Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare Informatică și Microelectronica
Departamentul Ingineria Software şi Automatică

Referat
Disciplina: Prelucrarea semnalelor
Tema: Propagarea undelor radio
Unde: lungi, medii, scurte, ultrascurte

A elaborat:
Pavlenco Ecaterina, st. gr. TI-171
A verificat:
Romanenco Alexandru

Chișinău 2020
Introducere
Propagarea undelor radio este fenomenul transferului de energie al undelor electromagnetice în
domeniul frecvențelor radio (vezi Emisiile radio). Diferite aspecte ale acestui fenomen sunt
studiate de diverse discipline tehnice, care sunt secțiuni de inginerie radio. Cele mai frecvente
întrebări și sarcini sunt luate în considerare de radiofizică. Propagarea undelor radio în obiecte
tehnice speciale, cum ar fi cabluri, ghiduri de undă pentru antenă, este considerată de experți în
electrodinamica aplicată sau specialiști în tehnica antenelor și alimentatoarelor. Disciplina tehnică
a propagării undelor radio ia în considerare doar acele sarcini de emisie radio care sunt asociate
cu propagarea undelor radio în medii naturale, adică efectul asupra undelor radio ale suprafeței
Pământului, atmosferă și spațiu apropiat Pământului, propagarea undelor radio în rezervoarele
naturale, precum și în peisajele tehnogene. Ca disciplină tehnică, propagarea undelor radio este
inclusă în programul de instruire pentru ingineri radio din multe universități din întreaga lume.
Undele radio
Pentru a fi înțeleasă tema de propagare a undelor radio, trebuie să fie trecută însăși noțiunile de
undă și undă radio. Undele radio - unde electromagnetice cu frecvențe de până la 3 THz, care se
propagă în spațiu fără un ghid de undă artificial. Undele radio din spectrul electromagnetic
variază de la frecvențe extrem de joase până la raza infraroșu. Ținând cont de clasificarea de către
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor a undelor radio pe intervale, undele electromagnetice
cu frecvențe de la 0,03 Hz la 3 THz, care corespunde unei lungimi de undă de la 10 milioane de
kilometri la 0,1 milimetri, sunt denumite unde radio.
În sens larg, undele radio sunt tot felul de procese de undă ale câmpului electromagnetic în
echipamente (de exemplu, în dispozitivele cu ghid de undă, în circuitele integrate cu microunde
etc.), în liniile de transmisie și, în sfârșit, în condiții naturale, într-un mediu care separă o antenă
care transmite și primește.
Undele radio, fiind unde electromagnetice, se propagă în spațiul liber la viteza luminii. Sursele
naturale ale undelor radio sunt fulgerele și obiectele astronomice. Undele radio create artificial
sunt utilizate pentru comunicații radio staționare și mobile, radiodifuziune, radar, navigare radio,
comunicații prin satelit, organizarea rețelelor de calculatoare fără fir și în nenumărate alte
aplicații.
În funcție de valoarea frecvenței (lungimea de undă), undele radio sunt atribuite unuia sau altui
interval de frecvențe radio (interval de lungime de undă). De asemenea, puteți clasifica undele
radio prin metoda de propagare în spațiul liber și pe tot globul.
Spectrul de fregvențe
Spectrul de frecvențe radio este o parte a spectrului de frecvențe al undelor electromagnetice, care
se referă la frecvențe între 3 Hz și 3 THz. Pentru telecomunicații se folosesc unde a căror lungime
este mai mare de 1 mm, adică până la 300 GHz. Peste această valoare, absorbția radiației
electromagnetice de către atmosferă este atât de mare încât distanța pe care se poate face
transmisia devine neglijabilă.
În funcție de valoarea frecvenței (lungimea de undă), undele radio se referă la o gamă specială de
frecvențe radio (domeniul lungimii de undă). De asemenea, este posibilă clasificarea undelor
radio prin propagare în spațiu liber și pe glob.
Clasificarea prim metoda de distribuție:
Undele directe — undele radio propagatoare în spațiul liber de la un obiect la altul, de exemplu
de la o navă spațială la alta, în unele cazuri de la o stație terestră la o navă spațială și între
vehicule sau stații atmosferice. Pentru aceste valuri influența atmosferei a obiectelor străine și a
Pământului poate fi neglijată.
Pamânturile sau suprafețele — radioelectrice, propagând de-a lungul suprafeței sferice a
Pământului și parțial acoperind-o datorită fenomenului de difracție. Capacitatea unui val de a
înfășura obstacolele întâlnite și de a le difuza în jurul lor este cunoscută prin faptul că este
determinată de relația dintre lungimea de undă și dimensiunile obstacolelor. Cu cât lungimea de
undă este mai scurtă, cu atât difracția este mai slabă. Din acest motiv, valul variază UHF și mai
mare diffracted foarte slab în jurul suprafeței globului și gama de distribuție a acestora într-o
primă aproximație, determinată de distanța pe care linia de vedere (unda directă).
Undele troposferice — undele radio ale benzilor VHF și UHF care se propagă din cauza
împrăștierii prin neomogenități în troposferă pe o distanță de până la 1000 km.
Radiații ionosferice sau spațio-radio — mai lungi de 10 m, propagându-se în jurul globului până
la distanțe arbitrare, datorită unei singure sau multiple reflectări a ionosferei și a suprafeței
Pământului.
Direcționate — undele radio propagatoare în sisteme de direcționare (ghiduri de undă radio).

Figura 1 Benzile de fregvență a undelor radio

Clasificarea stațiilor după lungimea de undă
 Unde lungi: 153 kHz - 279 kHz
 Unde medii: 531 kHz - 1.620 kHz
 Unde scurte: 2.310 kHz - 25.820 kHz
 Unde ultrascurte: 87.5 MHz - 108 MHz

Figura 2 Propagarea în spațiu a undelor lungi și scurte

Ionosfera este elementul principal de propagarea undelor radio îndeosebi a celor scurte , este un
strat aflat cam la 400 km deaspra Pământului . Aerul în stratul ionic este foarte descărcat . Sub
influența razelor solare UV din atomii gazoși se răspândesc o mulțime de electroni în rezultatul
cărora apar ionii , adică are loc ionizarea stratului de sus a atmosferei. Stratul ionic este capabil să
absorbe undele radio și să de modifice direcția.
Antenele stanțiilor radio propagă undele radio de-a lungul suprafeței Pământului sub o mulțime
de unghiuri asupra acesteea . Undele propagate deasupra suprafeței se numesc terestre , iar cele
propagate sub divesre unghiuri se numesc spațiale.
Odată cu transmiterea semnalului a unei stații cu unde lungi se utilizează energia undelor
terestre , care se extind pe toată suprafața, dar odată cu îndepărtarea stației date undele dispar
fiindcă Pământul se află mijlocul de trasmitere acestora în urma cărora absoarbe energia lor.
Stațiile de undă mijlocie sunt la fel ca cele de undă lungă doar că ele însăși transmit unde într-o
distanță mai scurtă , iar pentru mărirea acestora este nevoie de mărirea resurselor și puterii. O
curiozitate ar fi faptul că undele stațiilor lungi și mijlocii seara-noaptea pot fi auzite la distanțe
considerabile mai lungi decât în ziua datorită faptului că ziua o mare parte a energiei undelor
acestor stații ziua dispar, se absorb în atmosferă , iar noaptea stratul ionic direcționează aceste
lungimi mai departe și la așa lungimi la care ziua ar fi imposibil să ajungă. Stațiile undelor scurte
foarte tare se absorb de Pământ , undele lor foarte rău încojoară suprafața , de aceea ajung la
suprafațe mici, dar la fel aceste unde ajung în ionosferă ceea ce duce la direcționarea lor în
diverse părți de aceea undele radio a acestor stații pot fi auzite foarte departe de la stația însuși .
Ele la fel pot încojura întreg Pământul și ajunge la stație înapoi . Dar este un minus a acestor stații
anume prin zonele mute , sunt zonele unde nu ajung undele , acestea depind atât de la lungimea
undei cât și de la stratul ionic care la rândul său depinde de emisia razelor solare. Stațiile ultra
scurte sunt mai apropiate de undele solare , cel mai des sunt emise direct, și foarte tare se absorb
de Pământ, lucruri, plante etc. De aceea pentru transmiterea undelor avem nevoie de emiterea
directă a acestora fără întâmpinarea în cale a obstacolelor. Pentru stratul ionic undele ultra mici
sunt asemeni razelor UV , el le străbate fără nici o modificare a acestora , de aceea aceste unde
sunt binevenite pentru luarea legăturii cu sateliții .

Figura 3 Propagarea undelor ultramici

Concluzie:
Astfel însușind tema s-a făcut cunoștință cu noțiuni ca undă, propagarea de undă , undă radio ,
spectrul de fegvență . S-a cunoscul 2 timpuri de clasificări a undelor radio după dimensiuni și prin
metoda lor de distribuție. După clasificarea undelor după lungimea lor de undă cel mai fregvent
întâlnite totuși sunt cele de dimensiune lungă și medie , dar celelalte desigur la fel se utilizează
cum s-a mai menționat de exemplu undele ultra mici pentru a lua legătura cu sateliții sau navele
cosmice.
Bibliografie:
1. https://radio-waves.orange.com/ro/diferitele-tipuri-de-unde/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Spectru_radio_(frecven%C8%9Be)
3. http://www.rador.ro/2016/02/13/documentar-universul-undelor-radio/
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Spectru_radio_(frecven%C8%9Be)
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Unde_radio