BABEL F.A.S.

T 2018, Teatrul Tony Bulandra Târgoviște

Actor: Daniel Nuță
Spectacol de stradă

,,REGATUL MEU PENTRU UN BAN”

Spectacolul este un colaj realizat din monoloagele personajului Richard Gloucester din
tragedia istorică ,,Richard al III-lea”, de William Shakespeare, plus inserții personale de
text.
În aceste spectacol este vorba despre povestea unui homeless iubitor de Shakespeare, care
pentru a face rost de o bucată de pâine spune istoria lui Richard Glouster, mai târziu Richard
al III-lea, în ordinea cronologică a evenimentelor din viața lui, așa cum sunt scrise și de
William Shakespeare în piesa cu același nume. Cu scopul de a face povestea cât mai veridică
și pentru a fi ,,ca la teatru”, homeless-ul a improvizat câteva obiecte de recuzită necesare
personajului lui din resturi găsite pe stradă și gândite elaborat de acesra. De exemplu: tronul
lui este un căluț de lemn pentru copii; coroana este o cutie de măsline împodobită cu doape de
sticlă; haina regală este un covor zrențuros; sceptrul este o țeavă de plastic cu un cap de duș în
vârf, toate adunate într-o coș de cumpărături, acesta servindu-i și pe post de casă.
Locație: într-o piață din oraș, în timpul zilei.
Durata: 20 minute
Necesar recuzită: un căruț de supermarket (pentru a nu-l aduce eu de la București pe al meu).
Necesar tehnic: nu este nevoie.

Traducere: Mircea Laslo – adaptare pentru spectacolul ,,Richard al III-lea” de la Teatrul Tony
Bulandra din Târgoviște
Versuri personale pentru intrarea în scenă:
- ,,Oamenilor cei frumoși,
Ca să fiți și norocoși,
Dați, vă rog, și voi un ban
Pentru un băiat sărman!
Mama, tata, nu mai sunt.
Au ars când eram un prunc.” bis
- Îmi dați, vă rog, un ban? Aveți cumva și o țigară? Nu gratis, eu vă pot spune o poveste. Vă
mulțumesc.
Improvizație liberă raportată la interacțiunea cu spectatorii.

Actul I, scena I
,,Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat,
Prin soarele familiei York, în vară; 
Iar norii, ce umbreau blazonul casei, 
S-au îngropat în hăuri de oceane. 
Brăzdatul Marte chipul și-l descruntă, 
Și-acum, în loc să sperie dușmanii 
Încălecat pe cai împletoșați
El dănțuie-n iatacuri de domnițe. 
Dar eu, ce nu-s făcut pentru hârjoane 
Și nici să mă răsfăț în dulci oglinzi, 
Eu, cel necumpănit deopotrivă, 
Prădat la trup de firea necinstită, 
Neîntreg și scâlciat prea timpuriu, 
Zvârlit în lumea ce respiră și-încă 
Așa pocit, scălâmb, că pân' și câinii 
Mă latră când pășesc șontâc pe drum, 
Iar eu, în piuitul slab al păcii, 
Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel 
Decât privindu-mi umbra lungă-n soare
Și cugentând la strâmbăciunea mea. 
Deci, cum nu m-oi dovedi nici curtezan, 
Nici să mă-mbii la galeșelor taifasuri, 
M-am hotărât să fiu un ticălos. 
Actul I, Scena III
Tot ce urzesc în taină, ticălos, 
Pun altora, și cât mai rău, în seamă
Și-așa îmbrac păcatul gol în sfinte haine 
Culese din Scripturile Sfințite. 
Anne, este a mea!
Actul I, Scena II
Fost-a femeie-n acest fel pețită?
Fost-a femeie-n felu-acesta cucerită?
Cum! Eu ce i-am ucis și soț și socru,
S-o cuceresc cu ura-n sân fierbându-i,
Cu blestemele-n gât, cu ochii uzi
Și cu dovada sângerând alături?
Zăgăzuit de toate aceste stavili,
De Dumnezeu, de cugetul din ea,
Nesprijinit de nimenea decât
De iad și ochii mei vicleni - și totuși
S-o birui? Un nimic a-nvins o lume
Actul I, Scena III
Anne, este a mea! Dar mult n-o voi păstra. 
Clarance, fratele meu, pus de mine-n întuneric
Nu va mai prinde înc-o zi. 
Iar pe rege ia-l la sânu-ți Doamne, 
Și lumea, las-o tu pe mâna mea. 
Sunt al dracului de bun la de-astea, nu-i așa?
Actul II, Scena II
Mă-nclin în fața regelui și-a doamnei. 
Cu oricare dintre voi vreau să-mpac.
Mă doare adânc disprețul, dușmănia, 
Și dragostea cea bună mi-o doresc. 
Întâi, regină, ție îți arăt pace. 
La fel, nobile văr de Buckingham, 
La fel, lord Rivers și lord Gray
Duci, conți și lorzi, la fel vreau de la toți. 
Nu știu englez în viața pentru care 
Sufletul meu să simtă strop de ură 
Mai mult ca pentru un prunc abia născut. 
Slăvit fii, Doamne, ce umil m-ai vrut.             
Clarence este mort, Regele-i mort, tronul e gol.
Actul III, Scena VII
Nu știu ce-ar fi mai bine ca să fac...
Îndatorat vă sunt că mă iubiți, 
Dar preacinstita voastră rugăciune, 
Eu nu o pot primi, căci vrednic nu-s. 
Dar Slavă Domnului, nevoie nu-i de mine
Nevolnic sunt, chiar de nevoie ar fi. 
Regescul pom lăsă un fruct regesc, 
Îi dau lui ce-ați voit să-mi dați voi mie, 
E dreptul și norocul stelei sale,
Ferească Dumnezeu să i le smulg! 
Să nu mă luați drept încăpățânat, 
Dar nu pot, nici nu voi să mă supun. 
Vreți să car eu povara acestei lumi? 
Ei bine, bine, bine. 
Fiindcă voiți 
Să-mi puneți în cârcă soarta țării 
Spre a-i purta povara, vrând-nevrând, 
Eu cat să am răbdare s-o îndur. 
Mi-e martor cerul, și vedeți și voi
Cât de departe sunt de-asemenea dorință. 
Atât... 
RICHARD REGE!
Actul IV, Scena II
Acum urmează proba cea mai grea,
Să văd, ești aur, vere Buckingham: 
Vreau să fiu rege. Nu, nu. Vreau să fiu rege.
Vreau morți bastarzii și vreau năprasnic
Săvârșită fapta. 
Oo, Buckingham, te întorci, te răsucești, 
Gândești prea mult! Hai du-te! Du-te! 
N-o să-l mai țin ca sfetnic. 
Iubirea lui îngheață. 
Voi da zvon că Anne, soția mea, ar fi pe moarte. 
Și voi porunci să stea de-acum închisă. 
Se cere să mă-nsor cu a mea nepoată, 
Altcum ca sticla de fragil mi-e tronul. 
I-am ucis frații și-acum s-o iau de soție?! 
Ei... Doar s-a mai făcut! Atât de adânc 
În sânge m-am vârât, încât păcatul 
Șir de păcate trage după el. 
Actul IV, Scena III                
Richmond! Richmond! Richmond e pe MARE. 
Îmi amintesc: Henric al VI-lea 
Că Richmond va fi rege a prezis, 
Când Richmond era doar un copilaș. 
Rege! Un bard de prin Irlanda mi-a prezis 
Că multe zile n-am după cel văd pe Richmond. E pe mare. 
Aș vrea să fie marea peste el. 
Un renegat mișel, lipsit de-onoare! Ce caută?
Desigur, 
Vine în Anglia ca să ia coroana. 
Dar e tronul gol? E părăsită spada? 
E suveranul mort? Imperiul gol? 
Mai sunt urmași de York afar de noi? 
Și cine poate-n Anglia fi rege 
Decât un York? Ce face deci pe mări? 
Actul IV, Scena IV
La Salibury! Până mai vorbim,
Lupta pentru regat se poate pierde! 
Nu prea mai am vioiciunea minții 
Și nici sufletul voios ca totdeauna. 
Actul V, Scena III
Să-mi dați alt cal! Legați-mi rănile! 
Îndură-te, Iisuse! Stai, visam! 
De ce mă tem? De mine? Altul nu-i nimeni.
Richard la Richard ține.
Am să disper. Nu mă iubește nimeni.
Și dacă mor, n-o să mă plângă nimeni. ”