SEMNALE EŞANTIONATE

Un semnal este complet determinat prin reprezentarea sa fie în domeniul timp (formă de
undă), fie în domeniul frecvenţă (spectru).
Pe baza acestui concept se poate realiza transmiterea simultană a mai multor semnale pe
un singur canal de telecomunicaţii.
Pe acelaşi canal de comunicaţie se pot transmite simultan mai multe semnale dacă
acestea pot fi separate fie în domeniul frecvenţă, fie în domeniul timp. Conform acestor
precizări, semnalele ocupă fie benzi diferite de frecvenţă, fie intervale diferite de timp.
Transmiterea simultană a mai multor semnale pe un acelaşi canal fizic, prin separarea lor
în domeniul frecvenţă se numeşte multiplexare în frecvenţă iar transmiterea simultană a
mai multor semnale prin separarea lor în domeniul timp se numeşte multiplexare în timp.
S.a arătat că un semnal finit în timp este infinit în frecvenţă şi invers (un semnal
periodic, ce este teoretic de durată infinită, are un spectru finit, iar un impuls - semnal cu
durată finită - are un spectru teoretic infinit).
În consecinţă:
 la multiplexarea în frecvenţă, semnalele ce se transmit simultan, au spectre de
frecvenţă diferite şi finite, dar durata lor fiind infinită, apar interferenţe între ele în
domeniul timp.
 la multiplexarea în timp, se transmit impulsuri la momente diferite, dar având
spectre teoretic infinite, apar interferenţe între ele în domeniul frecvenţă.
Separarea semnalelor la recepţie se face pe baza identităţii păstrate în domeniul frecvenţă,
respectiv în domeniul timp.
Multiplexarea în frecvenţă se poate realiza pe baza modulaţiei semnalelor, tehnică ce
permite prin translatarea spectrelor separarea lor în domeniul frecvenţă.
Multiplexarea în timp se bazează pe eşantionarea semnalelor şi transmiterea acestora la
momente diferite de timp, astfel încât eşantioanele să nu se suprapună.
Eşantionarea este o metodă de reprezentare a semnalelor analogice printr-o succesiune de
valori (eşantioane), considerate la momente discrete de timp.
Pentru a ilustra eşantionarea se utilizează reprezentările grafice din figura 8.1.

a) b) c)
Fig. 8.1: Ilustrarea eşantionării
Semnalul analogic x(t) - figura 8.1a se aplică unui comutator k T - figura 8.1b.
Comutatorul se închide la fiecare moment t  nT , n  N , revenind în poziţia “deschis”
după un interval de timp infinit de mic.
La ieşirea din comutator se obţine semnalul eşantionat x e t  xnT, reprezentat în
figura 8.1c. Valorile {x(nT)} reprezintă eşantioanele semnalului
x(t). Observaţie:
Durata în care comutatorul kT este închis este finită şi foarte mică. Idealizarea
comportării comutatorului ( Δt  0 ) implică idealizarea semnalului eşantionat (durata
eşantioanelor tinde spre zero). Această idealizare permite elaborarea unor modele de

8.1
studiu simple şi

8.2
generale, care pot fi adaptate ulterior la realitatea fizică. Eşantionarea prezentată în figura
8.1 este periodică, deoarece comutatorul kT este acţionat
periodic. Se definesc:
 Perioada de eşantionare: T;
2
 Pulsaţia de eşantionare: Ω  .
T
Prin eşantionare se obţine un semnal discret în timp, care poate fi reprezentat în două
moduri:
 ca o funcţie de variabilă nT, x e t  f xnT;
 ca o funcţie de variabilă numerică (dacă se raportează variabila t la perioada T)
x e n  f xn. În acest caz se mai foloseşte şi scrierea x e n: xn, notaţie ce
va
fi folosită în continuare.
Semnalul eşantionat se poate reprezenta matematic cu ajutorul funcţiei (ce provine din
impulsul Dirac) “delta periodic”: T (t) .
Semnalul delta periodic este o succesiune de impulsuri
unitate (impulsuri Dirac) fiind reprezentată grafic în
figura 8.2

T (t) 
(t  nT) (8.1) Fig. 8.2 Funcţia delta periodic
n


În concluzie un semnal eşantionat are următoarea expresie matematică:



xn  x  t    T (t) xnT(t  nT) (8.2)

n  

Modalitatea de transmitere a eşantioanelor unor semnale la momente diferite de timp,
astfel încât acestea să nu se suprapună (principiului multiplexării în timp) este ilustrată în
figura 8.3.

Fig. 8.3: Ilustrarea principiului multiplexării în timp

Identitatea fiecărui semnal este dată de duratele i

faţă de anumite momente de referinţă
marcate în figura 8.3 prin impulsuri de sincronizare. La recepţie, eşantioanele diferitelor
semnale se separă prin detecţie sincronă.
Din cele prezentate în figura 8.3, rezultă că multiplexarea în timp este realizabilă în
principiu. Demonstraţia faptului că multiplexarea în timp se poate realiza practic, constă
în a arăta că semnalul ce se eşantionează poate fi reconstituit numai din cunoaşterea
acestor eşantioane, altfel spus că semnalul este unic determinat de eşantioanele sale.
TEOREMA EŞANTIONĂRII (Shannon)
Orice semnal x(t), ce are o bandă de frecvenţă limitată (banda nu este infinită), este
complet definit (univoc determinat) prin eşantioanele sale {x(nT)}, dacă perioada de
eşantionare, T, îndeplineşte condiţia (Nyquist):
1
T
2f (8.3)
M
unde fM este frecvenţa maximă a spectrului semnalului (eşantionat).
Demonstrarea teoremei lui Shannon se bazează pe posibilitatea de a reconstitui spectrul
Xj al semnalului neeşantionat x(t), din spectrul X e j al semnalului eşantionat x[n].
Primul pas al demonstraţiei este de a calcula transformata Fourier a semnalului eşantionat.
Conform (8.2)
xn  xt T (t)
şi în consecinţă
Fxn  Fxt T (t)
Din teorema integralei de convoluţie în frecvenţă se obţine că:

F1X1  j   X 2 j  2x1  t  x 2 t  F F1X1  j   X 2 j  F2x1
t x 2 t
şi în consecinţă
Fx1  t  x t 1 X j X j (8.4)
1 2
2  2
Aplicând (8.4) la (8.2) rezultă că:
1
Fxn j Fxt F t
1
Xj F t (8.5)
T T
Xe 2  2
Pentru a calcula transformata Fourier a funcţiei delta periodic se va scrie această funcţie
sub forma unei serii Fourier ( S.F.E.).
Conform (6.3)
1 
 t


n
A nc e jn Ωt .
T 
2
Calculul coeficienţilor se face aplicând (6.5):
T T
2 22 2
 t e   
 jn0t  jn0t  jn0t
   
2 (6.30)
2
An c T t e dt 
T  te
T
TT dt dt T
T T T
2 2
Rezultă că:
1 
 t  
e
jn
T
T Ωt
şi deci n

F
Ft⎧⎪ 1 
e 1jn Ωt
⎫⎪ 

F e jnΩt 

T
 ⎬ 
⎩ n ⎪ T n  
⎨ 
⎭
⎪T
jnΩt
O metodă de a calcula transformata Fourier a impulsului e este de a utiliza rezultatele
 obţinute a calculul transformatelor Fourier pentru impulsurile sinusoidal/cosinusoidal.
  
F e jnΩt (6.1)
(6.55) ; (6.59)
Fcos nΩt  jsin nΩt  Fcos nΩt  jFsin nΩt 

   nΩ    nΩ jj  nΩ  j  nΩ

În final se obţine că:

F e jnΩt  2  nΩ
şi în consecinţă

F t 
   nΩ    (8.8)
T 2  
Ω nΩ
T n   n  
⎡
Aplicând (8.8) la 1(8.5) se obţine că: ⎤
    Ω    Ω Ω          Ω
Xe j
2
⎢X j
 j n ⎥ Xj
2 n  
j n
⎣ n   ⎥⎦
de unde rezultă că:
1
X j
e  Xj  (8.9)
T 
nΩ
n

Relaţia (8.9) pune în evidenţă un lucru deosebit de important: spectrul X e j al

semnalului eşantionat x[n], este o repetare periodică a spectrului Xj al semnalului
x(t) la multiplii frecvenţei de eşantionare Ω .
O ilustrare grafică a teoremei de eşantionare este prezentată în figura 8.4.
În urma analizei acestor reprezentări grafice se pot face următoarele observaţii:
 Forma de undă a semnalului x(t) este prezentată în figura 8.4a.
 Spectrul Xj al semnalului x(t) este reprezentat în figura 8.4b. Se observă că
spectrul acestui semnal este limitat de o valoare maximă a frecvenţei notată
f M M  ;
 Forma de undă a funcţiei delta periodic T (t) este prezentată în figura 8.4c. Pe
grafic este pusă în evidenţă perioada de eşantionare T;
 Spectrul FT t al funcţiei delta periodic  T (t) este prezentată în figura 8.4d. Se
observă că acest spectru este o sumă de componente cu amplitudinea egală cu
frecvenţa de eşantionare Ω . Aceste componente sunt plasate la frecvenţe egale cu
multiplii frecvenţei de eşantionare;
 Forma de undă a semnalului eşantionat x[n] este prezentată în figura 8.4e. Spectrul
X e j al semnalului eşantionat, obţinut conform (8.9), este prezentat în
următoarele trei grafice. Aceste trei reprezentări ale spectrului semnalului
eşantionat sunt realizate pentru valori diferite ale frecvenţei maxime f M M  ale
semnalului x(t). În toate aceste trei cazuri se consideră frecvenţa de eşantionare Ω
ca fiind constantă.
 În figura 8.4f este reprezentat spectrul X e j al semnalului eşantionat în cazul în
care este respectată condiţia lui Nyquist;
 În figura 8.4g este reprezentat spectrul Xe  al semnalului eşantionat în cazul în

care condiţia lui Nyquist este la limită T 1

 2f M;
 În figura 8.4h este reprezentat spectrul X e j al semnalului eşantionat în cazul în
care nu este respectată condiţia lui Nyquist. În acest caz spectrul Xj nu se poate
reconstitui din spectrul X e j al semnalului eşantionat, deoarece funcţiile
translatate se suprapun rezultând o funcţie deformată în raport cu X j.
 a) b)

c) d) e)

f)

g)

h)

Fig. 8.4: Eşantionarea ideală a unui semnal cu bandă limitată;

a) forma de undă a semnalului x(t); b) spectrul limitat Xj al semnalului x(t); c) forma de undă a funcţiei
delta periodic T (t) ; d) spectrul F T t al funcţiei delta periodic T (t) ; e) forma de undă a semnalului
eşantionat x[n]; f) spectrul Xe j al semnalului eşantionat în cazul în care se respectă condiţia lui Nyquist;
g) spectrul Xe j al semnalului eşantionat în cazul în care condiţia lui Nyquist este la limită; h) spectrul
Xe j al semnalului eşantionat în cazul în care nu se respectă condiţia lui Nyquist;
8.1 RECONSTITUIR SALE 2  n 2
EA 2  n 2
SEMNALULUI
DIN
EŞANTIOANELE
⎜ ⎟
2 ⎝2 ⎠