.

Mușchii mimici

Muşchii mimici sunt situaţi superficial şi datorită conexiunilor intime pe care le au cu pielea feţei
sunt numiţi şi muşchi pieloşi. Ei sunt subţiri, fini, greu de disecat, nu prezintă înveliş fascial, ci se
găsesc în grosimea pielii, fixându-se cu unul, sau cu amândouă capetele pe stratul profund al acesteia.
Sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţei, a căror formă şi mărime le modifică prin contracţia
lor. La om aceşti muşchi sunt mai bine dezvoltaţi în jurul orbitei şi orificiului bucal, realizând dilatarea
sau micşorarea acestora. Influenţând prin activitatea lor expresia feţei, revenirea la poziţia iniţială are
loc nu prin prezenţa antagonismului muscular, dar datorită unităţii funcţionale a elasticităţii
aponevrozelor, muşchilor şi a ţesutului conjunctiv elastic al pielii. Revenirea trăsăturilor feţii la normal
se face lent, armonios şi nu brusc. La expresivitatea mimicii feţei umane contribuie şi grosimea pielii,
turgorul ei, stratul adipos subcutanat, precum şi musculatura masticatoare. De altfel şi muşchii mimicii
contribuie la procesul de mestecare a alimentelor.

Deci, muşchii mimicii intervin şi în prehensiunea alimentelor, masticaţie, respiraţie, vorbire,

dozarea excitaţiilor senzoriale, în exprimarea unor stări sufleteşti. Fiecare exprimare psihică se
realizează prin acţiunea unui grup de muşchi, în acelaşi timp un muşchi poate lua parte la mai multe
asemenea exprimări.

Activitatea mușchilor mimici transpune sentimente și emoții sufletești și ne dă posibilitatea să

avem până la 7.000 de expresii distincte. Cu toate acestea, în viața zilnică nu folosim decât o proporție
mică de aproximativ câteva sute din ele. Să vedem însă care sunt 5 caracteristicile mușchilor mimicii și
ce îi face să fie deosebiți de celelalte grupe musculare din organism.

Din punct de vedere anatomic:

 sunt așezați subcutanat;

 nu sunt acoperiți de fascie, adică de țesutul conjunctiv care învelește de obicei alți mușchi și
care le dă individualitate de acțiune. Acest fapt duce la un grad mai mare de interacțiune reciprocă a
diferitelor fascicule ale mușchilor mimici, de la această caracteristică face excepție mușchiului
buccinator;
 au un capăt fix care se inserează pe oasele feței, similar celorlalte grupe musculare, dar și o
extremitate mobila, care se inserează pe stratul profund al dermului, prin intermediul unor mici lame
tendinoase, elastice. Acest component caracteristic, împreună cu fibrele conjunctive ale dermului,
formează o unitate morfo funcțională, fapt ce contribuie la elasticitatea sau revenirea lentă în poziția
inițială a tegumentelor, după contracție;
 sunt de volum și forță mică;