale pasive se
scad din valoarea bunurilor ereditare existente înainte de reunirea acestora cu valoarea
donaţiilor, în speţă, pasivul de 10.000.000 lei se va scădea din cei 5.000.000 lei găsiţi în
moştenire, astfel încât singurul activ asupra căruia se va socoti rezerva vor fi cei
5.000.000 lei donaţi. Rezerva, fiind de 1/2, rezervatarul ar primi 2.500.000 lei, iar
donatarul ar păstra donaţia până la concurenţa aceleiaşi sume.
Prin datorii se înţeleg toate obligaţiile existente împotriva defunctului, oricare ar fi
natura lor, la concurenţa cărora succesiunea este obligată şi cu care averea succesiunii
este micşorată. În principiu, toate obligaţiile defunctului care exista în patrimoniul său se
deduc din activul brut al moştenirii.
211
S. Brădeanu, Curs, partea a 3-a, p. 250; A. Ionaşcu, Curs, p. 335.
72
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
212
Cu privire la această categorie de drepturi, in literatura juridică mai veche s-a preconizat soluţia
(necontrazisă de legislaţia atunci in vigoare) de a se atribui rezervatarilor şi respectiv legatarilor câte o
fracţiune (corespunzătoare cotei-părţi ideale ce le revine din moştenire), urmând ca mărimea (cuantumul)
fiecărei fracţiuni să se determine ulterior, prin raportarea cotei-părţi respective la cuantumul drepturilor
efectiv cuvenite moştenirii (a se vedea O. Căpăţână. În legătură cu aplicarea noii legiferări a dreptului de
autor in RPR, în L.P., nr.6/1958, p. 46; M. Eliescu, op.cit., p. 353-354).
213
E vorba de o simplă operaţie de calcul valoric, fără ca bunurile donate să se întoarcă, deja, efectiv in
patrimoniul succesoral.
214
Potrivit art.1091 alin.4 NCC, până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent
ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a
făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente
viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului
supravieţuitor ai defunctului, daca aceştia nu au consimţit la înstrăinare. O asemenea dispoziţie era cuprinsă
şi în art. 845 CCA, iar practica judiciară veche a statuat că, uneori, o asemenea donaţie - prin simplul fapt
al deghizării - trebuie considerată a fi făcută, în intenţia dispunătorului, cu scutire de raport (a se vedea
exemplificativ, Trib. Suprem, secţ. civ., dec. nr.2317/1971, în R.R.D.nr.9/1972, p.169). Pentru unele
consideraţii suplimentare privitoare la interpretarea şi aplicarea fostului art.845 NCC, a se vedea M.
Eliescu, op. cit., p. 357-360.
73
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
74
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
către de cujus, în special soţului său, să fie adăugate prin calcul fictiv la masă, dacă aceste
bunuri se regăsesc în întregimea lor şi în natură în patrimoniul dispunătorului, unde ele s-
au reîntors prin efectul unui legat făcut dăruitorului de către donatar.
Această întrunire a obiectelor care formează masa de calcul este o întrunire
fictivă, pentru că nu aduce atingere cu privire la soarta liberalităţilor. Ea este o simplă
operaţie de calcul care are drept scop fixarea averii defunctului în momentul morţii sale.
Numai după fixarea cotităţii disponibile se va proceda la imputarea donaţiilor, fie asupra
cotităţii disponibile, fie asupra rezervei, iar atunci numai rezervatarii vor avea dreptul la
acţiunea în reducţiune contra donatarilor, dacă liberalitatea lor întrece cotitatea
disponibilă.
După formarea masei succesorale, moştenitorul rezervatar trebuie să-şi asigure
rezerva mai întâi din averea existentă, adică atât din cea găsită la moartea lui de cujus, cât
şi cea intrată în masa succesorală prin realizarea raportului. Numai dacă nu li se va
acoperi rezerva lor, proporţional cu numărul lor şi cu întreaga avere succesorală, ei au
dreptul să şi-o completeze prin reducerea donaţiilor nesupuse raportului.
Bunurile dăruite inter vivos trebuie să reintre în mod fictiv în succesiune, chiar
atunci când defunctul nu a lăsat la moarte nici o avere. Dacă art.849 prevede că pe lângă
bunurile lăsate de defunct, trebuie adăugate acelea de care el a dispus prin donaţii, aceasta
este numai din cauză că legea presupune că defunctul a lăsat la moartea lui o avere cât de
mică. Bunurile dăruite putând însă, în unele cazuri, să formeze unicul element asupra
căruia urmează să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva, fără îndoială că ele vor
figura întotdeauna în masa de calcul.
Termenii art.849 fiind generali, se înţelege că toate bunurile dăruite trebuie sa
intre în acest calcul fictiv, oricare ar fi natura lor: mobile sau imobile, corporale sau
incorporale, etc. Nu se va avea în vedere momentul când s-a făcut donaţia, nici valoarea
bunurilor dăruite, nici forma sau caracterul donaţiei şi nici persoana donatarului.
Calculul fictiv prevăzut de art.849 va avea loc deci chiar dacă donaţia a fost
făcută înaintea naşterii copilului sau anterior căsătoriei dintre tatăl şi mama sa, chiar şi
atunci când au trecut mai mult de 30 de ani de la facerea donaţiei până la deschiderea
succesiunii.
De asemenea, este indiferent dacă liberalitatea între vii a fost săvârşită prin act
autentic de donaţie sau prin dar manual, adică prin donaţia unor mobile corporale,
realizate prin predarea acestor bunuri; sau dacă donaţia a fost deghizată, adică a fost
săvârşită sub forma unui act cu titlu oneros, de exemplu o vânzare în care s-a convenit că
preţul nu va fi plătit; sau dacă donaţia este indirectă, rezultând dintr-o altă operaţie cum ar
fi, spre exemplu, o asigurare contractată în beneficiul unui terţ. Nu se va adăuga însă
valoarea donaţiilor de bunuri viitoare, pentru că aceste bunuri, ca şi cele de care s-a
dispus prin legat, se găsesc la data când se deschide moştenirea, în patrimoniul
defunctului. Caracterul donaţiei nu joacă de asemenea nici un rol în această privinţă. Prin
urmare, art.849 este aplicabil donaţiilor ordinare ca şi celor reciproce, remuneratorii,
oneroase etc., rămânând să se deducă valoarea serviciilor prestate sau sarcinile eventuale,
dacă aceste servicii sau sarcini sunt apreciabile în bani.
Pentru aplicarea art.849, nu se are în vedere persoana donatarului. Donatar poate
fi atât o terţă persoană, cât şi unul dintre moştenitori. În cazul în care donatarul este un
moştenitor, donaţia va fi supusă reducţiunii în măsura în care este excesivă, fără a deosebi
75
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
după cum moştenitorul acceptă succesiunea sau renunţă la ea. Reducţiunea are un
domeniu mai larg şi produce efecte mai energice decât raportul, căci acesta din urmă
încetează de a mai fi datorat dacă moştenitorul donatar renunţă la moştenire.
Tot astfel, este fără importanţă dacă donaţia este supusă sau nu raportului.
Scutirea de raport nu are drept efect scoaterea din masa de calcul a donaţiilor făcute cu
scutire de raport. Această soluţie se impune pentru că raportul se întemeiază pe voinţa
prezumată a defunctului şi tinde să asigure egalitatea între moştenitori, pe când
reducţiunea liberalităţilor excesive urmăreşte să asigure ocrotirea rezervei, întemeindu-se
pe dispoziţii imperative ale legii. În primul caz efectele voinţei prezumate a defunctului
pot fi înlăturate de voinţa sa expres declarată, pe când în cel de-al doilea caz, voinţa
particularului este neputincioasă în faţa dispoziţiilor legii.
Prin urmare, art.849 se va aplica atât donaţiilor supuse raportului, cât şi celor
nesupuse acestei operaţii. Să presupunem că un părinte a făcut o donaţie unui copil al său
lăsând şi legate.
Legatarii şi ceilalţi donatari străini, care s-ar vedea ameninţaţi de vreo acţiune, vor
putea, conform art.849, să ceară raportul fictiv al donaţiei, pentru a se determina cotitatea
disponibilă şi rezerva. Este adevărat că potrivit art.763, legatarii nu pot pretinde ca
moştenitorii să facă raportul, însă în acest caz nu este vorba de un raport real şi efectiv, ci
numai de un calcul, de o operaţie aritmetică şi de un raport fictiv, necesar pentru a se
forma masa asupra căreia trebuie să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva. Art.763
ar fi opozabil numai atunci când ei ar cere ca obiectele raportate să le fie atribuite în totul
sau în parte, pentru a li se completa legatul.
Iată de exemplu: dacă presupunem că Primus, care are doi copii, a dat unuia dintre
ei 45.000.000 lei şi apoi moare, lăsând pe aceşti doi copii moştenitori. În acelaşi timp, el
lasă un legat de 20.000.000 lei şi o avere de 15.000.000 lei. Dacă aplicăm art.763, partea
disponibilă şi rezerva se vor calcula numai asupra sumei de 15.000.000 lei, pentru că,
conform acestui text, legatarii nu pot cere raportul sumei de 45.000.000 lei, dată unuia
dintre moştenitori.
După acest sistem, cotitatea disponibilă va fi de 5.000.000 lei, iar rezerva de
10.000.000 lei, aşa că legatarul nu va lua decât 5.000.000 lei. Dacă, dimpotrivă, se aplică
art.849, trebuie mai întâi adăugat prin calcul fictiv la cei 15.000.000 lei găsiţi în
succesiune, suma de 45.000.000 lei dăruită de defunct. Se formează astfel o masă
succesorală de 60.000.000 lei, asupra căreia rezerva ar fi de 40.000.000 lei, iar partea
disponibilă de 20.000.000 lei. Prin urmare, după acest sistem, legatarul ar trebui să ia
întreaga sumă legată de 20.000.000 lei. Dar, fiindcă în succesiune nu se găsesc decât
15.000.000 lei, legatul său va fi redus la această sumă, căci pentru a-l completa ar trebui
ca ceea ce lipseşte să se ia din cei 45.000.000 lei dăruiţi unuia dintre copii. Aşa ceva nu
este cu putinţă, fiindcă după art.763, legatarul nu poate cere ca moştenitorul să facă
raportul real.
Dacă, în principiu, se recunoaşte legatarului dreptul de a calcula cotitatea
disponibilă a defunctului, conform art.849 este necontestat că judecătorii ar putea, prin
interpretarea voinţei testatorului, să decidă că bunurile dăruite nu trebuie să figureze în
calculul provizoriu al cotităţii disponibile, pentru ca voinţa dispunătorului determină în
mod suveran întinderea liberalităţii sale. Dispunătorul poate deci să interzică donatarilor
sau legatarilor săi raportul fictiv, pe care îl prevede art.849, prevăzând, de exemplu, că
76
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
77
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
78
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
s-a transformat în urma efectuării donaţiei, dobândind o valoare mai mare sau mai mică,
pentru a se cunoaşte dacă această prefacere va avea sau nu o influenţă asupra evaluării
acestui bun, trebuie cercetată cauza acestei prefaceri. Dacă ea se datorează faptului
donatarului ea nu va fi luată în seamă. Dacă, dimpotrivă, ea se datorează întâmplării, se
va tine seama de schimbare. Spre exemplu, să presupunem că imobilul dăruit valora în
momentul donaţiei 50 milioane lei, iar prin construirea unei străzi noi în apropierea
imobilului valoarea lui a crescut cu 20 milioane lei, imobilul va fi evaluat la 70 milioane
lei, pentru ca acest spor se regăsea în patrimoniul defunctului chiar dacă el nu dona
imobilul. Daca presupunem, dimpotrivă, că imobilul care, în momentul donaţiei, valora
70 milioane lei, din cauza prefacerilor aduse prin fapta donatarului, acest imobil se va
evalua tot la 50 milioane lei, neţinându-se seama de îmbunătăţirile aduse.
Regula privitoare la evaluarea bunurilor donate, prevăzută de art.849 C.civ.,
primeşte aplicare chiar dacă donatarul ar fi înstrăinat bunurile donate.
Singurele excepţii de la această regulă sunt:
a) cazurile de înstrăinare forţată, fără participarea voinţei donatorului, cum ar fi,
spre exemplu, exproprierea pentru cauza de utilitate publică sau vânzarea pentru ieşirea
din indiviziune, cazuri în care se va ţine seama, în calculul cotităţii disponibile, de preţul
primit de donator, căci, dacă bunul ar fi rămas la cel ce a donat, acesta ar fi fost
expropriat sau vândut în aceleaşi condiţii;
b) donaţiile de bunuri consumptibile sau cele de bunuri destinate vânzării, se
preţuiesc după valoarea pe care o au în momentul facerii donaţiei sau după preţul obţinut
de donator, pentru că dacă ele nu ar fi fost dăruite, dispunătorul le-ar fi utilizat sau
vândut, aşa că valoarea ce s-ar fi găsit în succesiune este aceea pe care aceste bunuri ar fi
avut-o într-un timp apropiat de donaţie.
Daca imobilul dăruit a pierit fortuit sau pentru caz de forţa majoră, raportul fictiv
prevăzut de art.849 C.civ., nemaiavând loc, nu se va proceda la evaluare. În cazul în care
imobilul dăruit a fost vândut de creditorii personali ai donatorului, ceea ce se va adăuga
la bunurile existente în succesiune nu va fi preţul adjudecării, ci valoarea pe care imobilul
vândut o avea în momentul deschiderii succesiunii.
Mobilele vor fi evaluate în acelaşi mod ca şi imobilele. Soluţia se aplică atât
mobilelor corporale, cât şi celor incorporale, cum ar fi: creanţele, rentele, acţiunile
societăţilor comerciale.
Printre lucrurile dăruite sau legate de defunct poate să se găsească un uzufruct sau
o renta viageră (art.844 C.civ.), evaluarea acestor drepturi având întotdeauna un caracter
incert, din cauza că valoarea lor depinde de existenţa mai lungă sau mai scurtă a
persoanelor în folosul cărora au fost constituite, art.844 are tocmai acest scop de a pune
capăt acestor dificultăţi, conferind moştenitorului rezervatar dreptul de a executa
dispoziţia fără nici o reducere, aşa cum a fost constituită sau de a lăsa donatarului sau
legatarului proprietatea deplină a cotităţii disponibile.
8. Imputarea liberalităţilor
Imputarea liberalităţilor (adică socotirea lor ca fiind făcute din cotitatea
disponibilă sau din rezerva succesorală a gratificatului) se face după următoarele reguli
de bază216:
216
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.168-169.
79
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
A. Dacă cel gratificat (prin donaţie sau testament) nu este mostenitor rezervatar,
(sau dacă este un „străin" de moştenire), liberalitatea primită se impută asupra cotităţii
disponibile, adică se socoteşte ca fiind tăcută din cotitatea disponibila, căci această
liberalitate nu poate afecta rezerva. Dacă liberalitatea depăşeşte cotitatea disponibilă,
aceasta va fi supusă reducţiunii (art. 1099 alin. 1 NCC).
B. Dacă, dimpotrivă, gratificatul este un mostenitor rezervatar, imputaţia libertăţii
făcute acestuia de urmatoarele imprejurari:
a) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă
raportului, ea se imputa asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul, excedentul se impută
asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi dacă o depăşeşte, este supus
reducţiunii;
b) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă
raportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se
impută asupra cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat
imputarea sa asupra rezervei globale.
În acest ultim caz, numai partea care excede rezervei globale se impută asupra
cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depaşeşte cotitatea disponibilă, libertatea
este supusă reducţiunii.
c) Dacă există mai multe libertăţi, imputarea se face potrivit aceloraşi reguli
expuse mai sus, ţinând seama şi de ordinea reducţiunii libertăţilor excesive.
În cazul în care defunctul a dispus prin testament peste limita cotităţii disponibile,
dreptul moştenitorilor rezervatari este afectat. Sancţiunea care se aplică, în cazul în care
liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea aduc atingere drepturilor moştenitorilor
rezer-vatari, este reducţiunea.
Potrivit art. 1092 C. civ., „liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse
reducţiunii, la cerere".
Acţiunea prin care moştenitorii rezervatari vor putea solicita reducerea
liberalităţilor este acţiunea în reducţiune. Dreptul de a pretinde reducţiunea ia naştere
odată cu rezerva (deci la data deschiderii succesiunii) şi este un drept propriu, personal al
moştenitorului rezer-vatar (şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct), împrejurare
ce face ca liberalităţile consimţite de către defunct, prin care se încalcă rezerva, să nu fie
opozabile rezervatarului.
Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii
rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor
rezervatari (art. 1093 C. civ.).
În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita
cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia (art. 1094 alin. 3 C.
civ.).
De menţionat că donatarii şi legatarii defunctului nu pot beneficia de reducţiune
(reducţiunea operând împotriva acestora).
80
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Dreptul la reducţiune se poate realiza pe două căi: amiabil (prin bună-învoială) sau
pe cale judecătorească.
Potrivit art. 1094 C. civ., reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin
buna învoială a celor interesaţi sau poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale
de excepţie sau pe cale de acţiune.
În conformitate cu dispoziţiile de mai sus, titularii dreptului la rezervă au la
dispoziţie două căi procedurale, după cum obiectul libe-ralităţii excesive se află în
posesia gratificatului sau în posesia moştenitorilor rezervatari (respectiv acţiunea în
reducţiune şi excepţia în reducţiune).
a). Acţiunea în reducţiune va fi folosită de moştenitorii rezer-vatari în cazul în care
bunurile ce fac obiectul liberalităţii se află în posesia celui gratificat (de exemplu, în
cazul unei donaţii).
Acţiunea în reducţiune nu operează de drept, urmând a fi obligatoriu invocată. Ea
este o acţiune personală patrimonială217, fiind supusă prescripţiei de 3 ani, iar termenul de
prescripţie începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.
Ca excepţie de la regula de mai sus (a momentului începerii termenului), termenul
de prescripţie curge „de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia
bunurilor care formează obiectul liberalităţilor" (art. 1095 alin. 1 C. civ.).
În cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii
rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa
acestora şi caracterul lor excesiv (art. 1095 alin. 2 C. civ.)218.
Menţionăm că acţiunea în reducţiune este divizibilă, ceea ce înseamnă că de ea
urmează să beneficieze doar moştenitorul rezer-vatar care a invocat-o, pe cale de excepţie
sau pe cale de acţiune1.
b). Excepţia în reducţiune poate fi invocată de către moştenitorii rezervatari numai
în cazul în care bunul se află în posesia moştenitorului rezervatar (deşi beneficiarul
liberalităţii are un drept asupra
lui).
În acest caz, dacă rezerva succesorală a fost încălcată prin efectuarea de liberalităţi
excesive, moştenitorii rezervatari se vor putea apăra invocând excepţia în reducţiune.
Excepţia în reducţiune este imprescriptibilă extinctiv (art. 1095 alin. 3 C. civ.).
În toate cazurile, dovada depăşirii cotităţii disponibile revine moştenitorilor
rezervatari. Ei pot folosi orice mijloc de probă admis de lege.
Dacă titularul succesiunii a făcut mai multe liberalităţi, donaţii sau legate, care
depăşesc cotitatea disponibilă, ele vor fi supuse re-ducţiunii după o anumită ordine (fiind
fără relevanţă dacă de acestea au beneficiat una sau mai multe persoane).
Ordinea reducţiunii este dată de regulile consacrate de Codul
civil.
a). Potrivit art. 1096 alin. 1 C. civ., legatele se reduc înaintea donaţiilor.
217
A se vedea Fr. Deak, St. Cărpenaru, op. cit. (1983), p. 473; T.S., s. civ., dec. nr. 780/1973, în R.R.D. nr.
1/1974, p. 159.
218
A se vedea I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 1547/2005, în Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 414.
81
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
Regula se justifică prin aceea că legatele sunt ultimele liberalităţi făcute de defunct
şi, deci, ele sunt cele care au depăşit cotitatea disponibilă, încălcând rezerva (liberalităţile
anterioare prezumându-se că s-au făcut în limitele cotităţii disponibile).
Dacă donaţiile s-ar reduce înaintea legatelor sau odată cu ele, ar însemna că testatorul a
luat înapoi ceea ce donase, pentru a reface cotitatea disponibilă, urmând ca ulterior să
dispună de aceleaşi bunuri pe cale de legat. O asemenea soluţie ar încălca principiul ire-
vocabilităţii donaţiilor219.
Regula de mai sus are caracter imperativ şi deci orice clauză contrară este nulă.
b). Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., legatele se reduc toate deodată şi proporţional,
întrucât toate liberalităţile mortis causa îşi produc efectele numai după deschiderea
moştenirii.
Regula de mai sus are numai un caracter dispozitiv (nu imperativ), întemeindu-se
pe prezumţia că defunctul nu a dorit să stabilească o anumită ordine în reducţiunea
legatelor.
Ordinea poate fi stipulată în mod expres sau poate fi implicită.
c). Potrivit art. 1096 alin. 3 C. civ., donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă
a datei lor, începând cu cea mai nouă.
Se prezumă că ultima sau ultimele donaţii au depăşit această cotitate, încălcând
rezerva (cele mai vechi făcându-se din cotitatea disponibilă).
Dacă donaţiile au aceeaşi dată, ele se reduc proporţional.
Dispoziţiile de mai sus au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că defunctul nu
poate prestabili o altă ordine a reducţiunii.
Potrivit art. 1096 alin. 4 C. civ., donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi
proporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă, caz în
care vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii 220. Ineficacitatea intervine şi dacă s-a produs
exheredarea directă a unui moştenitor rezervatar.
C. Efectele reducţiunii.
După cum reducţiunea se referă fie la legate sau exheredări, fie la donaţii, efectele
reducţiunii se realizează diferit.
a). În cazul legatelor, reducţiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parţială,
după cum legatul depăşeşte cotitatea disponibilă în întregul său ori numai în parte (art.
1097 alin. 1 C. civ.).
b). În cazul donaţiilor, reducţiunea are ca efect „desfiinţarea lor în măsura
necesară întregirii rezervei" (s.n.).
După cum afectează rezerva, desfiinţarea donaţiei poate fi totală sau parţială şi, în
consecinţă, moştenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al bunului, de la data
deschiderii succesiunii (nu de la data încheierii contractului)221.
Ca urmare a celor de mai sus, se produc următoarele consecinţe:
- în calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul păstrează fructele naturale
percepute şi pe cele civile, scadente anterior deschiderii succesiunii. El va trebui să
219
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 368.
220
A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 389.
221
restituie fructele percepute sau scadente numai după ce va deveni posesor de rea-credinţă
(prin cererea de reducţiune);
- în ceea ce priveşte actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor consimţite de
către donatar faţă de terţi înainte de deschiderea succesiunii, rămân valabile; numai actele
de înstrăinare sau grevare consimţite de către donatar după deschiderea succesiunii vor fi
desfiinţate, ele neputând fi opuse moştenitorilor rezervatari.
Ca urmare a reducţiunii, moştenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natură
a bunurilor („Întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură" - art.
1097 alin. 2 C. civ.).
În cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părţii din bun
care depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptăţiţi au cerut
reducţiunea.
Ca excepţie la principiul restituirii în natură, reducţiunea donaţiilor se face prin
echivalent atunci când, înainte de deschiderea moştenirii:
- donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şi
- bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului (art. 1097 alin. 3 C. civ.).
Când donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu
este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care
depăşeşte cotitatea disponibilă (art. 1097 alin. 4 C. civ.). Dacă donatarul este un
succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate
din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiu-nea
necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai
puţin sau prin echivalent bănesc (art. 1097 alin. 5 C. civ.). Potrivit art. 1098 alin. 1 C.
civ., în cazul reducţiunii unor „libera-lităţi speciale", precum donaţia sau legatul ce are ca
obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii
rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a
abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a
solicita reducţiunea potrivit dreptului comun. În acest caz, dacă moştenitorii rezervatari
nu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun.
Potrivit art. 1099 C. civ., imputarea liberalităţilor se face după următoarele reguli:
- dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se
impută asupra cotităţii disponibile, iar dacă o depăşeşte, este supusă reducţiunii;
- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă
raportului, ea se impută asupra cotităţii disponibile (excedentul se impută asupra cotei de
rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii);
- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului,
ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se impută asupra
cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra
rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale se
impută asupra cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea
disponibilă, liberalitatea este supusă reducţiunii.
- când există mai multe liberalităţi, imputarea se face, ţinându-se seama şi de
ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive (art. 1099 alin. 4 C. civ.)
83
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
CONCLUZII
84
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
85
Desc?rcat de Ramona Bejan (ramona_dya_95@yahoo.com)
lOMoARcPSD|5115422
BIBLIOGRAFIE
1. Noul Cod Civil şi Legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011.
2. Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, art. 1 - 2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2012.
3. Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
4. Mureşan Mircea, Fildan Sorin, Lucaciuc Ştefan-Ioan, Drept civil. Succesiuni, Editura
Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012.
5. Florescu D. C., Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
7. Genoiu I., Dreptul la moştenire în noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012
8. Genoiu I., Tema IX. Succesiuni, în Neculaescu S., Mocanu L., Gheorghiu Ghe., Genoiu I.,
Ţuţuianu A., Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2012.
9. Genoiu I., Turza AL.– L., Drept succesoral. Caiet de seminar, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2011.
10. Macovei C., Dobrilă M. C., Cartea a IV-a, Despre moştenire şi liberalităţi, în Baiaş
Fl.A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I. (coordonatori), Noul cod civil. Comentariu
pe articole art. 1-2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.
11. Ricu C.S., Titlul II. Moştenirea legală, în colectiv de autori Noul Cod civil: comentarii,
doctrină, jurisprudenţă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
12. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
13. Stoica V., Dragu L., Moştenirea legală în noul cod civil, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2012.
14. Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
15. Boroi G., Boroi E., Corelaţia între prevederile art.939 din Codul civil şi Decretul-Lege
nr.319/1944.
16.Colectiv de autori, Noul Cod civil: note, corelaţii, explicaţii, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2011.
17. Chirică D., Drept civil: Succesiuni, Editura Lumina-Lex, Bucureşti, 1966.
18. Contra, Hamangiu C., Tratat de drept civil român, Editura Naţională, Bucureşti, 1928.
19. Costin M., Marile instituţii ale dreptului civil român, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1982.
20. Deak Francisc (coordonator), Toader Camelia, Stănciulescu Liviu, Popescu R., Stoica V.,
Moştenirea testamentară. Transmiterea şi împărţeala moştenirii, Editura Proarcadia
Bucureşti, 1993.
21. Deak Francisc, Contractul de închiriere a locuinţei, Editura Actami, Bucureşti, 1997.
86
22. Deak Francisc, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureşti, 1999.
23. Eliescu Mihail, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., Editura Academiei, 1966.
24. Filipescu I., Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucureşti, 1993.
25. Genoiu Ilioara, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti
2012.
26. Ghigeanu Gheorghe, Dreptul de moştenire. Rezerva succesorală - Teorie şi practică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
27. Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Tratat de drept civil român, vol. III, Editura
Naţională Bucureşti, 1988.
28. Henry et Leon et Jean Mazzaud, Leçon de droit civil, vol. II, Edition Manchestein, Paris,
1971.
29. Ionaşcu Tr., Brădeanu S., Drepturile reale principale în R.S.R., Editura Academiei,
Bucureşti, 1978.
30. Marinescu M.G., Curs de drept civil, Universitatea Bucureşti, 1945.
31. Petrescu R., Scherer V., Nichita Gh., Probleme teoretice şi practice de drept civil, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 1987.
32. Petrescu Raul, Drept succesoral: moştenirea. devoluţia şi împărţeala, Editura Oscar-
Print, Bucureşti, 1996.
33. Safta-Romano E., Dreptul la moştenire în România. Doctrină şi jurisprudenţă, vol. I,
Editura Graphix, Iaşi, 1995.
34. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti,2012
35. Stănciulescu Liviu, Drept civil. Dreptul de moştenire, Editura Atlax-Lex, Bucureşti,
1966.
36. Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drept de creaţie intelectuală.
Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.
37. Toader C, Stănciulescu L., Popescu R., Stoica V., Moştenirea testamentară.
Transmisiunea şi împărţeala moştenirii, Editura Actami, Bucureşti, 1944.
38. Tucă I., Legea locului locuinţei nr.114/1996, temei al legislaţiei locative, Editura All,
Bucureşti, 1997.
39. Zinveliu I., Dreptul la moştenire în R.S.R., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.
1. Bob D. M., Popter veteris iuris imitationem: nou şi vechi în materie succesorală în
noul cod civil (I), în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 4/2010.
87
2. Boţi I., Boţi V., Codul civil din Quebec: Sursă de inspiraţie în procesul de
recodificare a dreptului civil român, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”,
nr. 1/2011 ianuarie – martie.
3. Genoiu I., Condiţiile dreptului de la moştenire în noul Cod civil, în „Dreptul”,
nr.6/2011.
4. Genoiu I., Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în noul Cod
civil, în „Jurnal de studii juridice” număr special, Editura Lumen, Iaşi, 2010.
5. Genoiu I., Mastacan O., Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în
reglementarea noului Cod civil român, în „Dreptul”, nr. 7/2010.
6. Popa I., Rezerva succesorală şi moştenitorii rezervatari în reglementarea noului
Cod civil, în revista „Dreptul”, nr. 6/2011.
88