Vibraţiile mecanice se pot clasifica după următoarele
criterii: a) După natura sistemului. • vibraţii liniare - care se produc în sisteme liniare, la care răspunsul este proporţional cu excitaţia; la aceste sisteme ecuaţiile diferenţiale ale mişcării sunt liniare cu coeficienţi constanţi. Fenomenele din sistemele liniare pot fi studiate pe baza principiului suprapunerii efectelor. • vibraţii neliniare - care se produc în sisteme neliniare, la care caracteristica elastică sau amortizarea este neliniară. b) După natura forţelor care acţionează în timpul vibraţiei. Forţele care intervin în timpul vibraţiei sunt în general: forţa elastică Fe, forţa rezistentă Fr şi forţa perturbatoare (excitatoare) Fp. În funcţie de valorile acestor forţe, vibraţiile pot fi: • După forţa rezistentă Fr (forţa rezistentă este pozitivă dacă acţionează în sensul mişcării ): F r = 0 vibraţii neamortizate; F r ≠ 0 F r < 0 vibraţii amortizate; F r > 0 vibraţii autoântreţinute sau autoexcitate. • După forţa perturbatoare. F p = 0 vibraţii libere; F p ≠ 0 vibraţii forţate ; F p cunoscut - vibraţii deterministe; F p aleatore - vibraţii aleatore. c) După numărul gradelor de libertate. Numărul de grade de libertate a unui sistem elastic reprezintă numărul de parametri scalari independenţi, necesari pentru a determina poziţia elementelor sistemului. Sistemele elastice pot fi: • cu număr finit de grade de libertate; • cu număr infinit de grade de libertate (sisteme continui). d) După traiectoria pe care se deplasează punctele sistemului oscilant, vibraţiile pot fi de translaţie sau de rotaţie.