Clasificarea vibraţiilor

Vibraţiile mecanice se pot clasifica după următoarele

criterii:
a) După natura sistemului.
• vibraţii liniare - care se produc în sisteme liniare, la
care răspunsul este proporţional cu excitaţia; la aceste
sisteme ecuaţiile diferenţiale ale mişcării
sunt liniare cu coeficienţi constanţi. Fenomenele din
sistemele liniare pot fi studiate pe baza principiului
suprapunerii efectelor.
• vibraţii neliniare - care se produc în sisteme neliniare,
la care caracteristica elastică sau amortizarea este
neliniară.
b) După natura forţelor care acţionează în timpul
vibraţiei.
Forţele care intervin în timpul vibraţiei sunt în general:
forţa elastică Fe, forţa rezistentă Fr şi forţa perturbatoare
(excitatoare) Fp.
În funcţie de valorile acestor forţe, vibraţiile pot fi:
• După forţa rezistentă Fr (forţa rezistentă este pozitivă
dacă acţionează în sensul
mişcării ):
F r = 0 vibraţii neamortizate;
F r ≠ 0 F r < 0 vibraţii amortizate;
F r > 0 vibraţii autoântreţinute sau autoexcitate.
• După forţa perturbatoare.
 F p = 0 vibraţii libere;
F p ≠ 0 vibraţii forţate ;
F p cunoscut - vibraţii deterministe;
F p aleatore - vibraţii aleatore.
c) După numărul gradelor de libertate. Numărul de
grade de libertate a unui
sistem elastic reprezintă numărul de parametri scalari
independenţi, necesari pentru a
determina poziţia elementelor sistemului.
Sistemele elastice pot fi:
• cu număr finit de grade de libertate;
• cu număr infinit de grade de libertate (sisteme
continui).
d) După traiectoria pe care se deplasează punctele
sistemului oscilant,
vibraţiile pot fi de translaţie sau de rotaţie.