Fiziologia somnului.

Homeostazia generala si functiile neuroendocrine

Prof. Dr. Ovidiu Bajenaru

Departamentul de Neurostiinte Clinice – Clinica Neurologie SUUB
UMF “Carol Davila” Bucuresti – Facultatea de Medicina
 MODIFICARI FIZIOLOGICE IN TIMPUL
SOMNULUI
• Cardiovasculare

* In timpul somnului NREM: reducere globala a frecventei cardiace (AV),

debitului cardiac si reducerea TA ( “dip”), datorita unei vasodilatatii

generalizate

* In timpul somnului REM: variatii ale TA si AV, dar per global

frecventele cardiace sunt crescute, in special in timpul evenimentelor

fazice ale somnului REM, probabil datorita vasoconstrictiei generalizate

observate in the mm. scheletici in timpul somnului REM

* Debitul cardiac este in general scazut in timpul tuturor fazelor de somn

 MODIFICARI FIZIOLOGICE IN TIMPUL
SOMNULUI
• Cerebrovasculare

* Debitul sanguin cerebral (DSC) creste peste nivelul celui din starea de

veghe in repaus in timpul somnului REM tonic, si chiar si mai mult

(este maximal) in timpul somnului REM fazic

* Rata metabolica cerebrala, consumul de oxigen si rata de descarcari

neuronale sunt reduse in timpul somnului NREM dar crescute peste

nivelul valorilor din veghea in repaus in timpul somnului REM

• Sistemul nervos vegetativ prezinta o scadere generala a tonusui simpatic si o

crestere a tonusului parasimpatic, cu exceptia somnului REM fazic
 MODIFICARI FIZIOLOGICE IN TIMPUL
SOMNULUI
• Respiratia
* Per global, exista o usoara hipercapnie, o scadere a ventilatiei totale, si o
scadere a sensibilitatii la CO2 inspirat

* In timpul somnului NREM exista o usoara hipoventilatie (relaxarea mm. din

caile aeriene superioare, concomitant cu o scadere a descarcarilor neuronilor
care comanda inspiratia din centrii respiratori, care manifesta o sensibilitate
scazuta la stimuli fiziologici)

* Nivelele PCO2 cresc, in timp ce nivelele Po2 scad

(In timpul somnului NREM, controlul respiratiei este dominat de un

feed-back chimic si mecanic)

* In timpul somnului REM exista o frecventa respiratorie mai mare si variabila

(poate fi consecinta unui control cortical superior, ceea ce poate explica
variabilitatea frecventei)
Caracteristicile fiziologice ale somnului REM

• Caracteristicile EEG clasice ale somnului REM includ unde cu

frecventa crescuta si forme neregulate si absenta complexelor
K, fusurilor de somn, si a undelor de frecventa mica

• Formele de unde neregulate unice pentru somnul REM au

aspectul de “dinti de fierastrau” si apar ca descarcari cu
durata de pana la 5 secunde

• La analiza vizuala a traseelor EEG, somnul REM se aseamana la

prima vedere (dar nu sunt identice) cu starea de veghe !
 Caracteristicile fiziologice ale somnului REM
• Caracteristici clinice obiective principale ale somnului REM:

– hipotonie musculara generalizata, cu exceptia mm. extriseci ai globilor

oculari, care sunt activi si determina salve de miscari rapide ale acestora

– ROT sunt diminuate sau absente

– respiratia neregulata atat ca frecventa cat si ca volul respirarator

– poikilotermia ( celulele din hipotalamusul preoptic/anterior, care controleaza

termoreglarea isi intrerup descarile)

– erectie peniana

– variabilitate crescuta a ritmului cardiac

– DSC crescut

– comportament mintal tipic somnului REM: VISELE (v. “activitatea

neurocognitiva in somn”)
ACTIVITATEA NEUROFIZIOLOGICA IN SOMN
• Per global, exista o reducere a frecventelor de descarcare neuronala si
o reducere a metabolismului cerebral in timpul somnului NREM

• In timpul somnului NREM, exista o inhibitie active a sistemului

reticulat activator ascendent

• In timpul somnului REM, in multe parti ale creierului (cortex vizual,

lobul limbic) apare o rata crescuta de descarcari neuronale si
metabolism crescut

• Studiile de transectiuni cerebrale au aratat ca integritatea anatomica si

functionala a puntii este necesara si suficienta pentru a genera
fenomenele de baza ale somnului REM
ACTIVITATEA NEUROFIZIOLOGICA IN SOMN
• In timpul somnului NREM, exista o crestere a activitatii parasimpatice similara
celei din starea de veghe relaxata; activitatea simpatica ramane la
aproximativ acelasi nivel ca in veghea relaxata

• In timpul fazei tonice a somnului REM, activitatea parasimpatica ramane

aproximativ la acelasi nivel ca in timpul NREM, dar scade activitatea
simpatica, resultand o predominanta globala a activitatii parasimpatice

• In schimb, in timpul componentei fazice a somnului REM, atat activitatea

simpatica cat si cea parasimpatica sunt crescute (!); in mod deosebit
activitatea simpatica este in general favorizata in aceasta etapa foarte
dinamica a somnului
Modificari fiziologice in cursul somnului
(sintetic si comparativ)

Schupp M, Hanning CD - British Journal of Anaesthesia | CEPD Reviews | 2003; 3(3): 69 - 74

 Activitatea endocrina in cursul somnului
A. Activitatea hormonala dependenta de somn ( in ansambu ) ( ex.: prolactina )

B. Activitatea hormonala in relatie cu un stadiu particular de somn ( ex.: STH/ GH )

C. Activitatea hormonala independenta de alternanta veghe/ somn ( ex.: ACTH, cortizol )

Activitatea hormonala depinde de interactiunea a mai multi factori, intre care si mai multe
cicluri biologice care interactioneaza:

- cicluri circadiene

- veghe/ somn

- cicluri infradiene (frecventa < 1/ zi; perioada > 24h)

- cicluri ultradiene (frecventa > 1/zi; perioada < 24 h, dar > 1h)
 Activitatea hormonala dependenta de somn
( in ansambu )
• PROLACTINA
– nivele scazute in conditii bazale, in starea de veghe relatie de tip circadian
– cresteri usoare in cursul somnului
• privarea de somn: atenueaza secretia de PRL
• decalarea orelor de somn: decalarea ciclurilor secretorii de PRL
• modificarea fusului orar: adaptarea ritmului PRL necesita un decalaj de timp

• TSH
– variatii mari intra- si interindividuale
– date contradictorii, functie de studii:
• peak secretor inainte de adormire, scadere progresiva in cursul somnului de noapte
• concentratia scade la trecerea din somnul NREM → somnul REM
• concentratii nocturne crescute in cursul privarii de somn
 Activitatea hormonala in relatie cu un stadiu
particular de somn
• HORMONUL DE CRESTERE ( STH/ GH )
– concentratie scazuta in cursul starii de veghe, in cursul zilei
• exceptie → episoadele secretorii declansate de:
– ingestia de alimente
– efortul muscular
– secretia incepe imediat dupa adormire; este maxima in stad. N3 ( SWS std. III-IV )
– somnul REM – influenta inhibitorie
– diferente functie de sex si varsta:
• barbati tineri: 3 episoade ( in medie ) in cursul somnului de noapte
• femei: variabilitate mai mare, influenta importanta a ciclului menstrual
• secretia totala dimnua cu inaintarea in varsta ( se pastreaza secretia maxima in
cursul somnului, la orice varsta !)

• ALTI HORMONI ADENOHIPOFIZARI (LH, ACTH )

– concentratia scade la trecerea din somnul NREM spre somnul REM
 Activitatea hormonala in relatie cu un stadiu
particular de somn
• SISTEMUL RENINA – ANGIOTENSINA – ALDOSTERON
– Secretia de RENINA are un ritm circadian
• nivelul cel mai scazut ( in pozitie culcat ): mijlocul dupa-amiezii
• nivelul maxim: spre finalul noptii
• fluctuatii in cursul ciclurilor NREM/ REM:
– declin la debutul fiecarei faze REM
– eliberare crescuta la trecerea din REM → NREM, si la trezire

– Secretia de ALDOSTERON are ritm circadian asemanator

• oscilatii nocturne cu ritm de 90 min, dar independent de ciclurile de somn
• nivelele de aldosteron le reflecta pe cele de renina cu un decalaj de cca. 20 min
• inhibitia reninei pe cale farmacologica ( terapia anti-HTA ): profilul secretor al
aldosteronului urmeaza dinamica ACTH
 Activitatea hormonala independenta de alternanta
veghe/ somn
• ACTH si CORTIZOL
– evolutie in mare masura paralela, dar nu identica
– secretie maxima: dimineata devreme ( incepe relativ rapid in jurul orelor 04:00 a.m. )
– secretia scade in cursul zilei → nivelul cel mai scazut: la sfarsitul serii
– profilul secretor nu este influentat de somn

• MELATONINA
– secretie ritmata de alternanta lumina / intuneric, dar neinfluentata de somn
– secretie minimala in cursul zilei
– debutul secretiei continue: inainte de adormire → maximum in cursul noptii

• TESTOSTERONUL
– lipsa de interactiune cu somnul ( studii putine )

• HORMONUL LUTEINIZANT ( LH )
– secretie neifluentata de ritmul somn/ veghe si fazele de somn
 Rezistenta la insulina si ritmul circadian
• Toleranta la glucoza – mai scazuta in cursul serii si noptii
– influenta ciclurilor somn/ veghe si lipsa de aport alimentar/ hranire: nu este bine
elucidata
– nerespectarea programului de lucru ( lucrul in cursul noptii ) = factor de risc
pentru diabetul zaharat (!)

– Studii recente:
• toleranta la glucoza este semnificativ mai scazuta seara ( orele 20:00 ) decat
dimineata ( orele 08:00 ), independent de ciclul comportamental
– seara, secretia de insulina pancreatica ( celulele β ) scade cu cca. 27%

• discordanta intre ciclul somn/ veghe si ciclul comportamental – altereaza

toleranta la glucoza (!)

• inversarea ciclului comportamental cu 12 ore, creste glicemia postprandiala

( scade toleranta la glucoza = creste rezistenta la insulina )
– probabil scade sensibilitatea receptorilor la insulina

Morris CJ et al – PNAS April 13 2015; E2225 - 2234