Argumentele și dovezile acuzării

1. La o primă analiză a celor 17 comisii rogatorii s-a descoperit o legătură între anumite
firme din paradisuri fiscale cum ar fi Insulele Virgine sau Olanda și patronii cluburilor sportive
implicate. Astfel că, anumite transferuri de bani descoperite în extrasele de conturi ale firmelor
respective aveau ca beneficiari patroni de cluburi de fotbal din România, iar sumele existente nu
erau justificate prin intermediul unor documente concrete precum contracte sau facturi.
Analizând mai detaliat aceste evenimente s-a demonstrat faptul că sumele încasate de către
inculpați provin din anumite transferuri ale fotbaliștilor români relizate de aceste societăți la
sume mult mai ridicate față de cele care existau în contractele găsite de anchetatori la sediul
acestora. Astfel că, în înregistrările contabile ale acestor firme erau înregistrate cheltuieli mai
reduse față de nivelul plăților efectuate.
2. Un alt argument al acuzării este reprezentat de dovezile regăsite în analizarea
transferului fotbalistului Iulian Arhie din cadrul clubului Oțelul Galați la Pohang Steelers. În
cazul acestui transfer contractul prevedea suma de 150.000 de dolari ca fiind cea negociată și pe
care Pohang trebuia să o achite față de clubul Oțelul Galați, fapt care s-a și întâmplat. Însă, pe
lângă această sumă au mai fost transferați 550.000 de dolari din contul Pohang în conturile a
două firme din Insulele Virgine, transfer regăsit în extrasul bancar pentru care nu exista nicio
justificare. Identificând beneficiarul acestei plăți anchetatorii au descoperit că acesta era
reprezentat de o firma offshore adică, o societate înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu
dependent al unei țări cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice pe
teritoriul respectiv, deci nu obține profit în țara unde a fost înregistrată, ci în afara granițelor
acelui stat, profitând de optimizare fiscală în mod legal. Aceasta a transferat la rândul ei cei
550.000 de dolari în conturi ale căror beneficiari erau patronul clubului și alți trei inculpați.
3. Al treilea argument aduce în discuție faptul că au fost descoperite similarități de natura
celor relatate anterior în alte 7 cazuri de transfer. Astfel că, au fost găsite documente care atestă
faptul că drepturile federale ale jucătorilor ce urmau a fi transferați din România au fost cedate
unor societăți din Olanda. Aceste firme transferau în acest mod fotbaliști români pe sume mult
mai mari față de cele prevăzute în contracte, diferența revenind într-o formă sau alta celor 8
inculpați.
 4. Analizând situația la nivel intern s-a descoperit că în contabilitatea cluburilor sportive nu
existau înregistrări care să conducă la implicarea acestora în acțiunile de fraudă ale patronilor sau
a impresarilor, chiar dacă au existat mărturii în cadrul procesului care susțineau faptul că
acționarii cunoșteau situația și o acceptau în mod tacit. Mai mult decât atât, prin faptul că acele
diferențe nu se regăsesc înregistrate în contabilitatea cluburilor precum venituri de natura celor
impozabile, impozitul pe profit raportat și datorat statului este unul diminuat, mult mai mic față
de cât ar fi trebuit să fie dacă acele evenimente nu existau. Procurori au estimat faptul că, din
această cauză statul a fost prejudiciat cu peste 1,7 milioane de euro, iar Federația Română de
Fotbal, prin faptul că nu a mai perceput procentajul aferent fiecărui transfer a suferit pierderi de
peste 600.000 de euro.
5. Alte dovezi semnificative în acest caz au fost descoperite prin intermediul anchetării
altor transferuri de fotbaliști printre care cel al fotbalistului Cosmin Contra pentru care clubul
sportiv român a cesionat drepturile de transfer unei firme din Olanda. A negociat cu clubul de
fotbal străin pentru un transfer în sumă de 2.000.000 USD, iar plata s-a realizat astfel: 600.000
USD către clubul sportiv român în contul bancar, și 1.400.000 USD către firma din Olanda,
având natura unui comision.
În urma unei comisii rogatorii în Olanda s-au obținut documente financiare care atestau
transferul fotbalistului român: facturi, chitanțe, note de plată, ordine de plată, extrase de cont etc.
Printre documentele primite, autoritățile române au identificat și un extras de cont reprezentând
transferul sumei de 1.372.000 USD de la firma din Olanda către o companie off-shore
înregistrată în Insulele Virgine Britanice în data de 12.07.1999. Obiectul de activitate al
companiei off-shore era de a negocia contractele unor jucători de fotbal și consultanță în acest
domeniu. Compania off-shore și cea din Olanda aveau încheiat un protocol prin care orice
activitate desfășurată de către firma din Olanda trebuia realizată în interesul companiei off-shore
și că acesta din urmă îi transmite toate informațiile cu privire la activitățile ce trebuie realizate.
Firma din Olanda este beneficiarul a 2% din sumele încasate pentru compania off-shore, în cazul
nostru o sumă de 28.000 USD din totalul de 1.400.000 USD ce i-ar fi revenit companiei off-
shore. Memorandumul semnat de patronul clubului sportiv român prin care cedează drepturile de
transfer firmei din Olanda a fost încheiat cu aproximativ un an înainte de înregistrarea efectivă a
transferului, astfel nu au fost suspiciuni cu privire la legalitatea acestuia.
 La doar 3 zile de la primirea sumei de 1.372.000 USD, compania off-shore a făcut un
transfer către inculpatul Ioan Becali, în sumă de 500.000 USD, iar după 4 luni, alți 153.000 USD
au fost trimiși către acesta. Aceste două sume încasate de către Ioan Becali de la compania off-
shore, conform probelor de la dosar, provin din suma de 1.372.000 USD, fiind aferentă
transferului jucătorului român de fotbal.
Deoarece suma reală a transferului a fost de 2.000.000 USD, se deduce că clubul de fotbal
a fost prejudiciat cu diferența dintre suma reală și suma înscrisă în contractul de transfer, adică
600.000 USD, prejudiciul ajungând la 1.400.000 USD.
Deoarece transferul a avut loc în 1999, pentru impozitul pe profit obținut de clubul sportiv
se aplica Ordonanța Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, acesta fiind de 38%.
Prejudiciul adus bugetului de stat a fost de 8.446.032.000 lei vechi, corespunzător anului fiscal
1999, calculat astfel:
• • 1.400.000 USD x 15.876 lei/USD (curs BNR la 07.07.1999, sursa www.bnr.ro)=
22.226.400.000 lei vechi (venituri în echivalent lei);
• • 22.226.400.000 lei x 38% = 8.446.032.000 lei vechi (impozit pe profit).
Trebuie menționat că infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de articolul 12 din Legea
numărul 87 din 1994 (în prezent art. 9 aliniatul (1) lit. a din Legea nr. 241 din 2005) a fost
realizată de președintele clubului, prin cesionarea drepturilor de transfer, astfel evitându-se plata
unor impozite către bugetul de stat și către FRF.

Contraargumetele apărării

Inculpații sunt cetățeni model ai țării noastre, ce au creat numeroase locuri de muncă și au
plătit zeci de milioane de euro pe an impozite și taxe la stat, aceștia au avut o conduită
exemplară.  
Raportul de constatare efectuat la data de 30 iulie 2008 nu a reușit să stabilească legatura
între faptul că sumele de bani existente în conturile inculpaților din acest dosar provin din sumele
de bani externalizate de către inculpați, ceea ce înseamnă că nu s-a făcut dovada caracterului
ilegal al veniturilor obținute de cei opt inculpați și care ar proveni din sumele diferență din
indemnizațiile de transfer. Tribunalul nu poate trage concluzia că aceste sume de bani din
conturile inculpaților provind din sumele diferență de transfer, atât timp cât nu se poate face
decât o enumerare a conturilor cu sumele de bani și explicațiile aferente.
Referitor la modul de rulare a banilor, respectiv prin firme off-shore, imputat de
procurorii anticorupției în rechizitoriu, prin care i-au deferit justiției pe cei opt inculpați, acest
argument nu poate fi luat în considerare, deoarece derularea unor tranzacții comerciale prin
firme off-shore nu reprezintă o ilegalitate. O societate off-shore este similară unei societăți
interne, doar că societatea off-shore nu este împovorată de impozite excesive, poate fi
înmatriculată mai rapid și este mai ușor de administrat. În consecință, o societate off-shore
poate fi deținută și folosită în mod legal.
Pe de altă parte, cluburile străine cu care se incheiau contractele de transfer au acceptat
să efectueze plăți către firmele intermediare. În plus, referitor la derularea activităților din
firma off-shore, aceste activități reprezintă o realitate de necontestat în peisajul internațional.
Paradisurile fiscale au existat și vor exista, fiind o consecință a sistemului fiscal, reprezentat de
o impunere fiscal excesivă. Scopul paradisurilor fiscal îl constituie atragerea de investitori
străini care, beneficiind de facilitățile acordate de aceste state, vor investi resurse financiare
imense în anumite afaceri ce vor aduce beneficii substanțiale la nivelul țării, asigurandu-le,
astfel, dezvoltarea. Motivul pentru care au apărut și s-au dezvoltat paradisurile fiscale este cel
al necesității siguranței banilor dobândiți și în principal evitarea taxării excesive a profitului, și
nu pentru a facilita spălarea banilor.
Referitor la acuzațiile de fraudă împotriva patronilor sau impresarilor, nu există dovezi
concludente care să susțină aceste acuzații. Aceste probe sunt indirecte și nu pot fi luate în
considerare. În conformitate cu înscrisurile privind aceste transferuri sumele au fost evidențiate
în contabilitatea Clubului și încasate în totalitate. Diferențele au fost înregistrate în contabilitate,
iar la aceste transferuri, toate sumele de bani conform contractelor au intrat în bugetul clubului,
în contul clubului și au fost și se regasesc în balanțele fnanciare din lunile respective. Potrivit
dispozițiilor fiscale în vigoare la data efectuării transferurilor, nu pot fi reținute ca fiind posibile
fapte privind evaziunea fiscală, potrivit O.G. 70/1994. Veniturile din vânzarea drepturilor de
transfer ale jucătorilor s-au înscris în categoria Venituri obținute din valorificarea bunurilor
aflate în patrimoniul Clubului și au fost înregistrate în contul contabil aferent ca fiind
neimpozabile.
 Cesionarea drepturilor federative ale jucătorilor către alte entități juridice a avut ca scop
accederea către piețele internaționale, maximizarea veniturilor și accelerarea încasării acestora de
către cluburile sportive; cesionarea a fost posibilă tocmai datorită faptului că aceste drepturi
federative au avut un conținut eminamente economic și patrimonial și, prin urmare, au putut fi
supuse circuitului civil.
Nu s-a dovedit nicio încălcare a regulamentelor FIFA, UEFA și FRF ce reglementează
activitățile specifice privind transferurile de jucători și nicio încălcare a regulamentelor
disciplinare. Balanța financiară a fiecărui transfer a fost pentru cluburi, în toate cazurile, deosebit
de favorabilă; sumele încasate au acoperit toate cheltuielile făcute de Club pentru jucători și au
asigurat o plus-valoare însemnată care a acoperit în mare parte bugetul de cheltuieli al Clubului
pe perioada 1998-2005.
Conclusiv față de considerentele menționate mai sus, transferurile în cauză s-au raportat ca
fiind acte comerciale între subiecte de drept privat, libere să iși materializeze conținutul și
guvernate de principiile autonomiei de voință și libertății incheierii actelor juridice în cauză.