Stresul este epidemia globala a timpului nostru.

Si totusi, Hans Selye, cel care a formulat,

in 1937, primul model teoretic si experimental al stresului (valabil si astazi in liniile sale
esentiale), considera ca lipsa stresului inseamna moarte (“no stress means death”), astfel
ca el a definit stresul ca sindrom general de adaptare.

Despre stres
Cuprins
 Ce este stresul?
 Factorii de stres
 Cum deosebim oboseala normala de cea patologica (astenia)?
 Suferi de sindromul de oboseala cronica?

Ce este stresul?
Stresul reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului, ansamblu
care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, mobbing(1) si este considerat inamicul public
numarul unu. Si totusi, Hans Selye, cel care a formulat, in 1937, primul model teoretic si experimental al stresului
(valabil si astazi in liniile sale esentiale), considera ca lipsa stresului inseamna moarte (“no stress means death”),
astfel ca el a definit stresul ca sindrom general de adaptare.

Din aceasta perspectiva, stresul nu numai ca este inevitabil, dar e indispensabil ca factor de succes adaptativ.
Atunci cand vorbim despre stres ca factor nociv ne referim la ceea ce Selye numea “‘disstress”, care apare in
momentul cand resursele de adaptare ale organismului sunt suprasolicitate.

Factorii de stres
Stresul este epidemia globala a timpului nostru. E un paradox ca multi dintre cei care accepta ca sunt stresati
sunt reticenti cand li se spune ca durerea de cap, oboseala, problemele gastrointestinale, respiratorii sau
cardiace sunt “doar” efecte ale stresului. Formularea de mai sus este una “de catifea”; inca mai pot fi auzite
sentinte de genul “totul e doar in capul tau”.
 
Atunci cand sesizam ca obosim mai repede sau ca oboseala dureaza neobisnuit de mult putem cadea in doua
capcane, doua extreme: fie sa o minimalizezi spunandu-ti ca e normal sa fii obosit la cat lucrezi, fie sa cauti, cu
ingrijorare, o boala fizica “vizibila” (adica demonstrabila prin investigatii medicale) care sa fie cauza oboselii.
Ambele moduri de abordare semnaleaza o conceptie despre raportul dintre psihic si fizic in termenii unei relatii
de la stapan la sclav: mintea poate cere orice si trupul trebuie sa o urmeze. De fapt, psihicul si fizicul sunt
totdeauna impreuna in suferinta.
Cum deosebim oboseala normala de cea patologica
(astenia)?
 Te simti mai obosit dimineata
 Oboseala nu dispare dupa intreruperea efortului
 Se asociaza cu tulburari de somn
 Se asociaza cu tensiune musculara sau cefalee permanenta
 Este permanenta, nedisparand nici zilele libere (sau chiar se simte o senzatie de oboseala mai
accentuata in week-end)

Suferi de sindromul de oboseala cronica?

A fost descris chiar un sindrom de oboseala cronica, o buna ilustrare a interdependentei psihofizice. Persoanele
care sufera de acest sindrom prezinta oboseala persistenta, care dureaza mai mult de 6 luni, asociata cu
slabiciune musculara, subfebrilitate, dureri musculare, stare de rau care dureaza mai mult de 24 de ore dupa
efort, dureri osteoarticulare, dureri de cap, inflamatia ganglionilor, sensibilitate crescuta la infectii.
 
Asocierea dintre durerile multiple, oboseala si rezistenta scazuta la infectii se coreleaza cu trei dintre
mecanismele fiziologice implicate in reactia de stres: secretia de noradrenalina si adrenalina (care stimuleaza
initial organele tinta, dar apoi le suprasolicita si in final le epuizeaza), afectarea secretiei de endorfine (morfine
interne implicate in reglarea durerii) si perturbarea sistemului imunitar.
 
In cazul sindromului de oboseala cronica, degeaba cautam cauzele si solutiile investigand organele tinta. Cauza
este o dereglare generala produsa de depasirea capacitatii de adaptare. Nu intamplator tratamentul
medicamentos cel mai eficient in acest sindrom este cel cu doze mici de antidepresive.
 
Dar medicamentele reprezinta in acest caz doar o jumatate de raspuns corect la o intrebare gresita. Solutia fizica
la o problema psihofizica. Problema limitei si a masurii. Raspunsul complet inseamna o abordare complexa, in
cadrul unui program de management al stresului.
 
La Medicover avem o experienta de peste 10 ani in desfasurarea unor asemenea programe de stres
management, cu o echipa multidisciplinara competenta si cu rezultate foarte bune pentru clientii nostri. Afla mai
multe detalii programandu-te la un consult de specialitate.
Stresul este epidemia globala a timpului nostru. Si totusi, Hans Selye, cel care a formulat,
in 1937, primul model teoretic si experimental al stresului (valabil si astazi in liniile sale
esentiale), considera ca lipsa stresului inseamna moarte (“no stress means death”), astfel
ca el a definit stresul ca sindrom general de adaptare.

Despre stres
Cuprins
 Ce este stresul?
 Factorii de stres
 Cum deosebim oboseala normala de cea patologica (astenia)?
 Suferi de sindromul de oboseala cronica?

Ce este stresul?
Stresul reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului, ansamblu
care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, mobbing(1) si este considerat inamicul public
numarul unu. Si totusi, Hans Selye, cel care a formulat, in 1937, primul model teoretic si experimental al stresului
(valabil si astazi in liniile sale esentiale), considera ca lipsa stresului inseamna moarte (“no stress means death”),
astfel ca el a definit stresul ca sindrom general de adaptare.

Din aceasta perspectiva, stresul nu numai ca este inevitabil, dar e indispensabil ca factor de succes adaptativ.
Atunci cand vorbim despre stres ca factor nociv ne referim la ceea ce Selye numea “‘disstress”, care apare in
momentul cand resursele de adaptare ale organismului sunt suprasolicitate.

Factorii de stres
Stresul este epidemia globala a timpului nostru. E un paradox ca multi dintre cei care accepta ca sunt stresati
sunt reticenti cand li se spune ca durerea de cap, oboseala, problemele gastrointestinale, respiratorii sau
cardiace sunt “doar” efecte ale stresului. Formularea de mai sus este una “de catifea”; inca mai pot fi auzite
sentinte de genul “totul e doar in capul tau”.
 
Atunci cand sesizam ca obosim mai repede sau ca oboseala dureaza neobisnuit de mult putem cadea in doua
capcane, doua extreme: fie sa o minimalizezi spunandu-ti ca e normal sa fii obosit la cat lucrezi, fie sa cauti, cu
ingrijorare, o boala fizica “vizibila” (adica demonstrabila prin investigatii medicale) care sa fie cauza oboselii.
Ambele moduri de abordare semnaleaza o conceptie despre raportul dintre psihic si fizic in termenii unei relatii
de la stapan la sclav: mintea poate cere orice si trupul trebuie sa o urmeze. De fapt, psihicul si fizicul sunt
totdeauna impreuna in suferinta.

Cum deosebim oboseala normala de cea patologica

(astenia)?
 Te simti mai obosit dimineata
 Oboseala nu dispare dupa intreruperea efortului
 Se asociaza cu tulburari de somn
 Se asociaza cu tensiune musculara sau cefalee permanenta
 Este permanenta, nedisparand nici zilele libere (sau chiar se simte o senzatie de oboseala mai
accentuata in week-end)

Suferi de sindromul de oboseala cronica?

A fost descris chiar un sindrom de oboseala cronica, o buna ilustrare a interdependentei psihofizice. Persoanele
care sufera de acest sindrom prezinta oboseala persistenta, care dureaza mai mult de 6 luni, asociata cu
slabiciune musculara, subfebrilitate, dureri musculare, stare de rau care dureaza mai mult de 24 de ore dupa
efort, dureri osteoarticulare, dureri de cap, inflamatia ganglionilor, sensibilitate crescuta la infectii.
 
Asocierea dintre durerile multiple, oboseala si rezistenta scazuta la infectii se coreleaza cu trei dintre
mecanismele fiziologice implicate in reactia de stres: secretia de noradrenalina si adrenalina (care stimuleaza
initial organele tinta, dar apoi le suprasolicita si in final le epuizeaza), afectarea secretiei de endorfine (morfine
interne implicate in reglarea durerii) si perturbarea sistemului imunitar.
 
In cazul sindromului de oboseala cronica, degeaba cautam cauzele si solutiile investigand organele tinta. Cauza
este o dereglare generala produsa de depasirea capacitatii de adaptare. Nu intamplator tratamentul
medicamentos cel mai eficient in acest sindrom este cel cu doze mici de antidepresive.
 
Dar medicamentele reprezinta in acest caz doar o jumatate de raspuns corect la o intrebare gresita. Solutia fizica
la o problema psihofizica. Problema limitei si a masurii. Raspunsul complet inseamna o abordare complexa, in
cadrul unui program de management al stresului.
 
La Medicover avem o experienta de peste 10 ani in desfasurarea unor asemenea programe de stres
management, cu o echipa multidisciplinara competenta si cu rezultate foarte bune pentru clientii nostri. Afla mai
multe detalii programandu-te la un consult de specialitate.