Locul de refugiu

Îmi place să călătoresc, și mă gândesc că și vouă vă place să descoperiți locuri

noi, să întâlniți oameni cumsecade și să vă avântați pe creasta vreunui munte
sau al vreunui val. În felul acesta ne facem amintiri, creștem, învățăm mai bine
cum să facem față unor situații noi; ne întipărim în minte un cântec și apoi ori
de câte ori îl auzim suntem transportate din nou în același loc în care ni s-a
strecurat în inimă. Și cu toate acestea mereu ne reîntoarcem acasă, în locul
unde ne simțim cel mai în siguranță. Și poate nicio călătorie nu te face să crești
mai mult, decât atunci când îți alegi locul favorit de acasă și te retragi ca să stai
de vorbă cu tine. Să vezi cât ai mai crescut pe dinăuntru, cât te-ai ofilit sau cât
ți-ai croit drum spre visele tale. E locul acela de refugiu în care sunetele din
afară reușesc să fie estompate și să îți auzi propria voce. Ești față în față cu
tine. Cu tot ceea ce ești tu. E poate puțin înspăimântător și de aceea nu toți au
curajul să se retragă și să se ia singuri la rost. Căci acolo îți vezi și creșterea și
involuția, defectele care stau în calea devenirii tale sau calitățile care te-au
crescut în proprii ochi. Și asta cere curaj! Bravo ai făcut primul pas! Liniștea se
așează pe umerii tăi ușor, sfios. NU știe dacă poate să mai stea sau o voi alunga
în primul moment de nesiguranță. Și poate că aleg să îmi închid pleoapele și să
cobor în sufletul meu să văd ce e acolo; sau aleg să privesc cu ochii mari
deschiși la minunile pe care Dumnezeu le-a pregătit ca să le privesc în aceste
clipe, orice aș alege știu că ori cât aș încerca să scap de confruntarea care mă
așteapă, nu pot. Lumea mea a fost clătinată puternic în acest an. Prieteni în
care am crezut, m-au mințit, mi-am lăsat ferestrele sufletului deschise, ca alți
să-și arunce gunoiul lor. După toată zoala însă, într-un final, am găsit pace și
odihnă. Aici în acest loc de refugiu. În sfârșit. Odihnă adâncă. Respir. Las pacea
să îmi intre în porii sufletului. Știu unde am greșit, știu cui trebuie să Îi cer
iertare. Știu și de la Cine vine această pace. Oh, Îl iubesc și aici pot să îi spun
nestingherită și oricât de tare aș vrea că Îl iubesc! Că îi mulțumesc că m-a iubit
El întâi și m-a învățat iubirea, fără de care nu pot trăi. Da pot să îmi continui
viața și fără” pretenii” aceia, și da poate voi da mai greu uitării mizeriile și
rănile provocate. Dar aici, în perfectă siguranță, întâlnesc Iubirea și e singurul
lucru care contează cu adevărat. Aici pot respira în voie, în deplină relaxare.
Aici locuiește Domnul meu, viața mea eternă. Și iată cum în refugiul găsit în El
știu ca viitorul mi-e asigurat și pot lua deciziile cele mai bune. Știu drumul spre
mai bine.
Mă ridic de pe banca tare și mă uit în jur. A sosit timpul să fac primul pas înspre
mai bine. Acasă.